7,232 matches
-
Ich bin immer Dein. Weihnachten ’43. Rosita („Pentru totdeauna a ta. Crăciunul lui ’43. Rosita“), iar pe cealaltă Für Alex, zur Weihnachten ’43, von Deiner Rosita („Pentru Alex, de Crăciunul lui ’43, de la a ta Rosita“). Adio, Heidegger! Din acest paradis, deopotrivă universitar, sportiv și erotic, Dragomir este smuls în septembrie 1943, cînd este chemat în țară pentru mobilizare. În zadar îi eliberează Heidegger la 26 septembrie 1943 o Bescheinigung, o „adeverință“, din care rezultă că „dl. Alexandru Dragomir a avansat
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
și L’Harmattan - un adevărat record. Această performanță este cvasinecunoscută în spațiul românesc, iar cărțile netraduse. „Observator cultural” a fost singura revistă regățeană care i-a dedicat, în 2005, un grupaj, cu prilejul publicării primei sale cărți la Harmattan, Le Paradis interdit au Moyen Âge. La quête manquée de L’Eden Oriental. Au urmat trei volume, Le Paradis interdit au Moyen Âge. La quête manquée de L’ Avalon occidentale, tot la L’Harmattan, apoi Du paradis perdu á l’antiutopie aux
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
cultural” a fost singura revistă regățeană care i-a dedicat, în 2005, un grupaj, cu prilejul publicării primei sale cărți la Harmattan, Le Paradis interdit au Moyen Âge. La quête manquée de L’Eden Oriental. Au urmat trei volume, Le Paradis interdit au Moyen Âge. La quête manquée de L’ Avalon occidentale, tot la L’Harmattan, apoi Du paradis perdu á l’antiutopie aux XVIe-XVIIIe siècles și Les antiutopies classiques, la Garnier. Un proiect amplu, dedicat imaginarului utopic european, inspirat de
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
sale cărți la Harmattan, Le Paradis interdit au Moyen Âge. La quête manquée de L’Eden Oriental. Au urmat trei volume, Le Paradis interdit au Moyen Âge. La quête manquée de L’ Avalon occidentale, tot la L’Harmattan, apoi Du paradis perdu á l’antiutopie aux XVIe-XVIIIe siècles și Les antiutopies classiques, la Garnier. Un proiect amplu, dedicat imaginarului utopic european, inspirat de filozofia lui Jean-Jacques Wunenburger, dar provenind dintr-o forma mentis personală. Cititorii români se pot familiariza cu acest
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
unde sunt investigate mapamonduri fantastice, geografii simbolice, într-un cuvânt, „gândirea vrăjită a exploratorilor”, din Antichitate până în epoca premodernă. Proiectul francez este dedicat aceleiași „gândiri vrăjite”, cenzurate și refulate datorită teologiei iudeo-creștine, care a dus la crearea unor utopii „ratate”: paradisul interzis, căutat și imposibil de aflat. De ce această căutare ratată, „nemurirea” imposibilă pe pământ? E întrebarea mută, ușor agnostică, din subsidiarul volumelor care urmăresc constituirea și destructurarea temei utopice. În orice caz, „gândirea vrăjită” ni se prezintă ca vag luciferică
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
a întregului proiect utopic, îmi păstrez rezerva față de „gnoza” dualistă care le subîntinde. Și, ca să merg până la capăt: gândirea dez-vrăjită nu este de fapt, ab initio, o operă luciferică? Și atunci, „gândirea vrăjită” care ni se propune, după izgonirea din paradisul prim, nu este doar o cacialma ontologică?
