1,958 matches
-
ea, ca s-o poată instrui. Fata pare atât de terminată, că îmi e milă de ea. Și totuși sunt destul de bucuroasă că nu sunt eu în locul ei. O luăm înapoi spre microbuz, care ne va duce la avion. E parcat lângă alt Airbus, care va pleca în curând spre New York. Nu-mi vine să cred că Adam va fi la bord. Și nu-mi vine să cred nici că voi fi diseară în America. Fără el. Știu că probabil vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în curte. —Uau, e minunat la tine acasă, spun, pentru că deși sunt foarte impresionată, ar fi nepoliticos să nu spun nimic. —E doar o casă, mă contrazice el. Doar o casă. Și nu e a mea. E a părinților mei. Parchează mașina și îl urmez pe scări până la imensa ușă georgiană. Înainte să-și găsească cheile, ușa se deschide. O femeie mică, suspicioasă, purtând ochelari cu lentile groase și pantofi maro, cu talpă plată se uită de jos în sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în vechiul ei loc. De altfel observă la geamurile ei o lumină pală. Ovidiu nu-i predase cheia apartamentului. Deși divorțul se terminase de patru luni, între ei nu se discutase încă problema partajului. Ovidiu nu-și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
După ce termină un capitol, lăsă cartea cu copertele în sus pe măsuță și se duse din nou la fereastră. Mașina plecase și ea exclamă, ca și cum ar fi fost ceva deosebit: În sfârșit, a plecat. Stătuse chiar pe locul unde-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea îmbrăca fusta albă. Oprită în fața ferestrei, observă aceeași mașină, reapărută din senin. Era și bărbatul înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să rateze din pricina unei legături sentimentale, își sacrificase cei mai frumoși ani din viață. Larisa îi spusese într-o seară, la munte, pe terasa unei vile: Știu totul despre voi, Ovidiu, absolut totul. E inutil să negi. Știu unde-ți parchezi mașina când te duci la ea, știu unde ții cheia de la apartamentul ei, tot, tot, tot. Fii atent numai, să nu întinzi prea mult coarda. Habar nu am cât timp sunt dispusă să închid ochii. La început am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din pat, Dora se duse la biroul meu. Se Întunecase. Afară fulgi de zăpadă disparați se roteau buimaci În ceața gălbuie a unei lămpi stradale. De jos dinspre scuar se auzea hârâitul nerăbdător al unei mașini, Încercând și nereușind să parcheze. Cu spatele la mine, Dora mi se adresă pe o voce scăzută: — Sascha... — Poftim? Întins Încă În pat, m-am gândit că poate ar trebui s-o Înștiințez despre opțiunea mea inițială. Dar oare anumite amintiri contează mai mult, decât altele, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parter, se Întoarse. Și promite-mi că n-o să mă mai deranjezi cu poveștile tale despre problema sexuală. Nu cred că sunt În stare să le fac față. Apoi, dând ușa În lături, dispăru În noaptea de februarie. Mașina nerăbdătoare parcase cu siguranță pentru că, după ce ușile s-au trântit, n-am mai auzit nimic. Doar sângele care-mi vâjâia În urechi. Capitolul șaisprezece În dimineața de după vizita mea la Else, marțea trecută, adică, savuram o cafea neagră și a doua țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din partea vestică a orașului. Mă simțeam ciudat să mă aflu iar În cartierul acesta. Pentru o clipă, m-am Întrebat dacă ar trebui să trec pe la Dora, dar apoi mi-am amintit de mașina pe care a văzut-o Anton, parcată lângă clădire. Erau Diels și Pieplack, mai mult ca sigur. Din câte știu, stau Încă la pândă. Un semnal sonor pluti prin aer, apoi Stadtbahn-ul Își continuă drumul spre vest, spre lacuri și spațiile verzi de la periferia orașului. Oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ce n-aș da să pot răsturna aceste părți astfel Încât să am o altă imagine decât cea pe care am construit-o până acum! O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era parcată nici o mașină de poliție, nici o țigară nu strălucea În Întunericul de sub șinele Stadtbahn-ului. Chiar și așa, ca să fiu sigur, am lăsat luminile stinse. Luând scările două câte două, mă Întrebam oare ce avea să se Întâmple cu apartamentul prietenei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar luminile farurilor au măturat interiorul camerei, luminând literele atârnate pe perete Într-o ramă aurită: ADEVĂRAT VĂ SPUN, CĂ ORICE VEȚI LEGA PE PĂMÂNT, VA FI LEGAT ÎN CER; ȘI ORICE VEȚI DESLEGA PE PĂMÂNT, VA FI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
artificii de adio Scafandrii te caută în oglinzi. GHEORGHE GRIGURCU GRĂDINA PROMISĂ Aceasta e prin urmare vechea Grădină promisă adîncul cer direct pe trup cum un tricou și-o luxurianță de stări atît de inexprimabile încît aproape odihnitoare la intrare parcat un mercedes ultimul tip o plajă pe care-adie briza ușoară-a reclamelor și mici izvoare de gînduri grandioase de pretutindeni murmurînd în grotele sintetice și stropi de coniac în iarbă radioși cum buburuzele nimic nu s-a schimbat prin eoni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
