1,835 matches
-
fi căsăpiile acelui târg a Episcopiei asămine se va îngriji de a pune la cale căsăpie,puindu-să oamenii Episcopiei cu același preț alcătuit cu pomeniții casapi căminar Iftimi Scorțăscul,adecă cu șapte parale oca de carne de vacă și opt parale oca carne de oae pe anul ce se începe de la 23 aprilie 1824 și până la 25 aprilie 1825. Și dar cartea dată acelor casapi căminar Iftimi Scorțăscul rămâind fără lucrare și isprav. nu să amestece în alcătuire,ca să lipsască rușfeturile
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
influențele clasice (Bach, Beethoven și Pergolese), de Ravel pe care descoperirea lui Schönberg și a jazzului îl vor îndepărta de stilul său neoclasic, de francezii Paul Dukas, Albert Roussel și Florent Schmitt sau de germanii Kurt Weill (Opera de patru parale pe un livret de Bertolt Brecht, 1928), Cari Orff (Carmina Burana, 1937) și Paul Hindemith, de italienii Respighi și Busoni și de britanicii Elgar, Delius și Benjamin Britten, a căror operă este de altfel posterioară celui de al doilea război
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
astfel de plângere. Trăiesc o dilemă pe cât de stresantă pe atât de caraghioasă: a merge sau a nu merge la masa de seară! A da nas în nas cu directorul, ca în acea dimineață nefericită?! Voi vedea... * * * Dilema de două parale s-a încheiat am hotărât să merg cu ceilalți la cantină pentru masa de seară. Am ajuns... M-am așezat, la masa etichetată cu numele meu... M-am așezat lent... (De parcă nu doream să deranjez pe cineva ori vroiam să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pedantului tâmpit și încântat de persoana lui. Pe vremea aceea cine nu cunoștea celebrele poezii ale lui Prudănescu? într-un an s-a dus să viziteze Mehadia; de îndată a cântat-o în versuri: La băi la Mehadia Cine avea parale Mânca macaroane. Iar cine n-avea. Ședea și se uita. Oprindu-se pe podul care trece peste râul Cerna, a cântat: Pe pod lume multă trece, Pe dedesubt apă rece. Intrând într-o cafenea din strada Sfinților, o cafenea mare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
rândurile deținătorilor, mai cu seamă în rândurile bogătașilor. Din cauza acestei operațiuni, ziarele din opoziție au tăbărât asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiță roade ruble“. îmi amintesc că, din cauza acestei scăderi, am fost păcălit și eu cu câteva parale. Și iată cum. Eram copist în Ministerul de Instrucție, unde primeam salariul lunar de 88 lei. E lesne de înțeles că întotdeauna noi, micii slujbași, trăgeam pe dracul de coadă. Când ne puteam împrumuta asupra acestor salarii, consideram lucrul acesta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și intram cu ea buzna în câte un birt de mâna a doua ori a treia. îmi amintesc cum odată Nicolae Maimarolu apare cu un prieten al său, anume Borcănescu. Era un băiat timid, bun băiat de altfel, și cu parale. Maimarolu îl cam pusese în curent cu situația când l-a adus la cafenea. Îi spusese că va trebui să invite la masă pe câțiva capuținiști, fiindcă așa e tradiția. Borcănescu a primit condiția cu bunăvoință. Dar nu credea că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Grand Hotel, actual hotel Continental, iar prețul celei mai scumpe pălării era de 20 lei. Deci Olchovsky nu voia să se atingă de polul său. Dar unul dintre noi îi ținu următorul discurs: — Bine, mă Olchovsky, de ce să dai atâtea parale pe o pălărie? Și de ce n-ai luat-o de la Fain? Cu 15 lei poți lua de la Fain o pălărie tot atât de bună ca și de la Paul Martin. Olchovsky se gândi, se scărpină în cap, apoi se convinse. Și rândul de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
drept taurul cuartetului și avea o păgânească pasiune pentru „ma belle Catrine“, o eteră tânără, frumoasă și... generoasă. De multe ori petrecerile țineau până la 2, 3 și 4 după miezul nopții, cu băuturică și cu demne tovarășe studențești. Când erau parale mai multe, petrecerea era udată cu vin roșu, cumpărat cu 2 lei butelia de la Păun Popescu sau alți băcani cu bună reputație. Oamenii se culcau lăsând de multe ori o parte din vin nebăut. Dar a doua zi dimineața, vedeau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
