1,962 matches
-
și el să tragă o beție. Ofițerul de serviciu de la Biroul Procurorului Districtual l-a tratat cu sictir - oare chiar se ocupau de caz? Încă o raită prin Chinatown și o tură pe la apartamentul lui - doi duri de la Anchete Interne parcați În față. O masă luată În mare grabă la o tarabă de hamburgeri. Se lumina Încet de ziuă. Dintr-un teanc de ziare Herald află că era vineri. Un titlu legat de Nite Owl: negroteii se plîng de brutalitatea poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înțepenite. Aruncă pe geam un Gruen de o sută de dolari. CÎnd era obosit, o vedea pe Kathy. CÎnd era remontat, Îl vedea pe Exley cu Lynn. Conduse pînă la Nottingham Drive ca să verifice mașinile. Nici un Packard alb - iar Lynn parca Întotdeauna În același loc. Bud dădu ocol clădirii - nici urmă de Plymouthul albastru al lui Exley. O femeie din vecini venea cu laptele. Ea Îi spuse: — Bună dimineața. Ești prietenul domnișoarei Bracken, nu-i așa? Spioanca! Lynn Îi spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zornăit. — Aud clar un zornăit. Parcă ar fi un șurub, o piesă care se desprinde. Se întoarse spre tata. Care parte a mașinii a fost proiectată de tine, Ted? Scrumierele, nu-i așa? — Direcția, spuse tata. — Uite, Michael, oi! Am parcat pe faleză. Fuoiarele de nori care se încolăceau pe cer m-au dus cu gândul la vata de zahăr, declanșând o asociație de idei care a dus inevitabil la o gheretă de lângă chei, unde bunicii mi-au cumpărat o bilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe un plan înclinat. — Exact. De ce întrebi? Pentru că afară par să fie doi bărbați care îl bagă într-o furgonetă... — Ce naiba... Alan sări în picioare și se duse la fereastră. Se uită în jos și văzu o furgonetă pentru mutări parcată lângă scară și conținutul biroului lui stivuit pe pavajul scăldat în soare: cărțile lui, scaunul rotitor, plantele, rechizitele și tablourile. Hilary zâmbi. — Noi ne-am gândit că este modalitatea cea mai blândă de a-ți spune. Chestiile astea trebuie rezolvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
weekend întreg singură cu Roderick Winshaw? O masă cu el fusese mai mult decât de-ajuns. O îngrozea ideea. — Bine, spuse ea. Mi-ar face plăcere. 2 Roddy aruncă o privire spre terenul primăriei și se decise să nu-și parcheze acolo Mercedesul Sport. Nu prea-l încânta nici ideea de a-l lăsa pe panta dealului, în fața a ceea părea a fi o școală sau un centru comunitar: doi derbedei tineri care se uitau la el în timp ce cobora din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de vorbă? — Oriunde. — Sunt desigur pe aici câteva localuri unde se adună domnii cu aceleași orientare ca mine. Dar poate că acum nu e momentul. În fond, nu vrem să fim distrași. Intimtatea este de maximă importanță. Am o mașină parcată la câteva străzi mai încolo, dacă nu cumva băieții în albastru nu mi-au ridicat-o. Nu sunt un mare admirator al poliției, suntem în conflict de mulți ani: este unul din lucrurile pe care le vei afla curând despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
revadă, să se ducă în staulul de vaci și să bea în sănătatea lor din sticla pe care o ascunsese în dosul unor cărămizi desprinse ușor din perete. După-amiaza era pe sfârșite când a ajuns acasă. Mașina lui Dorothy era parcată în curte, dar el a reușit să se furișeze până în bucătărie fără să fie văzut. Bucătăreasa ședea cu picioarele ridicate pe masă și citea o revistă. N-a tresărit, simțindu-se vinovată, și nu și-a reluat treaba când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse: — E ziua de Crăciun. S-ar putea să fie rezervate toate. Peste câteva minute, liniștea aproape perfectă a fost spulberată de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era întipărită în minte. Dar Mark nu voia să-i vorbească nici acum. După ce a găsit casa, a mai mers jumătate de milă pe drumul spre ocean și a cotit apoi pe un drumeag care ducea la plajă. Când a parcat la capătul drumeagului, avea o bună vedere asupra casei. Soțul ei era plecat la cumpărături în după-amiaza aceea, dar întâmplarea făcea ca Mildred să fie în grădină. Avea de gând să stea să citească o revistă sau