4,933 matches
-
posibile pentru a-l face să aibă încredere în el, dându-i bani, echipamente și cai; cu naivitatea lor prostească, ei i-au căzut ușor în mână la Sinigaglia. În momentul când conducătorii celor două facțiuni au fost nimiciți, iar partizanii lor i-au devenit prieteni, ducele reușise să dea o temelie trainică puterii lui, întrucât stăpânea întreaga Romagna împreună cu ducatul de Urbino, și mai ales i se părea că-și câștigase prietenia Romagnei și că avea de partea lui întreaga
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
căci, dacă un principe își înarmează supușii, armatele vor fi ale lui, cei care îi dădeau de bănuit îi devin credincioși, iar cei care îi erau credincioși rămân mai departe tot așa; din supuși, toți ajung deci să-i fie partizani. Dar, cum nu poți să-i înarmezi pe toți supușii, dat fiind că le faci o favoare acelora pe care îi înarmezi, vei putea să-i tratezi pe ceilalți cu mai puțină precauție; iar deosebirea de atitudine pe care ei
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Convenției și se punea în afara legii, ceea ce însemna condamnarea la moarte fără altă judecată. La Hotel de Ville, el privea însă de la fereastră, plin de speranță și clocotind de dorința de a se răzbuna, cum se îngroșau în piață rândurile partizanilor săi. În noapte se vedeau lucind tunuri și sulițe și se auzeau invective la adresa Convenției... Hotel de Ville a fost, atunci, un fel de gară ciudată. Robespierre și ceilalți așteptau acolo un tren. Ei nu știau dacă acest tren va
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avut necazuri, au uitat de ele dacă li s-a oferit satisfacția de a vedea o fostă glorie jumulită de pene și zbătîndu-se în praf ca un cocoș înainte de a fi pus la fiert. Îi recunosc și pe prietenii, pe partizanii lui Robespierre. Nu se gândesc însă atât la Robespierre, cât la soarta lor. Se tem că vor trebui să plătească prietenia pentru Robespierre și faptul că au profitat de pe urma ei. Și pe urmă, de ce să jubileze porcii din Convenție care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de capete, potrivit facțiunilor turcofile sau rusofile, apoi a burgheziei germanofile sau francofile, întru pacostea comună și folosul alogeniei hrăpărețe. Ca și la instaurarea monarhiei, în vremea carlismului, legionarismului, antonescianismului ș.a.m.d. Totul, cu o istoriografie mai mereu pigmentată partizan, de la Xenopol și Iorga la Florin Constantiniu, de la Hasdeu și C. Giurescu la Gheorghe Buzatu, astfel încât cititorul cuminte se uită dezorientat-disperat după câte-un Keith Hitchins, Arnim Heinen & Co pentru a fi sigur că înghite o istorie bine cumpănită. Baremi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un artist" etc. Nici un cuvânt mai mult. În filosofie ca și în politică sunt deci pentru orice teorie care-i refuză omului nevinovăția și pentru orice practică ce-l tratează drept vinovat. Vedeți în mine, prea scumpul meu prieten, un partizan luminat al servituții. Fără ea, la drept vorbind, nu există soluție definitivă. Am înțeles asta foarte repede. Odinioară, aveam pe buze, de dimineața până seara, cuvântul libertate. La micul dejun îl întindeam pe felia de pâine, îl mestecam pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
urcau valoarea vertiginos. Se emisese chiar ideea să se facă invitații plătite cu beneficiul destinat unor societăți de binefacere, și propunerile abundau. Versiunea asta nemulțumise pe Elena, care ar fi curmat-o, dar nu știa dacă Marcian nu era cumva partizanul, dacă nu chiar promotorul ei. Cu multă precauțiune își manifestase dorința ca audiția să rămână o recepție particulară. Marcian se arătase cam susceptibil și se apărase ca un culpabil de o vină, pe care în realitate n-o avea. Se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și care urma să-i înmâneze una din spadele sale în oțel de Toledo, intratului în legenda colonel Moscardo, salvatorul Alcazarului și care, între fiul său răpit de bolșevici și Spania creștină a respins șantajul, fiul acceptând sacrificiul împușcării de către partizanii șefei de bordel, Dolores Ibaruri, cunoscută cu porecla de “la pasionaria”. Legionarii au ajuns îmbarcându-se din Hamburg prin Atlanta din Spania însângerată, mergând bucuroși la moarte pentru Hristos, cum scrie Ion Moța, părinților săi, la Orăștie. Astăzi, știu tinerii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să ne atace dinspre istmul Perekop, armata independentă de litoral atacându-ne dinspre Kerci, Flota roșie de pe Marea Neagră și tot acest cerc de foc de pe uscat, ape și din cer susținut în toată Crimeea de acțiunile teroriste ale bandelor de partizani. Planul Moscovei viza nimicirea Armatei a 17-a germane - Generalul Jaenecke, și implicit al diviziilor românești, în total peste 180.000 de militari. Pe frontul continental propriu-zis, la sfârșitul lui Martie, rușii ajunseseră la Cernăuți, forțând înaintarea pe linia Suceava-Rădăuți-Botoșani