idiot! În afiș, superblegul celălalt, bîta W.C. Tudor, dă note, îl prezintă la rubrica aia debilă Gîgă pe fostul lui confident Sorescu C. Bieții! Acum se egalizează! Îi găsesc totalmente insuportabili! Cum să fii amic cu asemenea ianuși de două parale?! Radu G. Țeposu excelent în cele două intervenții loiale (în FLACĂRA și TRIBUNA) contra celor doi nătăfleți! I-am scris, salutînd vorbele sale! Și cînd am stat o noapte cu el, în casa lui provizorie, împreună și cu Mazilescu (Virgil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pare că, într-adevăr, este important să se scrie despre prima carte pe care o publici. La București, am evitat (în cele două zile cît am stat) literații. Voi reveni acolo spre sfîrșitul lunii. Mi-ar trebui o grămadă de parale să le trimit exemplarele prin poștă! Gabriel Stănescu mi-a cerut adresa ta. Vrea să-ți trimită cartea lui, se pare! I-am dat-o! Acum patru zile, cu ocazia Festivalului "M. Sadoveanu" (erau acolo și S.F.-iști; printre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a cânepei mai că înceată, fiindcă țărăncile noastre cumpără bumbacul de prin dughene prelucrat gata. În loc de cămăși cu altițe și pui, vezi niște cămăși încrețite și lucrate fără gust. Pentru fuste și polcuțe plătesc de cusut. Așa se varsă multe parale din economie și țărăncile se împrietenesc cu cea mai mare cucoană - lenea...” * Dincolo de editoriale cum ar fi cel referitor la „Chestiunea naționalităților”, articole susținând activitatea societății pentru cultura și literatura română în Bucovina a Societății Dumbrava Roșie din Boian cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se bea în România, dar și ce trebuie să facem să ajungem la 100 de ani, toate, numai Ierimia Nechita din Cernăuți le știe și le spune în almanah. Scria și publica și versuri: despre Dorul vieții, Secretul viselor, despre parale și orașul industrial, despre Viorica și Vântul, despre O fantezie, oftat, lucruri bune și rele, Din iarnă-n iarnă, despre „Ce zicea Eminescu despre femei” și „Când e bucuria mare cu ... soacra.” Snoave, sfaturi pentru copii, mame și pentru prevenirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
posturi gen Europa liberă, Vocea Americii etc.), precizînd: "Noi cunoaștem ce spun aceste posturi de radio și nu ne speriem. Mai mult: noi cunoaștem și pe cei ce vorbesc la aceste posturi de radio. Îi știm cine sînt. Știm cîte parale le face pielea. Știm cît sînge au încă pe mîini. Știm și al cui este acel sînge. Nu am uitat crimele și asasinatele fasciștilor. Știm și cui slujesc acei trădători de patrie. Dar eu nu mă voi teme ca în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-i imagine, propriul „relief”. Sunt convins că generațiile mai tinere, citind aceste rânduri „inflamate de un romantism depășit” sau de un „patriotism de școală, belferesc, depășit”, vor zâmbi, ei, care au devenit acum voiajori internaționali și care nu dau multe parale nici pe „unitatea națională”, nici pe „România” și, și mai puțin, pe noi adulții și bătrânii unei „alte ere”, cei care ne-am lăsat În mod impardonabil și incredibil „călăriți” de un sistem brutal și oligofrenic! Singurul meu atu este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de mai puțin de douăzeci de ani, având în jurul său un cordon de securitate, cu apa potabilă, carburantul, electricitatea și alimentația în mâinile unei terțe entități care deschide sau închide robinetul după plac eu unul n-aș da prea multe parale pe "dulcea Franță" a lui Charles Trenet, nici pe eleganța confruntărilor oratorice din palatul Luxembourg. "Libertatea nu este nici o invenție juridică, nici o comoară filosofică, valoroasa proprietate a unor civilizații mai demne ca altele, pentru că numai ele o pot produce și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-o. "Apoi asta a fost a unui popă, și popa a dat-o unui călugăr și călugărul a vândut-o unui flăcău de la fabrica Sihăstriei; iar eu am cumpărat-o cu 8 franci de la flăcăul acela... