2,931 matches
-
desculțe ale lui Sampath se răciseră în contact cu podeaua. O boare îi ridică părul de pe frunte. Pielea de pe brațe i se făcu de găină. Se gândi la Transportul Public, la Biroul de Statistică, la masaje capilare, la șosete și papuci, la strategii de interviu. La faptul că nu era niciodată lăsat în pace, la neputința sa de-a dormi și la tatăl său vorbind și ținând predici în camera de jos. — Nu, răspunse Sampath. Inima îi crescuse în piept. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai e a judecătorului, că l-ar fi aruncat pe Sampath direct la închisoare pentru că i-a deranjat copacii. Trebuie să-l dăm jos fără întârziere. Ținându-se de mâini, familia alergă împreună la stația de autobuz, plesnindu-și tălpile papucilor de plastic de călcâie. Luară exact același autobuz pe care îl luase și Sampath când pornise în călătoria sa în afara Shahkot-ului și coborâră aproape de locul în care sărise el pe fereastră ca să fugă în sus pe coasta dealului; acolo, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încăpățânat al fetei în copac. — Sus, o îndemnară ei, și, încet, începu să se cațere. Era învăluită în staturi de material lucios, ca o caramelă mare și scumpă. Hainele îi fluturau în jur, făcând-o să pară absurd de masivă. Papucii aurii îi alunecau la fiecare pas. Sari-ul îi era tras peste cap și îl ținea de margine cu dinții ca să-și păstreze, cu modestie, cât mai mult din față acoperită. I se păru o veșnicie până ajunse lângă Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
iar ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ, însoțită de tipețele mai puternice ale pelerinilor și ale familiei ei, care se năpustiră spre aceasta cu brațele întinse. Însă nu reușiră să o prindă, așa că ea căzu și ateriză cu o bufnitură surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
săpun pentru spălat și apret. Știa că era în dezavantaj cu o mamă incapabilă să meargă la cumpărat haine, cu care nu putea discuta ce compleu se putea purta la un eveniment și ce gablonț se potrivea cu perechea de papuci. Gusturile lui Ammaji erau cu un secol în urmă și nici Sampath sau tatăl ei nu-i erau de ajutor. Era singură în încercarea de a-și păstra poziția în societatea din bazar. Costumațiile alese erau spălate și atârnate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
des, pe când era frumos îmbrăcată, și abia dacă-l observase... iar azi, uite unde ajunsese, se uita la el cuprinsă de un interes subit, având pe ea doar un salwar kameez alb, croit prost și decolorat, fără inel în nas, papuci fără poleială și nesuflați, cu ochii necreionați ca să pară mai pătrunzători... Atât de conștientă era de simplitatea ei, că nu putea nici măcar să-i întoarcă zâmbetul; de fapt, tot ce putea să facă era să nu izbucnească în lacrimi. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gata de spectacol, era pregătită. Cu buzele strânse și cerceii atârnându-i de lobii neobișnuit de mici ai urechilor, o porni la pas pe cărare către stația de autobuz, rupând crengile care amenințau să-i blocheze drumul, lovind pietrele, în ciuda papucilor ușori pe care îi purta și a degetelor delicate, lipsite de apărare. Spionul, ținut departe de oalele pentru gătit ale lui Kulfi de noile ore de vizitare, hoinărea primprejurul livezii, încercând să găsească o scuză care să-i permită accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lumea să înțeleagă ce se întâmplă Se pare că Prințul Charles a avut mai demult o aventură cu una din surorile Dianei, înainte de a o fi desemnat pe Lady Di drept adevărata aleasă a familiei. Un alt judecător ținut sub papuc a amendat o curvă cu zece șilingi pentru uciderea unui lăptar - stres premenstrual, SPM. Mi se spune că Alianța Occidentală nu prea e în formă. Păi la ce te-ai fi așteptat? Ei au un actor și noi avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gravitatea tocmai a încheiat o înțelegere cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei să mă asculți puțin?... Săptămâna trecută am fost la o paradă a costumelor de baie. Colecția Gallet. Aveam o vrăjeală ca un manechin - Mercedes Sinclair. Ai avut vreodată de-a face cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Se pare că doar vagabonzii pot fi la înălțimea situației. Doar vagabonzii știu ce-i aia. Contribui și eu la acțiunea detaliată pentru colectarea de bani, fac și asta, fac și aia, scot bani din comisioane. Sunt cu totul sub papucul banilor, dar așa sunt și Statele Unite. Așa e și Rusia. Suntem cu toții călcați în picioare și brutalizați și batjocoriți și dați de pereți de bani. Dacă pământul s-ar da mâine peste cap, dacă s-ar dezintegra, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când a văzut că Vultur-în-Zbor era treaz. — A, zise el, domnul Vultur! Fii bine-venit, după cum obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
