1,639 matches
-
puține problemele de pus la punct în ea însăși și pentru după ea. Păstrează contactul cu tot ce se întâmplă în imediata apropiere, prin Maryse. Acum, imobilul lor e în plină criză aviară. Vecina de la patru duce o campanie împotriva papagalului pe care tânărul Ahmed îl ține pe balcon. Foarte sociabilă, zburătoarea, un cenușiu de Gabon, întâmpină cu trăncăneli și fluierături tot ce mișcă. Întâi și întâi, vecina de la patru o ia deoparte pe mama lui Ahmed: "Du pasărea asta într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cenușiu de Gabon, întâmpină cu trăncăneli și fluierături tot ce mișcă. Întâi și întâi, vecina de la patru o ia deoparte pe mama lui Ahmed: "Du pasărea asta într-o cameră din spate!" Dar femeia îi răspunde că nu se bagă, papagalul nu e al ei, e al băiatului. Maryse, interogată la domiciliul personal, declară că fluierăturile n-o deranjează. O altă vecină, Chantal, interpelată când își face cumpărăturile la Carrefour, răspunde că pasărea dă un pic de viața blocului! Nimeni nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fluierăturile n-o deranjează. O altă vecină, Chantal, interpelată când își face cumpărăturile la Carrefour, răspunde că pasărea dă un pic de viața blocului! Nimeni nu vrea să iscălească o scrisoare de protest adresată primarului. "Numai pe mine mă deranjează papagalul ăsta!", exclamă femeia, furioasă, nevrozată. Ba nu, mai e unul care găsește, sotto voce, că pasărea nu se potrivește cu reflecția filosofică, deși e abuziv, recunoaște el, să-i atribui o semnificație blasfematorie. Dar, tot ducându-și campania contra păsării
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e silă să citesc la unele dintre ele. La celelalte n-am chef. Văd eu ce mai fac cu chestiile acestea. Am încredere-n cartea mea de la C. ROM. Cred c-o să apară în 1986! Citesc o colecție "Bilete de papagal" și mă amuz. Am citit și povestea cea lungă a lui Hans Castorp. N-am început anul prea bine. Tu. Apoi prietenul meu cel mai bun din București la patriarhie. În primele zile nu reușeam să ne înțelegem. Apoi boala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în adolescență! "Thérèse Desqueyroux"), Shakespeare, Dostoievski ("Frații Karamazov" o ediție în genul Bibliei, pe hîrtie din aceea subțire; superbă!), Exupéry. Cărți citite. Dar țineam să le am, să fie ale mele. Am terminat de conspectat și colecția aceea "Bilete de papagal", și "Nietzsche en Italie" și o mare parte din "Geniul creștinismului" vol. I Chateaubriand. O ediție din 1852. Uneori descopăr și-n zonă cărți vechi. Mă amuz citind și o biografie a lui Stalin, scrisă atunci cînd rînjea el. Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Trezindu-mă din reverie, Jay mi-o arătă pe pisica cu tava de nachos. - Înțeleg că numai la mâncare nu-ți stă capul, nu? - Vrei o linie? i-am șoptit la ureche fără să vreau. - Chiar dacă te porți ca un papagal, nu prea există alt motiv să fim aici. Își roti privirea prin încăperea întunecată în timp ce un bărbat costumat ca Anna Nicole Smith trecu pe lângă noi ca să intre în baie. - Nu există un loc mai intim? - Vino cu mine, am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îngropați, unde avea și el plăcere să fie pus: C'est là que je serai sans souci. Voltaire câte odată stătea lângă rege la masă; alte ori vis-a-vis, ca să întreție pe ceilalți oaspeți. Camera lui Voltaire cu decorațiuni curioase. animale: papagali (aluzie la faconda lui Voltaire), cocostârc (voiajor), flamingo (lăcomie), veveriță (friandise), vulpe (viclenie). Scaunele cu gobelinuri reprezentând scene de La Fontaine. Pendula d-nei de Pompadour. Flautul, o partitură de muzică pentru flaut. În galeria pe care am văzut-o întăiu, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tot felul de păpuși, unele stricate de prea multă folosință; de-a lungul pereților se eșalonau dulapuri cu ușile de sticlă îndărătul cărora vedeam, vrăjiți, alte jucării, mai frumoase, păpuși îmbrăcate ca niște prințese, animale exotice, fără nume pentru noi, papagali zburători și viu colorați, susținuți de sus cu o sfoară incoloră... Din aceeași lume făcea parte și „doamna” educatoare, frumoasă ca o zână și veșnic numai zâmbet, într-o elegantă rochie albastră cu guleraș alb de dantelă... De ce, oare, numai