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
emotivă a activității sale...". Ironia, ca discurs întors începe de aici. Ceea ce urmează, detaliile scenariului trebuie înțelese a contrario. Încât, ce se figurează în povestire, imaginând viitorul, e procesul deja început, de transformare a omului necesar societății totalitare antimaniheiste, un "paradis dirijat", cum ar fi spus Cioran, în care nimeni nu se opune la nimic, toți ascultă fericiți de "marele conducător", sterilizați de vise și emoții. Ironia ne apare ca o formă de solidaritate subînțeleasă cu mulțimea oprimată, de vreme ce are o
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
Ți-am spălat cămașa de gheață Ți-ai spălat cămașa de gheață și-ai rămas goală ca un Înger pînă se usucă ți-ai spălat obrazul din zăpadă și-ai rămas fără chip pînă cînd va ninge din nou în Paradis. Atît de simplu Atît de simplu vrei să pari să spui și nu te-nduri să lași nimic pe dinafară. Cromatică Blonzi cu părul albastru brunete cu părul verde și-atîtea săruturi risipite cum picuri albi de ploaie lăptoasă întorcîndu-se-n pămîntul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
vine vara ca, odinioară, luminozitatea magică a revederii noastre pe plaja de la 2 Mai ne îngropam solzii amiezelor în nisip și cultivam retorica autoironiei când aripile unui albatros se desfășurau cu reverberații sonore, tu strigai uiuuuuuu s-au deschis porțile paradisului la doișpe fix și trebuie să convocăm de urgență o sesiune internațională despre hermeneutica păcatului mă ridicai spre tine cuprins de genele lungi ale somnolenței eram cântecul necunoscut strălucirea intensă care nu trece departe în larg se răsturna o barcă
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
a nu i se permite să mai calce vreodată pe bordul vreunei nave. Moare în 1984. Recitite azi, cu chipul marinarului-poet în față, versurile sale îmi spun mai multe decât odinioară, în mica mea copilărie. Marea mea închipuia atunci un paradis al desfătărilor jucăușe. Spuma mărilor era pentru mine o încântare, din păcate prea trecătoare. Pentru matelotul, mai apoi elevul-ofițer de bord era o amenințare continuă, o primejdie de înfruntat. El își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
Interviul de față l-am desprins din tomul: ALDEBARAN. Amintiri despre Ion Vinea, inedit încă, pe care îl vom publica în curând. Face parte dintr-o serie întreagă de dialoguri cu cei care l-au cunoscut și prețuit pe autorul Paradisului suspinelor. Țin să amintesc, cu acest prilej, de căldura deosebită cu care Vlaicu Bârna m-a primit (convorbirea s-a desfășurat într-o zi de luni, 23 noiembrie 1994, în apartamentul său dintr-o clădire din vecinătatea Foișorului de Foc
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
alte mari sărbători, a așternut el, în stilul patronului, editorialul respectiv. Adevărul adevărat este, însă, că gazetarul Vinea a scris foarte mult. Iar gazetăria sa este de o mare calitate, inconfundabilă. De altminteri, și ca prozator este autor de patentă, Paradisul suspinelor fiind o capodoperă. Și celelalte, Lunatecii și Venin de mai se-nscriu, prin valoarea lor, la același capitol, deși se bănuie unele intervenții străine în text, la editare, după moartea sa. în timpul războiului, îl întâlnim pe Vinea la Constanța. Sunt
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
din Chamonix și înțeleptul din Tormes hăulitorii coranului din moscheile orientale precum și vînătorul de pelicani din Insula Mare a Brăilei ai crede că cel mai bun lucru e libertatea. Pe urmă ai crede că libertatea-i chiar o ușiță spre paradisul pierdut. Dar tu de-atîția ani sapi în tine groapa asta îngustă și nu cunoști vreun răspuns clar la întrebările limpezi. (DIN CÎND ÎN CÎND SE DESCHIDE O PÎINE ȘI PRIN EA BÎIGUIE UMBRA) În rest lumea-i plină de zei
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
fântână din care izvora un soare roșu un soare ce lumina o câmpie de cremene o câmpie pe care răsăreau răzlețe tufișuri de spini. Și fiecare dădea zilei o altă culoare ca și cum pe pervazul ei s-ar fi așezat pasărea paradisului. Un candelabru cu brațele în formă de migdal înflorit. O boltă din viță de vie sălbatică ne îndemna să vorbim graiul de la marginea pustiului limba unei mame care a murit fecioară. 2 Nu din cauza războiului, am intrat într-o rezervație
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
amurg. Nenumărate găuri - de șopârle, de șerpi și de șoareci - îndreptate la fel ca niște țevi de puști către mine, acoperișuri cu țiglele fierte în sânge de cerb și părul lung, până la genunchi, al caselor părăsite. Se minunează, ca-n paradis, puii de mierlă când înfloresc, dintr-odată, la începutul lui iunie, salcâmii. Călătorie Într-o barcă șubredă, cu negru coviltir, alunecă un felinar aprins. Cel puțin de n-ar mai bătea vântul! De s-ar auzi cel puțin câinii: fie
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
