138,898 matches
-
pentru că sensurile și utilizările sale curente contrastează în mod cît se poate de spectaculos cu cele care îi erau atribuite înainte, în perioada în care socialul era dominat de asocierea cu termenii politici socialist și socialism. Definiția din DEX 1996 păstrează de altfel reperele ideologice ale trecutului, indicînd două sensuri pentru verbul a socializa: (1) "a trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producție sau alte bunuri aflate în proprietate privată" și (2) "(despre muncă, producție) a dobândi un caracter
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
trăsăturile unui depozit încăpător și bine ordonat, din ale cărui cămări și sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului. Și astfel, toate cunoștințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
ne-o închipuim că Dumnezeu ar vedea-o dacă s-ar afla acolo, sus. De fapt, Dumnezeu, presupunînd că se află acolo sus, nu vede nici o plantă. Asta înseamnă că istoria filozofiei nu seamănă cu o plantă. Sau, dacă totuși păstrăm imaginea plantei, atunci e vorba de o plantă din a cărei tulpină s-au desprins tot atîtea ramuri cîte aveau să fie abandonate rînd pe rînd, pînă cînd s-a ajuns la situația muribundă în care tulpina principală s-a
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
ei. Planta s-a sleit, iar ramurile au căzut de mult de pe tulpina ei. Praful s-a ales de ele, și nimeni nu le va mai putea găsi intacte în praful vreunei cămări de depozit sau între coperțile unui tratat. Păstrînd analogia, orice istorie a filozofiei este încercarea de a reproduce planta plecînd de la praful pe care ramurile l-au lăsat în tratatele vremii, ba mai mult este încercarea de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
tot așa memoria omenirii reține numai cunoștințele pe care selecția politică sau religioasă le-a considerat importante. Cîte polemici și cîte dezbateri teoretice nu au existat și s-au stins atît de complet încît de pe urma lor nu s-a mai păstrat nimic! Sau invers, patimi teoretice care altădată au degenerat în certuri, crime sau chiar schisme le privim astăzi cu o indiferență senină, și nu putem înțelege de ce odată s-a putut muri pentru ele. Această selecție a ideilor filozofice după
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
oarecari afinități. Dar sintagma Doamna cu licornul amintește și de Doamna cu cățelul. Adică licornul este un indiciu sigur pentru a o identifica pe acea doamnă de care este legat indisolubil în orice imagine. * La Biblioteca Națională a Franței se păstrează o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme e pe insulă și în poala ei, unicornul e în siguranță. Și totuși dorința de plecare, fie și în germene, în viitor, e manifestată de
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat, conform Dicționarului explicativ, din tc. dial. karmanc), înregistrat de dicționarele noastre cu sensul "măcelar". Carmangiu și mai
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale alese. Opțiunile diferă în funcție de miza romanelor. Boom-ul sexualității a constituit fără dubii cel mai îndelung discutat aspect al colecției Ego.Proză (încă de) la lansarea acesteia. Scandalizând o parte a opiniei publice, amuzând o
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
liberă - de la lumpenul grotesc al citadinului până la corul țațelor de mahala post-modernă -, derivă din efectele devastatoare ale imediatului. Intimitatea exacerbată iese în stradă să își strige drepturile invadate de un senzaționalism aproape canibalic. Sfidător sau evazionist, sinele doritor să-și păstreze trăsăturile particulare se vede propulsat în mijlocul unui război de gherilă cu toată lumea. În romanele fracturist-citadine, orașul funcționează ca expresie extremă a dezumanizării, loc de întâlnire al tuturor viciilor și ororilor unui univers în derivă: dominație a nefirescului demonic, generalizare a
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