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
mână descoperi o pietricică din comorile văzute în vis, pe care ai luat-o din întâmplare, iar la umăr ai o rană ușoară pe care ți-a făcut-o o clanță aurită la ieșire...! Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică Evoci pe undeva imaginea lui Diogene, cel care căuta cu lumânarea sau felinarul ziua-n amiaza mare, un om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de epocă, este omul, această ființă uriașă și îngrozitor de mică, această proiecție a lui Dumnezeu care e, în același timp, o biată gânganie care încearcă să zgâlțâie tronul divinității ca să se cocoțeze el acolo. Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică. Dacă pe pământ ar fi o catastrofă și ar dispărea lumea, aceasta ar putea fi reluată, refăcută dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Tropicana din Havana tot ce se mișcă are, cum mi s-a spus, de la un metru și optzeci în sus, din care unu și douăzeci picioare! Localul e de vis, sub cer caribean deschis, cu palmieri imperiali, cu orhidee și papagali fenomenali! Te-așezi comod si fără jenă, cât mai apropiat de scenă, comanzi "un ron" că-i de bonton, ți-aprinzi un "puro" din Pinar del Rio și... adio! De cum s-a ridicat cortina simți cum iți crește-adrenalina, că-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
un bun român. * Unii acuză holocaustul, dar nu se sfiesc să-l practice. * Bush are coșmaruri: acolo unde există petrol, el vede arme de distrugere în masă. * Se zvonește că americanii i-ar fi propus lui Blair un rol de papagal într-un film în care protagonistul ar fi Bush. * Doamna Rice și-a luat lumea-n cap și a început să bată câmpii. * În timp ce la Casa Albă se trăiește bine, în Irak se moare rău. * Se pare că pe Casa
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
multe ori repetitive și de aceea banale, asupra operei eminesciene. CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se afla (nu de azi, de ieri) în răspăr cu mulți dintre eminescologii actuali, mai ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându-le a fi la fel de păguboase: "expresia grotescă a unei neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
complexă și, evident, apropiată de natură. Asta Înseamnă reducerea gradului de artificialitate, dar sub control. Dar s’o facem În forme agreabile. Adică, să aducem În casă plante și animale. Adică, Încă, plante de apartament dar și pisici, câini, hamsteri, papagali ori ce-și dorește fiecare, ființe care vor exclude, prin Însăși prezența lor, speciile nedorite - șoareci, gândaci ori, de ce nu, chiar ciuperci precum Merulius lacrymans care devorează lemnăria casei - și asta fără insecticide, otravă ori capcane. Și, desigur, aceste ființe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca remediu, încearcă să ofere o dimensiune culturală și snoabă vieții lor. Și mă apucase atunci, în ziua aceea, o poftă cumplită să scriu o carte adevărată, o carte sinceră până la demență. Să-i fut în gură pe toți troglodiții, papagalii, maimuțoii. Oameni care în fond nici nu există. Nu-s decât niște ficțiuni. Mai avusesem experiențe triste în presă, de fapt, majoritatea fuseseră așa, dar asta pusese capac. În general, șefii din presă cred că publicul e o adunătură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
puțin timp după ce-mi făcuse cultul personalității, pentru că sticla de vodcă întârzia, i s-a încins tărâța și m-a făcut cum i-a venit la gură. Dincolo de lipsa de imaginație a invectivelor, că eram analfabet și nespălat și papagal, oricum era absolut descalificant să dai două verdicte care se bat cap în cap. Țin minte că am publicat atunci un drept la replică, într-un alt ziar local, în care îi sugeram numitului schimbarea grabnică a locului de muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
