11,301 matches
-
ci pentru că nu mi-e clar de ce le exersează tocmai pe Jocul de-a vacanța! Recenzentul crede că e bine că regizorul mută acțiunea piesei azi, Într un mediu „corporatist , trimite vacanța peste uma noizii robotizați”, și „vulgarizează copios unele pasaje grețos-romantice”. Mai aflăm cu nedumerire și că Madam Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că prin roboți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că prin roboți, pederaști și pedofile, dramaturgia lui Sebastian scapă de „pasaje grețosromantice”; e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce pentru ilustrarea acestor obsesii, răsfățatul criticii, Afrim, nu a ales un text care să cuprindă , din plecare, tot ce-și dorea el
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lung. Fiindcă E.C. nu a fost niciodată critic, ci doar reporter cultural. Semna cronichete și știri, nu cronici. Într-un număr mai vechi din Adevărul literar & artistic, am găsit, abia acum, Într-un articol al distinsului intelectual O. Paler, un pasaj seducător :”Ei bine, da eu mă consider - și cu vanitate spun asta - un ratat. Pentru că, după părerea mea, lumea e plină de ratați : toți oamenii importanți sunt, de fapt, ratați”... E seducător, ca speculație, firește ; altfel, geniile acestei lumi au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bucureștean cu o piesă de A. Schnitzler. Această cronică, realizez tardiv, nici n-ar fi apărut, dacă muzica spectaco lului n-ar fi fost semnată de marele Marius Moga. După ce e lăudat În mod deșănțat muzicianul, ce mai aflăm : „cîteva pasaje din Hora iubirii (acesta-i titlul spectacolului) se regăsesc și În coloana sonoră a telenovelei Secretul Mariei”! Scîrț! Dincolo de faptul că marele dramaturg austriac nu văd ce-ar putea avea În comun cu scenaristul telenovelei mioritice, nu mă pot abține
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
despre jurnalul popularului actor Dumitru Furdui, apărut la Paris, nu de mult. Ei bine, Sebi Ștefănescu Îmi spune că fiul histrionului, a interzis lansarea cărții, la București, cu numai cîteva minute Înainte de planificatul eveniment. Motivul? „ Cineva a introdus În carte pasaje care nu pot aparține tatălui meu!” Nu e exclus. Dar dovezi nu sunt... Ieri, 19 noiembrie 2006, ora 22, am terminat de scris un scenariu după Harap Alb, al lui Creangă. Ar fi al șaselea. Cel mai greu. E vorba
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Fericit destin ! De regizor...ba chiar și de personaj! Dintr-un articol dedicat lui Ivan Evseev, am aflat, cu plăcută uimire, că Dimitrie Cantemir i-a fost rudă lui...Bahtin! Hm... Citesc În Alex Ștefănescu (unul dintre scriitorii mi preferați) pasaje despre România mea, România care m-a făcut nostalgic, da’ nostalgic În sens elitist. Firește - ceea ce neocomuniștii nu vor afla vreodată! e vorba de perioa da interbelică. Nu erau televizoare, nu era e-mail, nu era Pepsi, dar nu erau nici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teatrologi egofili) pe ea În peisaj, ci vrea doar să compună , cu luciditate, peisajul. Cu o luciditate, de multe ori, tandră (dacă ne e permis oximoronul). Așa se face că Întîlnim, În volumul tipărit de Princeps Edit În colecția Masca, pasaje scrise cu sufletul, cu talent de stilist și dragoste pătimașă față de teatru. Spre exemplu, ce frumos descria Sorina Bălănescu apusul mare lui Teo Vâlcu, suprapus peste o premieră a teatrului ra diofonic :” Și-a trecut pătimirea precum Filoctet, cu ale