măture... Aspirant la aristocrație, Mateiu I. Caragiale nota în Jurnalul său, ca dovadă a descanalierii înfăptuite - sau pe aproape - apartenența la un club select - nu destăinuia care, deci nu era vorba de Jockey, în care caz n-ar mai fi păstrat discreția. De câte dificultăți se lega primirea într-un club privat aflasem încă de pe băncile primului an de liceu - clasa cincea de astăzi - când, sătul de exercițiile de matematică, cu care presimțeam că aveam, într-un viitor previzibil, să mă
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
mai exista și un club socialist, nu mai puțin elitar, în acea veselă lume, luată peste picior de berarul Caragiale. Dintr-un club interbelic va fi făcut parte unchiul meu Radu Cioculescu, om devotat prieteniilor înalte, cercurilor de bărbați înțelepți. Păstrez cu sfințenie tabachera sa pătrată, de argint, cu un cap de cal și un armoar pe față, iar în interior cu inscripția "A Friend in need - is a Friend indeed". I-a fost credincios până în cea din urmă clipă. Din
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
silaba penultimă: Professor. Variația de accentuare profesór / profésor e una dintre cele mai cunoscute și comentate în româna modernă: norma a oscilat, în 1956 se recomanda doar profesór, în 1982 prima opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au căpătat - mai ales în
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
citat, tot o abatere și o ciudățenie); DOOM 2005 validează accentuările regízor și revízor, indicîndu-le ca singurele corecte. Ce se va întîmpla cu edítor? Se va impune ca atare? Se va specializa semantic? Mi se pare clar preferabil să se păstreze în uz și în normă accentuarea tradițională editór; deocamdată, edítor are un aer pretențios și enervant. Dar nu se știe niciodată cum vor evolua lucrurile; în evoluțiile limbii, analogia e un factor surprinzător de puternic...
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
relata convorbirea mea cu un domn cerșetor, profesor de psihologie, și care cerșea lângă Universitate. Era pe vremea când o pâine populară costa 150 de lei. Articolașul, îl intitulasem chiar așa: Convorbiri cu un domn cerșetor. Succes total, față de care păstrez și astăzi o mândrie rușinată... După vreo patru-cinci ani, dădusem din nou de acest cerșetor didactic. Acum însă nu mai cerșea. Arăta elegant, cu un palton de camilhar pe el, fiind iarnă, cu o căciulă pe cap rotundă, turtită, de
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
ce interes ar mai putea stârni o carte despre critica literară, adică despre modul în care erau receptate în epocă respectivele produse literare. În pofida acestor temeri apriorice, recitită la exact două decenii de la apariție, cartea lui Mircea Martin, Singura critică, păstrează neașteptate resurse de prospețime. Multe dintre judecățile și concluziile profesorului sunt valabile și astăzi, în vreme ce altele, deși poartă urmele timpului, impresionează prin lipsa de inhibiții a gândirii, prin naturalețea exprimării și prin libertatea opiniilor. Citind această carte, pe alocuri uiți
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
ce interes ar mai putea stârni o carte despre critica literară, adică despre modul în care erau receptate în epocă respectivele produse literare. În pofida acestor temeri apriorice, recitită la exact două decenii de la apariție, cartea lui Mircea Martin, Singura critică, păstrează neașteptate resurse de prospețime. Multe dintre judecățile și concluziile profesorului sunt valabile și astăzi, în vreme ce altele, deși poartă urmele timpului, impresionează prin lipsa de inhibiții a gândirii, prin naturalețea exprimării și prin libertatea opiniilor. Citind această carte, pe alocuri uiți
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
carte și nefandosite, din care se vede limpede excepția pe care o reprezintă Simona Sora în nevrotica lume literară: nu vrea să epateze, nu are vanitate și resentimente, cunoaște la perfecție peisajul literar românesc de azi și de ieri, își păstrează prospețimea admirației, cînd e cazul, și civilitatea în obiecții. Dilemateca de vară Și la numărul 3 ne păstrăm impresia că revista Dilemateca a crescut considerabil și că este deja o lectură lunară aproape obligatorie. Dosarul numărului, "Literatura de consum, literatura
