KorAP: Find »[drukola/base=palton & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...80 >

1,998 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să-și descheie nasturii de la palton. Era Îmbrăcată În aceeași rochie pe care și-o pusese de dimineață - marca Cedric Allen, cu reverele crem, pe care Kay o admira atît de mult. Rămăsese Îmbrăcată așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia, dar imaginea Juliei, cu părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău, aerul acela de strălucire și degajare cu care se purta - o deconcertă. Își scoase mîinile din palton anevoios, de parcă nu și-ar mai fi scos niciodată un palton În viața ei. Julia o privi scurt și-i zise: — Ce mișto arăți! Cu ce ocazie? Helen ezită. — E ziua mea de naștere, spuse ea. Julia crezu că glumește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău, aerul acela de strălucire și degajare cu care se purta - o deconcertă. Își scoase mîinile din palton anevoios, de parcă nu și-ar mai fi scos niciodată un palton În viața ei. Julia o privi scurt și-i zise: — Ce mișto arăți! Cu ce ocazie? Helen ezită. — E ziua mea de naștere, spuse ea. Julia crezu că glumește și rîse. CÎnd Își dădu seama că era serioasă, expresia feței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
strîngîndu-și ochii, ținîndu-și capul ei delicat În unghiuri neverosimile - ca o Începătoare, se gîndi Helen, În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă. — Acum arăți ca un spărgător, spuse Helen În timp ce-și Încheia nasturii la palton. — Dar uiți, zise Julia, că sînt un spărgător În timpul zilei. Acum mai e ceva. Deschise un sertar și scoase un teanc de hîrtii. Erau subțiri, „ușurele“, genul de hîrtie pe care Helen Îl primea la slujbă. Erau acoperite cu scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În timp ce sărutul, ca de foc, puse stăpînire pe ele, Își strecură mîna spre ceafa lui Helen și o aduse și mai aproape. După o clipă, totuși, se retrase. Slăbi nodul fularului lui Helen și Începu să tragă Încet de nasturii paltonului. După ce-i descheie paltonul, se Întoarse la haina ei; Își dădu la o parte cei doi piepți și se mișcă Înainte, iar cele două haine deschise, puse Împreună Îi apăreau lui Helen ca un al doilea zid de protecție, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
foc, puse stăpînire pe ele, Își strecură mîna spre ceafa lui Helen și o aduse și mai aproape. După o clipă, totuși, se retrase. Slăbi nodul fularului lui Helen și Începu să tragă Încet de nasturii paltonului. După ce-i descheie paltonul, se Întoarse la haina ei; Își dădu la o parte cei doi piepți și se mișcă Înainte, iar cele două haine deschise, puse Împreună Îi apăreau lui Helen ca un al doilea zid de protecție, mai impenetrabil decît primul. În interiorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
covoare roșii superbe, acestea erau acoperite cu pînză, aproape distrusă din cauza tocurilor Înalte. Pereții erau vopsiți În nuanțe melancolice de verde, crem și gri, și arătau mai rău ca niciodată În lumina albăstruie slabă. În hol era un vălmășag de paltoane, pălării și umbrele de damă. Pe o masă erau risipite hîrtii și corespondență neridicată. Bineînțeles, oberlichtul fusese acoperit cu scînduri, dar sticla anti-bombă de la ușa care ducea spre subsol strălucea cu pompă. Din spatele lui se auzea vocea unei fete, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
plate, ca un decor de scenă, copacii ca niște papier mîché cu dîre de sclipici și vopsea argintie. Nimănui nu-i plăcea asta. Te făcea să te simți vulnerabil, expus. Oamenii se dădeau jos din metrou și-și ridicau gulerele paltoanelor, Își băgau capul Între umeri și se repezeau spre locuri mai Întunecate. La cîteva sute de metri de stația Cricklewood, străzile erau liniștite. Doar Reggie și Viv, nesiguri de drumul pe care s-o ia, mergeau Încet. CÎnd Reggie scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu o politețe exagerată. Apoi Îi puse bine Într-unul din buzunare. Dacă nu vă supărați, vă rog să vă faceți comod aici, doar douăzeci de minute; eu o s-o duc pe soția dumneavoastră În camera de alături. — Ține-mi paltonul și pălăria, Îi spuse Viv lui Reggie cu răceală. I le luă și Întinse mîna să-i prindă degetele. — O să fie bine, spuse el, Încercînd să-i Întîlnească privirea. O să fie OK. Ea Își retrase degetele. Ceasul de perete arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
domnului Imrie: Așa ar trebui să arate? — Puțin slăbită, cum am spus. Graviditatea ușor avansată a complicat Întru cîtva lucrurile, asta-i tot. Rețineți ce v-am spus despre stările de vomă și crize... Reggie Înghiți În sec. Își Îmbrăcă paltonul și apoi o ajută pe Viv să se Îmbrace. Ea se sprijini de brațul lui. Era nouă fără zece. Ieșiră cu toții În hol, iar domnul Imrie Închise ușa sălii de așteptare și apoi, În pas ușor, traversă și Închise ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
manevrele pe care ar trebui să le facă pentru a nu lăsa urme sau pete. Brusc, se cutremură epuizată; Închise capacul toaletei și se așeză pe el cu coatele pe genunchi și fața În mîini. Încă nu-și dăduse jos paltonul și pălăria. Rămase așa mult timp, pînă cînd Reggie bătu la ușă s-o Întrebe dacă-i e bine. CÎnd ea Îi dădu drumul Înăuntru, el se uită În jur, nervos, dînd din pleoape nervos. O ajută să meargă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