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rezonabil? Nu așteptă răspunsul. Weber se uită admirativ la Barbara. Planul ei avea o frumusețe simplă, inaccesibilă teoriei neurologice. Nimeni - nici indivizii pentru care creierul era un computer, nici cartezienii sau neocartezienii, nici noii behavioriști deghizați, nici farmacologii, funcționaliștii sau partizanii leziunilor - n-ar fi putut propune așa ceva, în afară de un profan. Și nu părea nici mai distructiv, nici mai ineficient decât orice ar fi putut inventa știința. Poate că n-avea să dea nici un rezultat, dar tot avea să fie util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
drumurile sale frecvente printre colinele însorite ale Israelului, măgar care să poarte și povara simbolică a profetului. Isus se leagă de această tradiție: el vrea să arate o glorie umilă, o regalitate modestă; zeloții și cei care pot fi numiți partizanii naționaliști ai poporului subjugat de Roma ar fi voit ca el să fie la fel ca toți ceilalți regi, înarmat și decis să folosească forța și violența pentru a restaura regatul lui Israel. Regele umil este de neînțeles pentru evrei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe placul alegătorilor. Așadar dacă motivele care despart partidele de dreapta nu sunt de natură doctrinară, așa cum a indicat votul în apărarea proprietății, ce anume este totuși mai puternic decât doctrina în viitoarea coaliție PNL cu PSD? Au mai spus partizanii viitoarei Monstruoase Coaliții că ideea de dreaptă și stângă politică ar fi o aiureală politologică fără legătură cu viața. Votul împotriva renaționalizării proprietății arată că nu este deloc așa și că o coalizare între dreapta liberală și stânga postnomenclaturistă și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și Medina. O a treia ipoteză că Daco-Geții ar fi Celți a fost susținută dintre învățații români de Ioan Maiorescu și Obedenaru, precum și de mai mulți Francezi dintre care cel mai nou este d-1 de Rosny. Argumentul principal al partizanilor acestei teorii este că Celții au rătăcit și prin orientul Europei, strămutându-se până în Asia, unde alcătuiesc poporul Galaților. Deși acest fapt este netăgăduit, el nu este îndestulător pentru a dovedi originea celtică a popoarelor de la Dunăre. Cel mult s-
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dumitale și să-i cer să-ți aplice sancțiunile de rigoare. Le cunoști: retrogradarea și pierderea dreptului de a candida la cele douăsprezece posturi de comandă eligibile. Se auzi un murmur în rândurile celor pe care Grosvenor îi recunoscu drept partizanii lui Kent. - Hai, Siedel, lasă-te de fleacuri! Spuse unul dintre ei. Un altul se arătă și mai cinic: - Nu uita că există martori în favoarea lui Kent, așa cum există și martori împotriva lui. Kent îi săgetă cu o privire rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
anumiți membri ai expediției la auzul acestei vești. Reușise să-i facă pe unii dintre membrii expediției să-i simtă prezența îndeajuns de mult pentru a se teme de posibilitățile ascunse în nexialism. Oamenii aceștia - fără a fi devenit, cu toții, partizanii lui Kent - nu ar fi acceptat o intervenție a lui Morton. Grosvenor venise la director cu scopul de a se lămuri dacă acesta înțelegea situația. După ce-i povesti pe scurt cele întâmplate, îi spuse: - Domnule Morton, v-aș ruga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși intrigat de purtarea bizară a individului, Grosvenor merse mai departe, dar pe măsură ce se apropia de secția de nexialism, simțea că-i sporește neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un dialog ce anunță universul de după 1945. Războiul din Italia, astfel cum este el descoperit de ofițerul englez Bill Fogg în Un pâle soleil printanier, evocă încleștarea în care linia de demarcație dintre aliați și inamici este dificil de trasat. Partizani comuniști, fasciști italieni, soldați sovietici din divizia turcomană recrutată de germani, comandouri aliate, toate sunt prinse în acest uriaș insectar al unui front care se întinde pe malurile Adriaticii, într-un ținut în care spectrele garibaldiene revin odată cu fiecare val