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
literară: nu vrea să epateze, nu are vanitate și resentimente, cunoaște la perfecție peisajul literar românesc de azi și de ieri, își păstrează prospețimea admirației, cînd e cazul, și civilitatea în obiecții. Dilemateca de vară Și la numărul 3 ne păstrăm impresia că revista Dilemateca a crescut considerabil și că este deja o lectură lunară aproape obligatorie. Dosarul numărului, "Literatura de consum, literatura de vacanță" este realizat de Marius Chivu și se ocupă de polemicile stîrnite de "literatura ușoară" în perioada
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
etnie neexistând diferențe însemnate. În opinia lui Joshua Fishman 35, etnicitatea este un fel de a fi, a face și a ști: "Etnicitatea a fost întotdeauna trăită că un fenomen de înrudire, o continuitate în cadrul sinelui și al acelora care păstrează legătură dintre generații, cu strămoșii lor comuni. Etnicitatea este parțial trăită ca fiind "os din osul lor, carne din carnea lor și sânge din sângele lor". Însuși corpul uman este privit ca o expresie a etnicității și etnicitatea este de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
se înscriu noi figuri de stil. Din perspectiva mea, încercarea de a-l transforma pe Derrida într-un descoperitor al unor "adevăruri filosofice" este o banalizare prematură a ironiei lui Derrida. Cred că s-ar cuveni că el să fie păstrat fluid încă o vreme înainte de a fi criogenat (așa cum, eventual, trebuie să fie ) într-un set de concepții filosofice că oricare altul, adecvat pentru un rezumat doxografic". 3 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Stefanov, Editura
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
democrații originale, fiind singura țară care a semnat un tratat cu Uniunea Sovietică muribunda, dezvăluind lumii occidentale că de fapt cei care au preluat puterea în urmă evenimentelor din decembrie 1989 se pregătiseră pentru politica gorbaciovistă de glasnosti și perestroica, păstrând rolul conducător al Partidului Comunist, dar nu și pentru o autentică democrație pluralistă" și că, de fapt, s-a ratat un moment istoric important pentru reunificarea Basarabiei cu România în contextul căderii și destrămării Uniunii Sovietice, din cauza obedientei lui Ion
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dialoguri critice (cu Ion Negoițescu, Mircea Zaciu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Lucian Raicu, Gheorghe Grigurcu, Pavel Chihaia, Virgil Nemoianu, H.-H. Patapievici, Gabriel Dimisianu), text miezos, atractiv, care, deși datînd în bună parte de mai mult de un deceniu, își păstrează prospețimea. Dintr-un punct de vedere, declară criticul de la "Vatra", ar fi fost chiar preferabil ca aceste dialoguri să fie doar niște documente de epocă. Din păcate, nu sînt. Dacă întrebările pot fi considerate de ieri, răspunsurile sînt de azi
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
Pe lângă cunoașterea științifică, aplicabilă tehnologic, pe lângă pregătirea economică și administrativă, universitatea oferă cadrul pentru formarea culturală și civică în sens larg. Astăzi, universitatea - în opoziție cu alte instituții - și-a amplificat funcția pe care o exercită în societate. Ea își păstrează ca prerogative de bază: "împărtășirea cunoașterii cu altcineva, aducerea în Ťlimbăť a cunoașterii, deci comunicarea. ș...ț Iar din caracterul comunicativ, discursiv al învățăturii, rămâne, în continuare, inspirată și organizarea cercetării științifice" (p. 421). Capitolele dedicate de A. Marga filosofiei
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul reprezentării diurne. Dacă sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX păstrează încă ambiguitatea icoană-portret, dacă reprezentarea sumară și poza statică se împletesc involuntar și naiv cu efortul de particularizare somatică și, uneori, chiar cu încercarea definiției psihologice, mijlocul și sfîrșitul sec. XIX operează o separație semnificativă, deși nu categorică, între cele
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]