2,501 matches
-
-i ascunde asta, că Moașa venise la mine în cameră. Să mă culc cu ea. Ceea ce mă cutremurase. Cum să mă ating eu de o femeie pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: Niciodată nu voi proceda altminteri". Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vehementă și întretăiată: "Frați creștini, ați căzut în nenorocire, frații mei, ați meritat-o", un vârtej ca de apă trecu prin asistență, până afară în piața de dinaintea bisericii. Logic, ceea ce a urmat nu părea să se potrivească cu acest exordiu patetic. Abia urmarea discursului i-a făcut pe concetățenii noștri să înțeleagă că printr-un procedeu oratoric dibaci, părintele dăduse dintr-o dată, așa cum se dă o lovitură, tema întregii sale predici. Îndată după această frază, Paneloux a citat într-adevăr textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nici o putere terestră și nici măcar, să știți, zadarnica știință omenească, nu vă poate ajuta s-o ocoliți. Și veți fi treierați pe aria însângerată a durerii, și zvârliți o dată cu paiele." Aci, părintele a reluat cu și mai multă amploare imaginea patetică a flagelului care treieră grâul omenesc. El a evocat imensa bucată de lemn rotindu-se deasupra orașului, lovind la întâmplare și înălțându-se însângerată, împrăștiind în sfârșit sângele și durerea omenească "pentru însămânțări care ar pregăti recoltele adevărului". La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
morți pe zi. "Ziarele și autoritățile se iau la întrecere cu ciuma, care e mai viclean. Își închipuie că obțin un avantaj asupra ei pentru că o sută treizeci este o cifră mai mică decât nouă sute zece". El evoca totodată aspectele patetice sau spectaculoase ale epidemiei, ca de pildă o femeie care, într-un cartier pustiu cu obloanele închise, deschisese pe neașteptate o fereastră, deasupra lui, și scosese două țipete puternice înainte de a trage iar obloanele peste umbra deasă din odaie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deloc vesele. De cînd m-am născut pînă la căsătorie, totul mi-a fost interzis. Și Încă e mare lucru că m-am Însurat la douăzeci de ani! O căsătorie ratată, dar ce mai contează, era totuși o căsătorie, o patetică Încercare din partea mea de a scăpa de autoritatea tatei urmîndu-i totuși exemplul, convins prin grija lui că legătura conjugală era una pe viață și exclusivă, chiar dacă nu eram sigur că Însurătoarea mea ar reflecta taina relației dintre Biserică și Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e căsătorită, iar el luptă s-o elibereze, nici o problemă dacă străbate oceanul pentru ea, dacă-i trimite flori, orice care să-i arate cât de mult Înseamnă pentru el. Dacă o femeie face măcar jumătate din toate astea, e patetică. Și totuși... Trebuia să-l roage pe șofer să Întoarcă și să o ducă la Bel Air. Deschise gura ca să spună ceva și se opri Înainte de a-și Îngăima dorința. Nu vă supărați, puteți schimba muzica? Sinatra e minunat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajut, dar nu e posibil, totuși Cipriano Algor consideră că ar trebui să exprime o parte din gândurile care-i trecuseră prin minte în timpul tăcerii ce urmase spuselor lui Marçal, nu gândurile intime, pe care le ține ferecate în seiful pateticului său orgoliu de bătrân, ci gândurile care, într-un fel sau altul, sunt comune tuturora în această casă, că le mărturisesc sau nu, și care se rezumă în câteva cuvinte, ce ne așteaptă mâine. Și spuse, E ca și cum am umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui este chiar mormântul lui. Care artist mai are acest curaj, să facă o singură operă și anume mormântul lui?” Perora mergând, oprindu-se uneori să-și odihnească piciorul bolnav, din pricina căruia șchiopăta. Își relua monologul pe un ton din ce în ce mai patetic: „În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află ei sunt adevăratele amfiteatre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i ascunde asta, că Moașa venise la mine în cameră. Să mă culc cu ea. Ceea ce mă cutremurase. Cum să mă ating eu de o femeie pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: „Niciodată nu voi proceda altminteri”. Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
displăcea lui Belbo. Un Agliè prezent mai mult În Via Marchese Gualdi Însemna un Agliè mai puțin prezent În Via Sincero Renato, deci posibilități mai puține ca anumite erupții neașteptate ale Lorenzei Pellegrini - la care el se ilumina Întotdeauna din ce În ce mai patetic, fără să mai Încerce acum să-și ascundă exaltarea - să mai fie tulburate de intrarea neașteptată a lui „Simone“. Nu-mi displăcea nici mie, căci acum nu mai aveam nici un interes pentru Isis Dezvăluită, fiind din ce În ce mai prins cu a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les Géants d’Avalon. Theo, Leo et Geo Fox, Les Enlumineurs de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de seară, bună de dus copiii la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
douăzeci și unu de ani. N-avusese niciodată destui bani să-și ia o mașină ca asta la vârsta potrivită și acum că și-o putea permite i se părea prea bătătoare la ochi. Bărbații trecuți care conduceau mașini de puștani erau patetici. Încercând să impresioneze femeile cu dimensiunile mașinii lor sport. Prefera vechiul lui Saab confortabil dar, trebuia să recunoască, îi plăcea chestia asta. — Ce-ar fi să facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack râse. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