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nici unei armate regulate, definit prin combinația de cruzime și de energie care este „SOE”, se află la confluența dintre lumi. Ereditatea sa intelectuală și biologică este italiană, engleză și irlandeză, iar crezul său politic socialist este în contrast cu rigiditatea comunistă a partizanilor italieni. În vecinătatea Ravennei dominate de gloria bizantină, Fogg revine, după ani, spre a-și revizita patria strămoșilor garibaldieni. De această dată, misiunea care i se conferă este una în care se poate regăsi ambiguitatea acestei confruntări pe jumătate uitate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din 5 noiembrie 2010, toate vin în sprijinul susținerii adevărului, în această problemă, în opoziție cu aceea a Comisiei W. care susține cu vehemență contrarul. Disecând și mai amănunțit această problemă, nu e greu să ne convingem că, interesat și partizan se măsluiește adevărul, incriminând nejustificat Țara și poporul român. Sper că, noi discuții și mai ales mărturii dezbrăcate de ură și interes abil nemărturisite să vină într-un viitor apropiat clarificând această spinoasă problemă. Am impresia (poate nu pe deplin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se dezvoltă tot mai mult, traversând granițele. Pag. 185 Comerțul global Economia inovațiilor Diversitatea culturală Viitorul globalizării Sărăcie Terorism Modificarea populației Standarde de viață Securitatea globală mai ridicate Forța de muncă globală Călătorii cu Marco Polo În mod neîndoielnic, primul partizan al globalizării a fost venețianul Marco Polo. Acesta era fiul unui prosper negustor, Niccolo Polo, care împreună cu fratele său a pus bazele unui business înfloritor, realizând schimburi comerciale cu lumea de la Răsărit. Chiar și în urmă cu aproape 800 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
asupra viitorului, care va prevala. Va fi oare viziunea cea străveche, a teroriștilor sau a extremiștilor religioși care va deturna viitorul pentru a izola propriile lor societăți de celelalte, ținându-le în sărăcie, tiranie și manipulare? Sau viitorul va aparține partizanilor modernității, aceia care preamăresc valorile democrației, toleranței, liberului comerț și ale drepturilor individului - inclusiv ale drepturilor religioase? Această bătălie pentru viitor nu poate fi câștigată în tranșeele războiului, ci doar prin democrație sau doar prin întreținerea relațiilor publice. Ea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ademenească noi recruți din țările sărace, să adune fonduri prin acțiunile criminale, cum ar fi traficul de droguri și să comită acte de teroare în numele acelora care au fost lăsați în afara jocului globalizării. Acesta va fi călcâiul lui Ahile al partizanilor globalizării. Dacă nu vom găsi o cale de a aduce la bordul navei și țările sărace cât mai repede, globalizarea nu va avea sorți de izbândă sau îi va trebui o miză de o sută de ani să sălășluiască în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care un critic spusese În săptămînalul Mărturia creștină: „Franz Weyergraf este unul dintre puținii scriitori de astăzi care proslăvesc, Într-o proză clasică, absolut admirabilă, condiția căsătoriei creștine“. Tatăl lui fusese Întotdeauna un catolic de avangardă, unul dintre cei dintîi partizani ai liturghiilor numite „cu fața la popor“, În care preotul Înceta În sfîrșit să mai Întoarcă spatele credincioșilor. Militase ca psalmii să fie cîntați În franceză. Scrisese articole În favoarea unei liturghii familiale, care completa acasă ceremoniile prevăzute de doctrină pentru biserici. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pună după moartea părinților: „Ce greșeli am putut face pentru a fi nevoit să le ispășesc astfel?“. Ce greșeli? François nu dorea să-l supună pe tatăl lui la o cură de psihanaliză post mortem, dar nu devine nimeni un partizan atît de riguros al castității conjugale și al dragostei fidele fără să fi trebuit să renunțe În mod violent la opțiuni contrare. Nu dorea să analizeze copilăria tatălui său, crescut de o mamă pe care o iubise nemăsurat de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe tatăl lui“. În octombrie 1968, aveam douăzeci și șapte de ani, iar tata cincizeci și patru. Cinci dintre copiii lui se căsătoriseră. Cinci căsătorii și cinci eșecuri! S-ar putea scrie un extraordinar roman cu subiectul ăsta: un neînduplecat partizan al fidelității conjugale vede cum căsătoriile copiilor săi se duc pe apa sîmbetei. Tata se găsea Într-o solitudine tragică, la fel ca Burt Lancaster În Ghepardul, un film la care ținea mult. Mi-a povestit adesea conferința de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]