1,655 matches
-
din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca papagalii aflați prin colțurile sălilor din localuri - toate au făcut-o. Fir-ar al dracului să fie. Toate au făcut-o, sau o vor face cât de curând... în zece, douăzeci de ani, o vor fi făcut-o toate, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unul din pliurile prosopului pufos, după care era cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
struț în nisip pentru a nu deranja pe altul. Tineretul să asimileze în stilul său de viață demnitatea de a respinge netrebniciile guralive năvălite în mass-media, în disco- uri unde se colportează tot felul de minciuni la adresa Neamului, repetând ca papagalii și cumetrele ieșite la porți sau în răspântia drumului amplificând ce-au mai aflat rău despre Români. Nu le convine să scriem ca Francezii, cu majusculă substantivul. Toate popoarele țin la cartea lor de vizită în care demnitatea ocupă prima
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
autorilor de avangardă. În revistele înființate de poet vor fi publicați majoritatea lor: de la Urmuz, pe care îl „debutează” în Cugetul românesc, pînă la Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Jonathan X. Uranus ș.a., găzduiți consecvent în liliputana Bilete de papagal (revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt și Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui Mateiu Caragiale își are rădăcinile în stilul Art Nouveau (filtrat prin bizantinism)... Articolele programatice ale lui Adrian Maniu de dinaintea Primului Război Mondial: „Cicatrizarea rănilor de lance pe pavăza lunii“ (în Noua revistă română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că nu se poate constata după un singur desen dacă ai talent”. Ceva mai jos, amicii din Zürich sînt ținuți la curent cu „ultimele știri” din țară: „Rahat. Iser pregătește o nouă expoziție. Eu public un volum/ 12,250 p. Papagalul sfînt (nuvele). Trimiteți-mi încă două plachete și Dada. Fac reclamă inutilă. Vă sărut”. În ciuda bravadei, Vinea nu va publica însă niciodată un volum cu acest titlu. El se referă aici — probabil — la materialul din Descîntecul și Flori de lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai publica și alte articole pe această linie - bunăoară, „Gînduri spre o mai limpede înțelegere a problemei mîntuirii“ de Marcel Avramescu, alias urmuzianul ezoterist Jonathan X. Uranus, alias viitorul preot ortodox Mihail Avramescu (colaborator la Ulise, Radical și Bilete de papagal, dar refuzat pentru „confuzie epigonică” la poșta redacțională a revistei unu). Interferențele dintre avangardă și Weltanschauung-ul „noii spiritualități” devin, oricum, tot mai numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discursul de legitimare al „contimporanului” Ion Vinea... Tudor Arghezi, „botezătorul” Postum, Urmuz intră cu adevărat în atenția publicului printr-un mic scandal de presă, înscenat - postum - de către nașul său literar Tudor Arghezi. Acesta acuzase, într-un „medalion” din Bilete de papagal, I, nr. 16, 19 februarie 1928, un presupus plagiat după Urmuz în cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sora lui Sașa Pană) pînă la autori afini precum Jacques G. Costin, Grigore Cugler sau Jonathan X. Uranus. Acuzat de epigonism, ultimul va simți nevoia să se delimiteze de model („Către Ionathan X. Uranus, autorul lui Totog”) în Bilete de papagal, nr. 435, 11 iulie 1929, p.3., apud. Ionathan X. Uranus, În potriva veacului. Textele de avangardă (1926-1932), ediție îngrijită de Mariana Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi, Ed. Compania, Buc., 2005, pp. 126-127; textul, semnat Ionathan X. Uranus, Polițist, are următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însemnat o serie de lămuriri și alte date despre omul și opera urmuziană, notîndu-și-le pe pagina de gardă a cărții” (op.cit., pp. 411-412). Într-o scrisoare din 1937 către același Sașa Pană, pictorul Dimitrie Vârbanescu — fost colaborator al Biletelor de papagal, aflat pe atunci în Franța — afirmă că prietenii săi (printre care Jean Giono) „au fost așa de agreabil surprinși” de textele lui Urmuz, încît au proiectat o traducere completă a operei acestuia. Tot în 1937, Ion Biberi își publică eseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sărbătorit. îi veni să se ducă, pentru