adună și zarzavaturile care au putrezit pe taraba din fața băcăniei. în sfîrșit, se poate respira... X continuă, în zilele următoare, cu obiectele abandonate. adună valizele, gențile, umbrelele, pălăriile... Le selectează și le stochează în dreptul fiecărei intrări de imobil. în sfîrșit, parchează toate mașinile în mod reglementar, de o parte și de alta a străzii. e mai bine acum. strada pare locuită. X se plimbă victorios de la un capăt la altul al ei. în fiecare dimineață X își ia micul dejun în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ia șase luni. repetă operațiunea în piețe ca să lichideze tonele de alimente alterabile de pe tejghele. Ca să scape de duhoarea care vine din apartamente nu poate, pentru moment, decît să închidă toate ușile și ferestrele clădirilor din oraș. încă șase luni. Parchează mașinile de o parte și de alta a străzilor ca să poată circula el însuși cu mașina personală pe străzi. alte șase luni. adună obiectele abandonate pe străzi, le sortează. tone de poșete, tone de genți de voiaj, tone de pălării
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îndemna privitorul să se înscrie în clubul Rotary, să îl găsească pe Iisus sau să voteze cu Partidul Conservator. Pe el stătea scris, cu majuscule roșii, care săreau în ochi, PUNE LA ÎNDOIALĂ AUTORITATEA. Mama ei detesta semnul și întotdeauna parca mașina cât mai aproape de perete în parcarea de la Sainsbury. Uneori, faptul că părinții ei rămăseseră împreună mai mult de treizeci și cinci de ani o impresiona. Alteori, când se gândea că ar fi fost mult mai fericiți cu altcineva, o îngrozea. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cele din urmă, Phyllis insistă să vină și ea, purtând încă șorțul înflorat. Nu se zărea nici urmă de Ben, dar Fran observă o mulțime gălăgioasă pe malul lacului unde erau rațele și, Dumnezeule, chiar la intrarea în parc era parcată o mașină de poliție. Simți că i se întoarce stomacul la gândul că se întâmplase ceva rău. Străbătu în fugă terenul de joacă și aleea de pe malul lacului, în timp ce maică-sa gâfâia la câțiva metri în urma ei, încercând să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să mi-o împrumuți? îl întrebă. Trebuia să ajung undeva acum o jumătate de oră și n-o să găsesc nicăieri loc de parcare. — Sigur. Dar nu e mașina timpului. Și nu uita să-i scoți roata din față după ce o parchezi. Mi-au furat-o deja de două ori. O fi fost mersul pe bicicletă o deprindere cu care rămâneai pe veci, dar Fran se dovedi excepția care confirma regula. Îi trebui un sfert de oră să când ajungă la magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
soarta fiicei lui, că n-a văzut-o vreme de șapte ani. Ce femeie cu capul pe umeri și-ar dori așa un bărbat? — Tu. Dar s-ar putea să fie prea târziu din câte aud. — Stevie, explodă Fran pe când parcau în fața redacției, să crezi că știi totul mai bine decât oricine altcineva o fi o calitate necesară unui ziarist, dar la fel de important e și să recunoști din când în când că te-ai înșelat. Nu sunt îndrăgostită de Jack Allen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
demara taxiul. Pentru o fracțiune de secundă privirea ei o întâlni pe-a lui Laurence. El fu primul care întoarse capul. — Ne-am mirat că nu ți-ai dat seama mai devreme, spuse Carrie blând, descuindu-și mașina, care era parcată la câțiva metri mai încolo, în timp ce taxiul în care se afla Laurence dispărea. Halal ziaristă! Nu te ducea cu preșul, apropo. Chiar credea că e îndrăgostit de tine până să mă întorc eu. Vezi tu, eu îl înțeleg mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vânzătoarea îi aranjează minuțios cumpărăturile în plasă și, dacă observă, în coș, fructe sau legume bătute, se oferă să i le schimbe cu altele proaspete, un om de serviciu îi împinge căruciorul, un agent de pază îi indică unde să parcheze, mașini speciale, care fabrică gheață uscată, îi glazurează, printr-o simplă apăsare pe buton, sacoșele, protejându-i acele produse care trebuie să stea la rece. La benzinărie, șoferul nu știe cum să pornească pompa și ignoră până și poziția aperturii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Pajura. Era prima noapte pe care o petreceam la el și, pe lângă periuța de dinți, băgasem în geantă o sticlă de Prosecco și niște pișcoturi Savoiardi, cumpărate luna tre cută pentru un tiramisu, pe care nu l-am mai făcut. Parchez mașina la câteva sute de metri de clădire, acolo unde bănuiesc că nu ocup locul nimănui. Nu mi place să am probleme cu vecinii. Ajung la scară. Interfonul e stricat. Robert mi-a zis să trag de ușă - cu putere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]