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Știință, 2000) și , mărturisim, exercițiul ni s-a părut sedu cător. El cere Însă pasiune bifurcată: pentru arta teatrală și arta culinară. Pasiune pe care autorii volumului o dove desc, cu asupra de măsură. Cum procedează italienii? Simplu! Iau un pasaj din piesă - ori din operă, Îl comentează succint, apoi Își imaginează ce fel de mîncare i s-ar asorta ; spre exemplu, comentînd preludiul operei (Ouverture pot-pourri) , ni se reamintește că el are o proveniență culinară - Olla Podrida. Deci, În Încheiere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul portret al Contesei de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina, deschideam cartea lui Alexandru Ivasiuc, cu cele două nuvele, “Con de vânătoare” și “O altă vedere”, la pagina 12, și urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam anumite selecțiuni din text, copiate în fugă cu stiloul (adevărată merinde pentru cel care vrea cu orice preț să depășească discuțiile banale din jurul lui) și le reciteam de atâtea ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să intru bine în pielea personajului. Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam anumite selecțiuni din text, copiate în fugă cu stiloul (adevărată merinde pentru cel care vrea cu orice preț să depășească discuțiile banale din jurul lui) și le reciteam de atâtea ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să intru bine în pielea personajului. Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și cu tăcerea lor întunecată de cavaleri adormiți pe de o parte, și cu râsetele lor jignitoare, pe de altă parte, era de fapt, un început de astfel de lecție. Merită oricând, spicuite câteva fragmente. Recitesc de mai multe ori, pasaje care se îmbulzeau parcă să-mi intre buluc în suflet, ca și cum ar fi trebuit să facă parte integrantă din mine: < Cavalerii au izbucnit în râs și unul dintre ei, foarte tânăr, aproape un copil (avea și el cam 15-16 ani
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cândva, un tunel până sub biblioteca orășenească, a cărei pivniță, la rândul ei ar comunica, zice-se, printr-un tunel, cu un cimitir subteran din vremuri imemoriale. Deja simțeam cum ar fi trebuit să urmeze în relatarea lui Valy, un pasaj de basm, de poveste sau de film de groază. Oricum, ceva de un fantastic-straniu. Aveam senzația că acea atmosferă apăsătoare a fosei în care pătrunseserăm, era a unui osuar dintr-o peșteră necunoscută și că urmele sutelor de actori morți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ultima dată când fusese, acesta vorbise mai mult cu Karin și cu părinții mei, și încheiase: altfel e perfect sănătos. Epa atât reținuse. Îi dădea de gândit acel “altfel”. După acel altfel s-ar ascunde astfel, nu? Cu toate că-și amintea pasaje din tinerețe, pe cei petrecuți la Școala Superioară de Război (azi Academia Militară), pe cei petrecuți în Bărăgan sau pe cei consumați la Fabrica de cărămidă, uita extrem de repede ora la care pleca de acasă și mai ales unde trebuia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de la primul nostru sărut. Merg la întâlnire pe la orele la care biblioteca nu avea mulți clienți. Ajung primul. Descui pentru că aveam și eu și Iozefina chei de yală de la intrare. Iau o carte dintrun raft și aștept citind aiurea, câteva pasaje la întâmplare. Fiindcă pe ușă scria vin imediat, era foarte clar că bibliotecara noastră era dusă probabil la cumpărături și că nu va lipsi prea mult. Stând așa lângă ultimul raft, cel mai aproape de peretele despărțitor din placaj, de încăperea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru cei ai locului. Apoi, clădirea liceului, situată În capătul bulevardului, a fost demolată, iar În locul ei s-a căscat gura unui pasaj. Copacii și felinarele au dispărut, asemenea dalelor de piatră, smulse și Înlocuite cu o limbă de asfalt ridicată la rangul de șosea Întrucât căpătase un nou sens, al vitezei. Totuși, printr-o ciudată evoluție a lucrurilor, tocmai această nouă șosea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