concluziile analizei liricii minulesciene (preluate, în mare măsură, după Istoria... lui G. Călinescu...), următoarele considerații: „Avînd, prin figurație (nave, trenuri) atingere și cu „«poezia spațiului», lirica minulesciană de dinainte de Primul Război este, în același timp, întru cîtva futuristă, în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe această idee. În Modernismul românesc I, ed. cit, p. 82), D. Micu apreciază că: „Avînd, prin figurație (nave, trenuri) atingere și cu «poezia spațiului», lirica minulesciană de dinainte de primul război este, în același timp, întru cîtva futuristă, în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. Atitudinea futuristă era perfigurată încă, de fapt, din Romanțe pentru mai tîrziu (1908), unde un poem post-cronic („Romanța celor care vin“) amintește articolul-manifest din Revista celor l’alți: „Veniți cu toți cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în literatură”, iar creația sa a fost „spontan-inocentă (lipsită adică de conștiința scriitorului de profesie, a scriitorului ce-și cultivă vocația”). El concede că „opera” lui Urmuz este un document al unui caz care a intuit „o aventură complexă și patetică pe care secolul nostru o trăiește: aventura limbajului”. Nu îi acordă însă prea mult credit estetic: „între ce ascunde textul urmuzian și ce arată scrisoarea sa există loc pentru literatură. Dar nu atît cît pentru o capodoperă, cum par unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pusese la cale trădarea. Era oare posibil să mă fi Înșelat? — Flatat de atenția ei? Ce vrei să spui cu asta? Inteligent cum e, Michael detectează pe dată hiba din armura mea și a pornit la atac, vărsînd Întreaga poveste patetică. Se pare că Lisa fusese cea care Începuse să flirteze. El nu era nefericit cu Linda, dar, de mulți ani, nici fericit nu putea afirma că a fost. La Început, fusese circumspect, cînd Lisa făcuse un comentariu ambiguu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
este tot o junglă În care domnește legea celui mai puternic. — Purtați perucă? Îl ironiză Ferrante, privindu-i codițele lungi. Poate că Îl invidia: el era aproape chel. Șuvițe aspre Îi ajungeau până pe gulerul cămășii. Câteva fire de păr rare, patetice. — Nu, răspunse Zero, e părul meu. Părul: singurul lucru pe care-l moștenise de la tatăl său, singurul simbol al Înrudirii lor de sânge. Creț, aspru, sârmos. Și-l vopsise violet pentru că nu voia să-l aibă ca tatăl său. — Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
electorale, Îl Însoțeau oriunde mergeau. Prezența lor Îi garanta o doză sigură de aplauze și scaune ocupate: nimic n-ar fi mai dezolant, Într-o eventuală Înregistrare TV, decât imaginea unei săli Înfrigurate de rândurile de scaune goale. Zero considera patetică găselnița tatălui său, mizerabilă și imorală. Deși, trebuia spus, pentru treizeci de zile șomerii aceia aveau de unde lua un salariu. Înconjură Lancia: agentul de escortă moțăia cu capul pe volan. Sala de dans - un paralelipiped din beton armat, cenușiu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acela atletic și tenebros, soțul acelei colege atât de evazive, care nu spusese niciodată că ar fi fost căsătorită, și nici nu purta verighetă. Îi aruncară o privire În care se citea o invidie ingenuă - erau probabil Însoțite de masculi patetici și gheboși - și se Îndepărtă discret. Soțul meu. A spus soțul meu. Deci Emma nu vorbise despre separarea lor. Nici Antonio n-o făcuse. În fața tuturor cunoscuților continuă să se pretindă că nu se Întâmplase nimic. Și că Emma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
meu zice că nu e drept să fie atât de mizerabil plătiți slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i astfel ocazia să creadă că era ceva de ascuns În prieteniile acelea. Începu să facă mofturi cu colegii lui Antonio și chiar cu superiorii lui. Antonio, ascultându-i telefoanele, căutând În lenjeria ei, descoperind cu amărăciune indescriptibilă măruntele și pateticele ei minciuni și trimițând-o de trei ori la spital. Sau de patru? Trebuia să vorbească acum, imediat, fără să mai aștepte, despre anii aceia de anchete, de litigii, de insulte și interogatorii, de umiliri și subterfugii. Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-mi scrii neapărat pe adresa asta, ceva ce știm doar noi doi. Achile Și urma adresa unei căsuțe poștale din Detroit. De aici încolo, Zogru s-a tot străduit să-i scrie lui Achile. Prima oară a făcut o scrisoare patetică, în care îi povestea ce se întâmplase în 1939. Dar omul prin mâna căruia scrisese, un funcționar de la poștă, pe nume Antonică, ales de Zogru numai pentru că îi plăcuse ortografia lui, a fost arestat pentru colaborare cu dușmanii țării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare, la trecerea timpului, speranțe patetice, mesaje fără alt destinatar În afară de sine Însuși, ca atunci cînd cineva se dă cu capul de pereți. - CÎtă forță trebuie să ai ca să supraviețuiești acestei mizerii vreme de treizeci și cinci de ani... Glasul Mariei se frînse exact În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care este natura animală, singura urmă de devotament și de altruism era reprezentată de dragostea maternă, sau de un instinct de ocrotire, În fine, de ceva care pe nesimțite și treptat ducea la dragostea maternă. Femela de calmar, o vietate patetică de douăzeci de centimetri lungime, Îl ataca fără ezitare pe scafandrul care se apropia de ouăle ei. Treizeci de ani mai târziu, Michel ajungea din nou la aceeași concluzie: neîndoielnic, femeile sunt mai bune decât bărbații. Sunt mai afectuoase, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă un mesaj; vor fi rostite niște cuvinte, iar aceste cuvinte vor avea - pentru Întâia oară - un sens definitiv. Michel se ridică, se Închise În baie. Foarte discret, fără să facă zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]