poate să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rezultatele investigațiilor. Trei săptămâni mai târziu, un diplomat irakian l-a contactat și a stabilit o întâlnire în Cavendish Square. De acolo, s-au dus la o casă izolată din Kent. Un La Salle sedan convertibil 1938 nou-nouț crem era parcat în curtea din față. — E a dumneavoastră, spuse diplomatul. Îi spuse că intervenise o neînțelegere cât se poate de comică. Știau, desigur, că Mark făcea afaceri cu iranienii și cu ei: nu s-ar fi așteptat la altceva de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mult de zece minute, deveni conștient că drumul începuse să urmeze linia unui lac artificial, luminat la un capăt de șiruri paralele de lumini care aminteau de o pistă de aeroport. Putea chiar să distingă conturul unui mic hidroavion parcat la marginea apei. Curând după aceea, dădu peste un pâlc de pădure deasă, înconjurat de un zid lung de cărămidă întrerupt în cele din urmă de o pereche de porți din fier forjat. Se deschiseră la atingerea lui și Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum și când va veni următoarea replică. În timp ce se desfășura respectiva scenă, care se repeta aproape zilnic, Emily m-a trimis să ridic alte câteva lucruri pe care urma să le trimitem În acea seară Împreună cu fusta. — Mașina ta e parcată pe 58 Street și te așteaptă, mi-a spus ea, vorbind concomitent În două receptoare și notând niște instrucțiuni pentru mine pe o bucată de hârtie cu antetul Runway. A făcut o scurtă pauză, doar cât să-mi arunce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acela mizerabil, chiar dacă, trebuie să recunosc, altminteri era un cumnat destul de acceptabil, dar nu Înregistram nici un progres din partea lui când deschidea gura. — Bună, Andy, draga mea, de câte ori ne vedem parcă ești tot mai frumoasă. „Di câti ori ne v’dem parca ești tăt mai fr’moasâ“. Da’ cu ce te hrănesc ăia la Runway, ha? Îmi venea să-i astup gura cu o minge de tenis ca să-l Împiedic să vorbească, dar mi-a zâmbit, așa că m-am dus la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
astea toate În timp ce notam ultimele ordine ale Mirandei, lăsate pe robot În ore târzii din noapte, Înainte de a porni În goana mare spre lift să mă Întâlnesc cu Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață Îmi explica În amănunt unde parcase ca să Îl pot Întâlni, teoretic vorbind, la mașină. Dar În fiecare dimineață, indiferent cât de repede ajungeam la parter, el era deja Înăuntru, pentru ca să nu trebuiască să alerg eu de colo-colo pe străzi să Îl găsesc. Am constatat, Încântată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În vreme ce o firmă de transport avea să Îmi care patul uriaș. — A, bună, mamă, am mormăit eu și am revenit la tonul obosit. Am crezut că ești ea. — Nu, ai pauză pe ziua de azi. În fine, unde putem să parcăm? E vreun garaj pe aici, pe undeva? — Da, chiar sub clădire, fă dreapta de pe Third. Dă-le numărul apartamentului meu și or să-ți facă rabat. Trebuie să mă Îmbrac. Ne vedem curând. — OK, scumpo. Sper că ești pregătită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la alta, gîndindu-se În timp ce vorbea - Langrish și Carmichael, Cole și O’Neil, Hughes și Edwards, Patridge, Howard... În regulă, hai, duceți-vă! Kay și ceilalți șoferi plecară spre garaj, punîndu-și caschetele din tablă din mers. Dubițele cenușii și mașinile erau parcate și gata de plecare; Kay urcă În cabină și porni motorul, apăsînd și degajînd pedala de accelerație, Încălzindu-l. Peste un minut, veni și Mickey. Fusese la Binkie să ia nota care le spunea mai precis de ce era nevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