picioarele respective nu aparțineau aceleiași nimfe. Am revenit pe partea carosabilă, hotărât să găsesc traseul corect. GPS-ul dădea Însă erori maxime În acea intersecție aglomerată de șolduri, umeri și torsuri identice, unde se suprapuneau foarte multe benzi curbe, acoperind pasajele și căile de acces, bașca furtuna de fire blonde care se stârnise din senin. Am redus viteza până la limita evitării oricărui pericol, mai ales că un antebraț apărut pe turnantă Îmi presa jugulara, iar două gheare mi se Înfipseseră În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai bune, dar dialogurile tale chiar scârțâie ca Încheieturile unui reumatic. Vezi? Chiar și aici ai simțit nevoia să faci o comparație de toată jena. Încheieturile unui reumatic, puahhh... — Ai dreptate, a admis Kuznețov. Cred c-o să trebuiască să rescriu pasajul. — Sincer, cred c-ar trebui să te lași de meseria asta. — E imposibil. Deja am semnat un contract pentru următoarea carte. Vrei să știi despre ce-i vorba? — Mai bine-aștept filmul. — De ce ești răutăcios cu cel care ți-a dat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cîte ori nu putea face altfel fără a leza pudoarea cititorilor: Satire politice care au circulat în public, manuscrise și anonime, între anii 1840-1866 de C. D. Aricescu, București, 1884. Fiind vorba de texte în versuri, întregirea măcar parțială a pasajelor omise devine uneori posibilă. Cîteva exemple. Mai întîi, din Satire de Petrache Eliat 1. No. 5: "Măi băiete surugiu,/ Deșteaptă-te, fii mai viu;/ Că-ți găsi Doamna 2 cusur/ Nu sălta așa mereu,/ Ca și tovarășul tău,/ Că lui
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
popular. În creațiile din Greul pământului, interesul lui Anania era de a surprinde "fenomenul românesc". Figura centrală a Rotondei plopilor aprinși (1983), memoriile lui Valeriu Anania, este cea a lui Tudor Arghezi, considerat de autor maestrul său literar. Iată un pasaj în care îl evocă: "În ființa lui intimă, poetul era un mare emotiv, dar în același timp era posedat de un demon care îi denunța emotivitatea drept slăbiciune și îl făcea să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
cuprinde un adagiu al lui Pascal: "Dreptatea fără putere este neputincioasă, puterea fără dreptate este tiranică." Articolul are drept temă figura jalnică sau, dimpotrivă, de o noblețe tragică pe care scriitori români au făcut-o sub regimul comunist. Reproducem două pasaje despre doi scriitori cu care soarta nu a fost defel blîndă: N. Carandino și Andrei Ciurunga. "N. Carandino, arestat în '47 pentru crimă de trădare, a fost eliberat în '56. Iar în 5 martie '53, la moartea lui Stalin, s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
dansează grațios micuța Deborah, se află un fel de vizetă, o fantă prin care Noodles, cățărat pe capacul de la toaletă, privește un spectacol oferit numai pentru el . O scenă memorabilă, Deborah și Noodles, ea citindu-i din Cîntarea cîntărilor, alternînd pasajele de o mare sensibilitate cu considerații pline de dispreț la adresa lui. Apoi revenit din alt timp, Noodles, strecurîndu-se încovoiat în vechiul local pînă la toaletă pentru a privi prin vizetă întreaga copilărie. Avem aici o metaforă a filmului însuși pe care
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
vii. După o vreme, Somalia a intrat în compartiment și s-a repezit să caute nu știu ce prin bagaje."(pag. 59) Aproape că putem însemna pe marginea paginii momentele de ascensiune a imaginației - nu spun numaidecât și a expresivității - din acest pasaj, poate reprodus prea pe larg. Există aici o remarcabilă tehnică a continuei atribuiri și o opulență de invidiat a detaliilor aparent disjuncte. Există, de asemenea, un amețitor carusel de nume proprii și de cifre nu tot atât de proprii cu identități mutabile
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
fi propus - și a reușit - să-l Îmblînzească pe... Caragiale. Petru Cimpoeșu - de el este vorba - descrie În romanul său „cu Îngeri și moldoveni“, Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
braț caietul de format mare („studențesc“) În care Își nota principalele idei și amintirile din perioada tinereții sale revoluționare. Nimeni În afară de asistentă nu avea voie să se uite În acest caiet. În ea, Însă, avînd deplină Încredere, Îi citea diferite pasaje care o impresionau Întotdeauna plăcut, iar cîteodată Îi dădeau și lacrimile, atunci cînd murmura Înduioșată: ce om deosebit, vai, ce om deosebit!... De altfel, asistenta Agneta făcea parte din categoria acelor femei cu evidente Înclinații materne care n-au născut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]