el, afară. Se duse. Nevasta și alte câteva persoane înțeleseră despre ce este vorba. Restul - ba. Domnul prefect Grigoruță aveaîn casă două vietăți, care-i umpleau viața interioară: o pisică siameză și un papagal vorbitor. În momentul în care fugi pe ușă,întrucât se scăpa pe el, pisica o luă ușurel, printre picioarele sale, și ieși. El se duse unde-l împingea nevoia cea mare a momentului. Și începu să se screamă. Și se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-l scuzați. Așa a fost să fie inaugurată sărbătorirea zilei de azi. Asta-i viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de dincolo de ușă. Când o deschise, pisica țâșni înlăuntru. Papagalul o observă. Și, obișnuit s-o întâmpine în felul acesta, strigă: ia laba! Ia laba! Clipă,în care, bucata de carne, pe care o cucoană, care-și pierduse răbdarea, și și-o dusese între buze, îi scapă, dintre degete și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îi scapă, dintre degete și din gură, aceasta căzând cu zgomot, peste tacâmuri, pe care le burzului, mesenii întorcând capul, spre acolo, aia se roși ca un rac fiert, pisica se sperie și fugi, de-a lungul mesei, printre mâncăruri, papagalul continua strigarea, vacarm în care se auzi, cu putere de tunet, vocea sărbătoritului: hai! Să apuce, fiecare; de ce poate; și să recuperăm, cât mai iute, prețiosul timp pierdut, că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
l-a pus profesoara să spună ceva despre Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte. El era baza și speranța lui, dar Stelică nu citise nici minimum despre carte și când a început să-i sufle, el repeta totul ca un papagal: - În această carte autorul narează despre călătoriile lui. El reproducea cuvânt cu cuvânt ce auzea de la Stani și au ajuns mai departe. - Într-o seară se oprește la un bordei unde îl întâmpină două babe urâte, hâde, cu părul negru
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au rămas lipite în palmă după ce am dat mâna. Mâna lui Helen se retrage în manșetă; se duce la consolă, ia o portocală de pe altar și începe s-o curețe de coajă. Sosește un bărbat pe nume Bursuc, cu un papagal adevărat pe umăr. Sosește o femeie pe nume Clopoțel. Sosește Campanulă. Sună la ușă Sticlete. Pe urmă Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume Linte sau cineva aduce niște linte, nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dezbrăcată pe nume Stea de Mare, care deschide un telefon și zice: — Biroul de avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți-mi, zice, ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să înviem morții. Toți morții, din trecut și din prezent. Poate că asta e o a doua șansă care mi se oferă. Exact așa ar fi putut să devină viața mea. Din haina ei de șinșila, Helen se uită la papagalul care mănâncă din sine însuși. Se uită la Stridie. Și Mona strigă: — Un pic de atenție, un pic de atenție! E momentul să începem Invocația, zice. Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne scoată din amorțeală, să ne aducă cu picioarele pe pămînt, să ne scuture puțin, un cutremur, poate? — Ascultă, Tîrnăcop, zice Dendé, unde ai învățat să vorbești tu așa de elevat sau le dai drumul pe de rost ca un papagal care nu știe ce spune? — Fragmente cosmice, dom’ Roja, reia Tîrnăcop fără să audă, intrînd parcă în transă, așa se numesc meteoriții, fie că sînt corpuri feroase sau pietroase. În general fac parte din aglomerări cosmice care au traiectorii precise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vreme cînd o să vreau și eu să-mi văd de ale mele, să las baltă totul. — Și cine-mi garantează mie, reluă Timișoara, că pe viitor o să-ți ții gura, că mîine poimîine n-o să te apuci să dai cu papagalul în stînga și-n dreapta ca să faci pe interesantul? — Nimeni și nimic, îi răspunse sec Poștașul, însă mă obligi să-ți aduc aminte că nu te-a împins nimeni de la spate să intri în joc, ai făcut-o fiindcă așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dragostei, înăbușindu-și în această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu, pe urma gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal...” De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu, pe urma gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal...” De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]