capul. — Un secret mai puțin, a spus ea. Te iubesc. Se uita la cadavrul lui Ignatius Gribb. Era îmbrăcat impecabil, într-o cămașă de mătase cu cravată, un smoching, o pereche veche, complet nepotrivită, de pantaloni din catifea reiată și papuci de casă. Gura îi era țuguiată și ușor întredeschisă, ca a unui pește. — Moarte în dezonoare, a rostit Elfrida. Nu și-a pierdut numai viața. Nu are răni pe corp, a spus Vultur-în-Zbor. Nici urme. — Nu pe corp, a replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu ceva ce mi s-a părut a fi un straniu metisaj Între un capot, un halat de baie și o manta din armata rusă. Papucii matlasați se asortau la perfecție cu o beretă din lînă, cadrilată, cu ciucure și baretă. — Sper că nu te-am scos din pat, am zis eu. — Da’ de unde. Abia mă apucasem să spun „Doamne, Doamne, ceresc Tată“. Aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se crăpă de ziuă, truna cu găleata, străzile erau Înecate, iar ploaia biciuia geamurile cu furie. Telefonul sună la ora șapte și jumătate. Am sărit din fotoliu să răspund, cu inima cît un purice. Fermín, În halat de baie și papuci, și tata, cu cafetiera În mînă, schimbară acea privire care Începea să devină obișnuită. — Bea? am șoptit eu În receptor, Întorcîndu-le spatele. Mi s-a părut că aud un oftat pe fir. — Bea, tu ești? N-am primit nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dimensiunii lui intelectuale. În odaia „modestă de mahala”, o pereche de bătrâni inepți, „două dezastre morale și intelectuale”, Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În eroare, Oliver se metamorfoză pe rând În pijama, În papuci de casă, În cearșaf și pătură, sfârșind prin a se confunda cu oala de noapte ce se ascundea de el sub pat. Ajuns În această stare, masterandul medită mult la adevărul ultim, care mirosea acum destul de urât. Stând ghemuit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cosmic, emanând o lumină orbitoare, menită să ducă lumea În ispită, planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut lui Oliver. Degetele lungi și subțiri ale inginerului Satanovski, executând mișcări elipsoidale În aer, le extrăgeau din mâneci, din cravată, din papuci, din halat, ba chiar și de sub scoarța În care era Înfășurat de la o vreme trupul masterandului. Pesemne că planeta din care veneau ele atrase de mâinile nespus de Îndemânatece ale inginerului nu avea o formă rotundă ca pământul, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-un rahat de câine sau În vomă... Casa lui era curată. Nu aveau ce căuta aici nici șoareci, nici șobolani. Cu atât mai puțin rahații de câine În care puteai călca pe stradă... Medicul Își scutură pentru orice eventualitate papucul, ca să scape de posibila mizerie ce s-ar fi prins pe talpa sa de pâslă, apoi privi În jos. În fața lui, la distanță de o palmă, se afla ceva ce semăna cu un picior (mai degrabă de bărbat decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Paul se aștepta la o astfel de surpriză. Piciorul, frumos retezat la distanță de o palmă de genunchi, Îl privea cu oareșicare superioritate. „Face, probabil, aluzie”, Își spuse el, „la faptul că am fost ținut atâta timp cu capul sub papuc... Și pe bună dreptate.” „Doriți cumva”, Întrebă Noimann, „un pic de coniac?” Piciorul Își Îndreptă ochelarii pe nas și zâmbi zeflemitor din colțul gurii. „Pare să fi trecut prin multe”, Își spuse Noimann. „Pe ăsta nu-l duci cu zăhărelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că aveau o existență independentă. Fugărindu-le prin casă, Paul era sigur că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu cumva Îi făcuse deja o rană pe una dintre tâmple? „PUDRĂ ADEZIVĂ EXTRA-FORTE. După ajustare și umezire, periuțele se așează pe suprafața protezei care se fixează În gură, apăsând puțin pe ea.” ...Cuvântul gură Începea să-l scoată din papuci. Conotațiile lui erau strict obscene. „Laringele e un organ ca oricare altul, cu asta nu trebuie să ne batem capul”, gândi Noimann. Îl obsedau acum protezele dentare. Piciorul care-i apăruse În cameră nu cumva era un mecanism computerizat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându-le cu bar, combină frigorifică plină cu tot felul de sticle, cu aparat de masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu ojă, desenând pe fiecare din ele câte un as de treflă. Cinicul suflă satisfăcut peste unghii. „Acum suntem totuna”, zise el Împăciuitor, În timp ce Noimann-penitentul scoase rochia Mathildei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]