După asta o să ne apucăm să cărăm piane. Bătrîna mergea În fața lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din față deschisă, și apoi o luă pe potecă să facă același lucru cu poarta de la grădină. Ambulanța era parcată chiar după ea, iar dîrele albe pe vopseaua cenușie erau luminate de lună și părea că plutește deasupra suprafeței negre-sinilii a străzii. Kay și Mickey o puseră pe Viv jos și deschiseră ușa. Acum o să te punem la orizontală, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care nu am mai auzit niciodată: „Pegas - șoferul dumneavoastră Înaripat“. După ce formez numărul, tipul de la celălalt capăt Îmi spune că vine imediat. Bucuria mea nu ține mult. Cum locuim În Hackney, mă trezesc la ușă cu Pegas - șoferul dumneavoastră drogat. Parcat Într-un unghi de patruzeci și cinci de grade față de bordură, carul lui Pegas este un Nissan Sunny Învăluit de nicotină și hașiș. Intru În mașină, dar Îmi este practic imposibil să respir, așa că Încerc să cobor geamul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înscriu... Probleme mai presante: am două zile la dispoziție să-l dezvăț pe Ben de suzetă pentru că soacră-mea consideră că suzeta e instrumentul diavolului, folosită doar de țigani sau de degenerați care fumează țigări una după alta „și-și parchează copiii În fața video-ului“. De parcă ai putea face altceva În ploiosul și frigurosul Yorkshire? Am găsit hamster pentru Emily. Se pare că femelele hamster sunt f agresive și uneori Își mușcă sau chiar Își mănâncă puii. Hm, oare ce motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că lingurile pline cu cereale sunt mașinuțe ca să-l facă să deschidă gura. Se aude un claxon afară, semn că Pegas a sosit. Mă furișez afară din propria casă ca un hoț, când se aude un claxon acuzator de la Volvo-ul parcat peste stradă. Angela Brunt, capul Lojei Șorțurilor locale. Fața ei Îmi amintește de un Ford Anglia. Cu ochii bulbucați ca niște becuri, plasați Într-un craniu triunghiular, Angela este tragic de banală. E de-abia ora 7, ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bancheta din spate a mașinii lor de familie Peugeot. Problema era că ei nu aveau câine. Și-a zis că nu are de ce să se Îngrijoreze până când presimțirea care Îi rodea stomacul a făcut-o să plece de la serviciu. A parcat În fața casei și a urmărit-o pe dădacă până la un apartament din Holloway Road. Înăuntru, cu ușa neîncuiată, l-a găsit pe Joshua În spatele grilajului de la cămin, păzit de un câine alsacian, În timp ce Tara, dădaca, Își făcea de cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
place să mă arate la toată lumea. Felul În care Își pune mâna pe brațul meu În timp ce mă ghidează printre colegii ei Îmi amintește de Emily la Ziua Internațională a Festinului și de felul În care mă plimba prin fața colegilor ei. Parcat În fața școlii, Volvo-ul este plin cu lucruri pentru copii. Ce mai fac cei mici? mă Întreabă mama În timp ce ne urcăm. Îi spun că sunt bine, cu Paula. Pe drum spre apartamentul ei, trecem pe lângă fosta mea școală și ea oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o zonă În formă de potcoavă cu case din anii ’60 asaltate de elemente din deceniile următoare, toate pline de idei frumoase ale arhitecților urbaniști de a restaura un sentiment de comunitate distrus cu atâta grijă de arhitecții urbaniști. În timp ce parchez Volvo-ul, un grup de puști care bat mingea pe asfalt scot un sunet Între „ura!“ și „huă!“, dar cum mă dau jos din mașină și le arunc o privire fioroasă, o taie; până și infractorii de-aici sunt lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunt lipsiți de voință. Grădina din fața casei de la nr. 9 are un cerc de pământ cu un rododendron scheletic În mijlocul gazonului, Înconjurat de planta aceea cu floricele albe pe care am considerat-o dintotdeauna varianta englezească a florilor de colț. Parcată cu o roată pe aleea asfaltată striată care duce la casă e o tricicletă care pare să fi fost abandonată acolo de pe vremea când copiii lui Julie erau mici: În șaua galbenă ruginită e un compot de frunze și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vine să-i spun să se târască Înapoi În mlaștina din care a venit și să-și dea sufletul acolo În liniște. Îmi vine să-l pălmuiesc pentru că irosește timpul celor de la spital. Winston, care s-a dus să-l parcheze pe Pegas, se Întoarce și se duce la recepție. Văzându-mi expresia disperată, intervine și devine el cel insistent. Mă scuzați, domnișoară, avem aicea un copil care are nevoie de Îngrijiri. Vă mulțumesc frumos. După o veșnicie - poate 5 minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]