intrăm ușa lipsește și peretele a dispărut nu e decât singurătatea-ntre noi dăm peste noi la ieșire dăm peste noi la intrare ne salutăm fără-ncetare și fără speranță fără putința de-a urni un zâmbet adevărat din adâncul paradisului de smoală nimeni nu ne aude de dincolo și când ne aude e prea târziu vrem să intrăm dar vidul nu ne lasă vrem să ieșim și golul ne oprește iar aerul e un tifon îmbibat cu stele învinse se
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
trufie, ambiție, răzbunare - se ridică-mpotrivă, Voluptatea de a trai își arată chipul păgân, Împovărate de plumbul dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și totuși, din fâșia de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului, care in „Hora incerta” ne duce sufletele din cușcă, pe ramul celest al Pomului Vieții. În timp ce bătrânețea, complice a morții, Fierăstruiește încet, în tăcere, gratiile, Ronțăit de dinții mărunți ai orologiului cosmic, trupul meu de carne se fărâmă în pulbere
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
ar trebui să sufoce pagina - dar ea rămîne aerisită, netă, plină de viață!". Sau: ,Asupra poemelor Constanței Buzea, comentariul critic, oricît de abundent, pare mereu abia început" sau: ,Unul dintre poemele lui Cezar Ivănescu, Jeu d^amour (cu subtitlul: Amintirea Paradisului) îmi apare ca o capodoperă de o armonie unică". Cu adevărat magnanim se arată criticul în raport cu Victor Felea, al cărui Jurnal publicat postum conține mai multe pasaje ce-i dau acestuia impresia că-l ,detestă din toată inima". ,Vindicta" celui
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
s-ar tot spori, ca o ferigă, pe-o litotă. Firește, generalizez nepermis, nu tot romanul ascultă de jocul ăsta de durități molcomite viclean, ca să se-arate cu-atît mai perfide, dar unul, foarte recent, o face sigur: Un an în Paradis, de Liliana Corobca, apărut la Cartea Românească. Așadar, tema sau stilul? (ca și cum brațul de balanță nu le-ar ține pe-amîndouă...). Să zicem că tema și, încercînd să vă povestesc Un an în Paradis, îmi dau cu presupusul cum ar trebui
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
recent, o face sigur: Un an în Paradis, de Liliana Corobca, apărut la Cartea Românească. Așadar, tema sau stilul? (ca și cum brațul de balanță nu le-ar ține pe-amîndouă...). Să zicem că tema și, încercînd să vă povestesc Un an în Paradis, îmi dau cu presupusul cum ar trebui să sune spusa lui Mallarmé (aceea cu le sugerer, voilŕ le ręve...), luată din foarfecă așa fel încît să-i vină unei proze, prin subiect, cîtuși de puțin diafane. Pentru că a ,dezvălui" că
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
fi mai mult ca siguri că-și ia personajele din ultima, să spun așa, actualitate). Fiindcă nici una dintre ,fete" nu vede în capcană altceva decît o ,plasă". The way of all flesh, drumul înfundat o vreme într-un bar deochiat, Paradis, unde, dintr-un soi de discreție (scîrbă?) față de ,muncă", decăderea ajunge să însemne oboseală și leșinuri, nimic mai mult, și de unde, pasămite, se scapă printr-o căsătorie cum o fi sau, cu orice riscuri, prin fugă. Letargica lor zăpăceală, în
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
o fi sau, cu orice riscuri, prin fugă. Letargica lor zăpăceală, în care se amestecă solidaritate plictisită, condescendentă, răutăți de circumstanță, planuri și frînturi de povești din vieți nu tocmai primitoare i se ,pasează", ca atare, cititorului. Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și o foarte tristă ,poantă", nu este, adică, un roman digresiv, care să facă dintr-un măcel privit, pare-se (doar unul din felurile cum e folosită litota...), de victimele lui
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
bătrînețe (profesional vorbind...) cu aceste ,cărnuri" vîndute și folosite. O întrebare, întîi. Cînd te poți apuca să povestești despre ce e o carte, în termeni de ,realitate" cuprinsă în ea? La început, la mijloc, la sfîrșit? Pentru Un an în Paradis, niciodată bine. Ițele sînt de-așa fel încurcate încît acțiunea seamănă leit cu o călătorie pîn' la Sfîntul Petru. Nu știi cît stai, cînd și cum te-ntorci, doar te trezești, la început ca la sfîrșit, în epilog, pe-aceleași
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
principii, ce nu duc nicăieri, ori în pusee de trivialitate exacerbată și, pînă la urmă, neinteresantă (s-au mai văzut bucățele bune mestecate prost, fiindcă autorii vrut-au să ia ochii, nu să scrie literatură). Spuneam că Un an în Paradis e prea puțin despre ,munci" și destul despre zile. Despre ce discută, ce-au lăsat în urmă și ce speră să mai găsească niște foarte tinere femei închise într-o cameră fără fereastră. Un cerc chiar agreabil, cu povești și
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
mai găsească niște foarte tinere femei închise într-o cameră fără fereastră. Un cerc chiar agreabil, cu povești și glume, cu nostalgii și planuri, de ajungi să uiți despre ce citești. Un fel de-a spune că e viață în Paradis. Acolo unde se recită din Trackl, unde o pianistă roșcovană pleacă de pe scena dezmățului cerută de-un student la medicină, unde Liuda își găsește un Cris care vrea doar s-o asculte vorbind, unde Sonia, ,prospătura" picată la facultate și
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]