statului român? Ăștia habar n-aveau despre ce e vorba. La 16 ani, ce să complotezi. Abia ai învățat să-ți înnozi cravata. Beatles purtau cravată. Nu se făcea să nu-ți imiți idolii. Azi, cravata e ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste cap, lampă în ochi, degete tăvălite prin tuș în toate felurile și, mai ales, groaza de a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună, zi să-i zic, purifică. Eminescu așa cum l-au desenat colegii mei apărea chiar respingător. După ei, nu era nici o sfârâială să fi poet. Poeții sunt niște papagali în afara vieții. Niște bezmetici care miros la flori toată ziua și habar n-au să intre pe net, de exemplu. Să stea într-o cabană la munte și să ne lase pe noi în pace! Nici nu sunt foarte sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari levantini, ungureni cu cornuri, chifle și franzele și oltenași cu „țârii noi de la butoi“, cei atât de afrodiziaci; și am dat gologanul meu ultimilor flaș netari cu arii vechi și răgușite, cu șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău câștigător la loterii; cât și al ultimelor „pianuri“ purtate legănat În spinare de compozitorul cântecelor de pârnaie, de pușcărie, Victor Talianu, Împodobite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pune pace, nu te bate, Că-ți chier cătanele toate. șI TOT AICI MAI TRĂIESC ÎNCĂ VĂRUL ION, VÂNĂTORUL șI „pocăitul“ dârz Întru Christos, Întors din Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din Pampas cu Andrei, papagalul care ne alunga la fel ca pe ulii, pe spanio lește: correr, correr! Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune pe care le aveam ce credeți că le-a plăcut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de lucru. Este o seară caldă, de primăvară-vară, prima seară cu adevărat caldă a anului. Orașul nu vrea să doarmă. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor: pe trotuar, un bătrân țintuit într-un scaun cu rotile, își plimba papagalul verde-roșu-galben, imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un bătrân țintuit într-un scaun cu rotile, își plimba papagalul verde-roșu-galben, imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă îngrozit patronul elvețian al terasei-restaurant unde lucrez pe post de chelner. Vremea blândă aduce valuri de clienți, toate mesele sunt ocupate de oameni cu chipuri fericite, care aspiră cu nesaț
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la turnătorie, un fel de elogiu postmodern adus lui Pavlik Moruzov. În aceste condiții, trecând peste bunele intenții (lupta împotriva pedofiliei), cum să mai fii un profesor bun și respectat? Talentul pedagogic și experiența nu sunt suficiente. 21 ianuarie 2004 Papagalul lui Winston Churchil (tricolor!) trăiește, și a împlinit astăzi frumoasa vârstă de 100 de ani. L-am văzut în cadrul jurnalului televizat France 3. Este ciufut și ciufulit rău, și-a cam pierdut din pene, dar încă mai spune Hello cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe tine... lustruindu-se pe el", cu alte cuvinte, "vezi, draga mea colegă, noi, combinatul, a cărui ingineră-șefă sînt eu, avem și unul care scrie teatru; vezi ce multilaterali sîntem?! Dacă mai achiziționăm o maimuță și un rinocer că papagali avem destui -, deschidem o expoziție". La modul ăsta ți-a vorbit Brîndușa despre mine, sînt sigur! M-a lăudat față de tine, dar față de președinta comitetului sindicatului, la care m-am dus cu o problemă personală imediat ce-ai plecat tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oamenilor În linii și unghiuri. „Prerogativa legată de cocoașa nasului la animale - susținea el - se extinde și la oameni.” Nasul mare și acvilin, dublat de o frunte Îngustă, este semnul precis al unui caracter negativ. Nasul asemă- nător ciocului de papagal Îl trădează pe orgolios și flecar, iar omul care are nasul În formă de cioc de corb „este sortit să fie pradă celor mai condamnabile pasiuni”. În fine, tot pentru Le Brun, individul cu nasul Încovoiat, cu buzele răsfrânte și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]