te Întinzi În pat? Vrei să te duc? Ea refuză, clătinîndu-și capul, incapabilă să vorbească. Își deschise ochii, și-i Închise la loc, de parcă pleoapele Îi atîrnau grele. Reggie Îi puse mîna pe frunte și-i strînse mai mult gulerul paltonului În jurul gîtului. Își scoase pantofii din picioare și se așeză pe podea, sprijinindu-și capul de genunchii ei. — Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva, zise el. Stătură așa mai mult de o oră. Arătau de parcă ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu mîna. — Trebuie să existe ceva care să-l oprească. Ai mai putea lua mai multe aspirine. — Aspirinele n-or să facă nimic, nu-i așa? E mai bine decît nimic. Era tot ce aveau. Ea bîjbîi prin buzunarul de la palton și scoase flaconul. Mai luă trei tablete, mestecîndu-le așa cum procedase Înainte; el Îi mai dădu o gură de brandy și bău restul. Traseră lanțul toaletei și urmăriră cum apa țîșnește În vas. CÎnd se liniști, la suprafață era rozalie, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
oprească, dar atît de lipsită de vlagă, că suspinele ei erau ca niște mici gîfÎieli de durere. Încă plîngea cînd Reggie se Întoarse. O adusese și pe bătrînă. Era Îmbrăcată În cămașă de noapte și capot, dar Își trăsese un palton pe deasupra și-și pusese o pălărie și galoși de cauciuc. Probabil că erau hainele pe care le avea pregătite pentru momentul În care suna Alarma. Răsufla din greu după ce urcase scările, și se vedea că n-avea un dinte În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Du-te! Ce mai aștepți? O să prinzi una Înainte să sune sirenele. Spune-le să vină repede. Spune-le că-i o chestiune de viață și moarte! Reggie se răsuci și o luă la goană. — Acum, zise femeia dîndu-și jos paltonul. Crezi că-i bine să stai acolo, drăguțo, lăsîndu-l să curgă din tine așa? Îi puse mîna pe umăr. MÎna Îi tremura. Nu crezi c-ar fi mai bine să te Întinzi? Viv clătină capul refuzînd. — Vreau să stau aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai simțea hurducăturile, i se părea că e undeva, suspendată. Credea că, pierzînd atîta sînge, probabil că Începuse să plutească. Ca prin vis, o văzu pe Kay adăugînd ceva la eticheta prinsă de guler, apoi bîjbîiind printr-un buzunar al paltonului; apoi simți că Îi ține degetele și i le strînge. Kay o luase de mînă. Strînsoarea Îi era lipicioasă; Viv o prinse mai tare ca să nu dispară plutind. Deschise ochii și o privi pe Kay. O privea așa cum nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de-aici, atîta. Dar ascultă-mă o clipă. Acum vorbea În grabă. Se uită peste umăr, apoi Îi atinse fața. Mă asculți? Uită-te la mine... Cartea ta de indentitate și cartelele, Vivien. Ți-am făcut o gaură În căptușeala paltonului. Poți zice că le-ai pierdut cînd ai căzut. Bine? Mă Înțelegi, Vivien? Viv Înțelegea, dar mintea Îi rătăcea spre altceva care i se părea important. Simțise că mîna i se desprinsese dintr-a lui Kay, iar prin degete Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încă prăbușită acolo. Gardianul găsise o bucată de perdea și o acoperise. Acum dădu la o parte perdeaua ca Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse capul și se depărtă. Paltonul femeii și pălăria dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

târziu la Lojă. Apoi o tai la Crawford’s la un rulou cu ou. Afară e ca curu de ger, deși frigul nu poate anihila duhoarea Înțepătoare care vine dinspre pantalonii mei. Trebuie să-i dau la curățat. Îmi deschid paltonul și Îl fâlfâi să văd dacă putoarea e constant acră așa cum Îmi imaginez, dar Îmi ajunge la nas doar În valuri aleatoare ca o boare. Pantalonii ăștia mai merg Încă vreo două zile. Văd un plic cu colțurile Îndoite care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
dat la buci, poate de Anul Nou. Mă gândesc la vaca aia de Diana și la curul ei mare și gol În fața ochilor mei, iar pantalonii mi se Întind din nou și umflătura familiară iese iar În evidență. Îmi Închei paltonul, că trec niște femei pe lângă mine. Scuze fetelor, n-o să aveți parte de o imagine fugară a unei pule de calitatea asta fără să puneți banu pe masă. Deși Diana aia o so iantre craci din nou; abia aștept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
acțiune. E Hogmanay și azi ies În oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am trecut prin multe, de fapt poate prea multe, dar i-o perioadă nasoală a anului. E frig și mă bucur că mi-am pus paltonul meu cel masiv. Am la mine poșeta cea nouă și drăguță, cea pe care mi-a luat-o Bruce de Crăciunul trecut, ei bine acum e de fapt penultimul Crăciun, dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
cu cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, râd eu uitându-mă În jos la mine. Sunt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam mult pentru furturile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zâmbește micuțul, dar când mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urât. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zâmbească din nou. — Bună, Îi zâmbesc și eu. Mă uit la treningul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum suntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitândusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump din păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La câțiva metri depărtare, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]