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, că e un odor... Ș-apoi de-acuma de la mine n-o mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și nevastă-sa Ernestina e pe cale de a-i mai dărui o fetiță. Domnu Freitay îmi mărturisește că are de gând să ia în arendă o moșioară, căci negustoria aceasta nu mai merge. Acu numai cu pământul se poate câștiga parale. Am strâns ceva bani, am moștenit de la socru-meu câteva zeci de mii, și acu caut o moșie... Dar e greu, căci pământurile se scumpesc... Numai dac-ar da Dumnezeu să reușesc... Are să dee Dumnezeu!" zice domnișoara Beti, în vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu patru muzici care cântau odată, după ce s-a făcut un parastas în amintirea morților căzuți la Grivița, din regimentul 15 și 16, al căror patron e sfântu-Alexandru. Paradă, muzici; înfățișarea napoleoniană a generalului Tel n-au făcut nici două parale. A fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbă cu gospodarul. "Bade Costache, da ce porți căciulă pe vremea asta? Apoi dă, jupâne, ce să port altceva? Dacă n-am pălărie?... N-ai pălărie? Ce zici? De ce nu-ți cumperi? Cu ce să-mi cumpăr, dacă n-am parale? Parale? cum? Da ce? dumneata nu ești parale? Dacă vrai dumneata, pot să-ți dau eu parale... Bine, jupâne, să-mi dai și ți-oiu plăti, da acuma nu. Dacă vrai, să m-aștepți până la toamnă... Cum nu, bade Costache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu gospodarul. "Bade Costache, da ce porți căciulă pe vremea asta? Apoi dă, jupâne, ce să port altceva? Dacă n-am pălărie?... N-ai pălărie? Ce zici? De ce nu-ți cumperi? Cu ce să-mi cumpăr, dacă n-am parale? Parale? cum? Da ce? dumneata nu ești parale? Dacă vrai dumneata, pot să-ți dau eu parale... Bine, jupâne, să-mi dai și ți-oiu plăti, da acuma nu. Dacă vrai, să m-aștepți până la toamnă... Cum nu, bade Costache? Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căciulă pe vremea asta? Apoi dă, jupâne, ce să port altceva? Dacă n-am pălărie?... N-ai pălărie? Ce zici? De ce nu-ți cumperi? Cu ce să-mi cumpăr, dacă n-am parale? Parale? cum? Da ce? dumneata nu ești parale? Dacă vrai dumneata, pot să-ți dau eu parale... Bine, jupâne, să-mi dai și ți-oiu plăti, da acuma nu. Dacă vrai, să m-aștepți până la toamnă... Cum nu, bade Costache? Te-aștept. Se poate să nu te-aștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
port altceva? Dacă n-am pălărie?... N-ai pălărie? Ce zici? De ce nu-ți cumperi? Cu ce să-mi cumpăr, dacă n-am parale? Parale? cum? Da ce? dumneata nu ești parale? Dacă vrai dumneata, pot să-ți dau eu parale... Bine, jupâne, să-mi dai și ți-oiu plăti, da acuma nu. Dacă vrai, să m-aștepți până la toamnă... Cum nu, bade Costache? Te-aștept. Se poate să nu te-aștept tocmai pe dumneata? Din vorbă în vorbă, cad oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
judecă până la suma de 50 de lei; după care judecătoria de pace din Hârlău va da carte de judecată definitivă. La judecată, unul din jurați era unul din tovarășii adălmașului și el știe că în adevăr Costache Dinu a luat parale și a făgăduit să le plătească. Judecata deci hotărăște ca negustorul să-și ia dreptul său. Deci condamnă pe sătean să dea lui Strul Cuten două mierțe de porumb sau 48 de lei, plus cinci lei cheltuială de judecată, ceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înaintea mea pe unul de la Cameră, ca să-l jupesc de viu, de ici de la gât pân la glezne. Ce fac ei, acei de la Cameră? Stau pe jâlț, colo, și nu fac nimic, mai scriu, ia mânjesc niște hârtie, și iau parale... asta fac. Da nici de sapă nu știu, nici de plugari. Te duci la dânsul, îți iai pălăria din cap: Ce vrai, moșule? Iaca, am și eu o rugăminte. Apoi vină mai pe urmă. Vii iar, iar îți iai căciula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]