1,557 matches
-
a comunicat În sală și dacă i-ar fi privit măcar pe mașiniști, ar fi văzut cât de neconvinși erau. Când mașiniștii nu apreciază jocul, ăsta-i cel mai clar semnal că ceva nu merge. Sala rămânea rece, nimic din patosul actriței nu trecuse rampa, În timp ce Olivier transmitea spontan fiorul În public fără nici un efort vizibil. În Anglia, În lumea teatrului, se pune Întrebarea cine trebuie să plângă: actorul sau cel ce a plătit biletul? Răspunsul e clar. Dacă actorul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lungul câtorva decenii, perioade dramatice, tulburate de războaie și revoluții care l-au afectat. „Am pus În această operă toată substanța ființei mele, tot sufletul meu. (...) Publicul nu trebuie să se plictisească. Acțiunea trebuie să se lege repede, adică fără patos, fără discursuri inutile. (...) Textul trebuie Înțeles. Convingerea mea e că nu te duci la operă numai ca să asculți muzica.“ Cuvintele lui Enescu mi se par la fel de vii și astăzi. Când spune că publicul nu trebuie să se plictisească, el detectează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mare înghite pe cel mic", mormăie Țamblac împăciuitor. Toți?! Toți în afară de frati-su unchiul Domniei tale viteazul Vlad-Vodă Drăculea, zis "Țepeș", zis "Spaima Aliotmanului"! Toți?! Toți în afară de străbunicul Domniei tale, Marele Mircea Basarab-Bătrânul!... Voichița, înfrântă, pleacă ochii. Ștefan, cu același patos, continuă: Și mai află, Domniță, că acest părinte al Domniei tale, și... și văr al Domniei mele, a uneltit cu niște mișei boieri moldoveni să-mi facă de petrecanie! Și mai află că, de răul lui, am ars târgul Brăilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-am internat la Spitalul nr. 9 de unde am ieșit „ameliorat” în ultimele zile ale anului 1959. Zile bune, după detenția spitalicească de aproape două luni. Anul 1959 începuse promițător: centenarul Unirii Principatelor Române se sărbătorise cu oarecare amploare și patos, „de sus” fuseseră suspendate unele interdicții privitoare la manifestarea simțămintelor naționale. La Ateneu, într-un „bis”, Ion Voicu și-a luat îndrăzneala de a cânta Hora Unirii, iar seara, pe 24, din Piața Sf. Gheorghe, unde mă aflam, am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cosmogonia implică eshatologia, de unde decurge o perspectivă a extincției universale (temă tratată în profunzime de I. Negoițescu, în cartea sa despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a societății și istoriei (de unde patosul politic) și, firește, ca sâmbure originar, Erosul. De aceea poezia de dragoste nu e la Eminescu o simplă expresie sentimentală (deși, evident, e și asta, ca firesc fenomen uman), ci are totdeauna un sens metafizic, până și în romanțele vulgarizate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mișcării muzicale (Florica Mărieș, Julieta Borcea, de asemenea, Ella Urmă, Maria Toma-Ioanițescu sau George Vintilă), cât mai cu seamă de interpreți tineri (Elena Moșuc, Mihaela Grăjdeanu, Diana Călcâi-Bucur, ș.a. sau dirijorii Bogdan Chiroșcă și Ciprian Ion), Mihai Zaborilă scrie cu patosul unei nepotolite iubiri pentru artă, pentru teatrul muzical mai ales, pe care l-a slujit cu totală dăruire decenii de-a rândul. De aici, și datorită stilului colocvial al textelor, evocările se citesc cu interes și, în cazul celor mai
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pentru mine neexplicabil, având în vedere temeinica sa pregătire științifică. Conferința lui Emil Panaitescu - pentru a reveni la punctul de plecare - a avut ca subiect pe Iulius Caesar și, spre surprinderea noastră, dublată de o puternică ilaritate, oratorul (vorbea cu patos, ca un orator politic, nu ca un conferențiar ponderat) l-a definit „un demagog în înțelesul mare și frumos al cuvântului”. Etimologicește, firește că se putea spune astfel. Dar se știe că anumite cuvinte nu mai pot fi întrebuințate în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ieșean în care epitete ca „mare”, „marmoreean”, „virtuoz” infuzau o aură de profunzime și asigurau succesul monden. Exact șansa asta a avut-o Codreanu, o șansă susținută de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu patos și corectitudine parnasiană, îi recitau versurile. Orb, bătrânul poet vegeta acum în vila „Sonet”, peste drum de Bolta Rece. Encomiast prin excelență, poetul George Lesnea se acomodase destul de bine cu módele proletcultiste ale vremii. Adevăratul său succes rămâneau însă traducerile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care, stânjenit, rămâne interesat chiar când clovnul își bate joc de el. La o șezătoare ținută într-o sală a bibliotecii, se aflau la prezidiu Ion Istrati, Sandu Faur (Al. Atanasiu) și George Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
rămân izolați, Labiș face parte din prima categorie. Un Goga, un Adrian Păunescu, tribuni cu mare impact emoțional la public, nu au cunoscut și probabil nu vor cunoaște urmași. Pentru a scrie ca „poetul pătimirii noastre” sau ca Păunescu, poetul patosului patriotic, e nevoie să ai o anume structură sufletească. Tehnica poetică merită mai puțin luată în seamă. Mai numeroasă, cealaltă categorie subscrie o constelație de astre în fruntea căreia strălucește luceafărul Mihai Eminescu. Deși neprieten al marelui poet (iată, cazul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
colegii de breaslă. Nu pot să nu-mi amintesc de cele 15 ediții ale simpozionului „Personalități ale biologiei românești și universale”, organizat de profesorul Gh. Mustață pentru studenți, la care întotdeauna am participat cu deosebită plăcere, ascultându-l cu cât patos vorbea despre oamenii de știință pe care i-a cunoscut sau despre care a citit; și a citit despre mulți, scriind pagini de neuitat. Este locul să subliniez că acest mare dascăl și om de știință al Universității ieșene nu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Cenzura economică e un mecanism și de aceea e atât de puternică. Valoarea literară rămâne pitită sub tone de maculatură. Chiar dacă iese până la urmă la iveală (până acum a ieșit!), gloria e tardivă, dacă nu post-mortem. Se poate afirma fără patos (căci tot nu servește la nimic!): călcâiul vulnerabil al capitalismului este literatura, arta în general! 10-11 noiembrie 2001 Era mai bine când era mai rău? Am simțit eu că Pastenague, care mi-a citit peste umăr ultimele două tablete, nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
toate acestea, jucătorii nu vor fi recompensați în caz de victorie. Țara e prea săracă pentru a-și putea permite așa ceva. Eurosportul insistă cu istoria Mondialelor. Retrospectiva a trecut și prin episodul Argentina ’78. Actor principal: Mario Kempes, povestind cu patos cum a marcat el două goluri în finala cu Olanda și vorbind bombastic despre voluptatea neasemuită de a deveni campion mondial. Reporterul nu s-a mulțumit cu ipostaza de scrib extaziat, ci i-a pus fostei mari vedete și întrebări
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Antim sunt compilații, izvorul principal fiind Ilie Miniat, însă naturaleța frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, între-bările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu duh, despre mântuire, făcând cu grație exegeză subțire. Mai ales are darul de a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
N-ai ce să faci! Trebui să taci! Mult celebrata Într-o grădină, socotită traducere din Goethe, vine dintr-un izvor grec. Alecu, fiul lui Ienache, strânge și el, într-o "condicuță" pentru "trebuințele" lui, câteva strofe, caracterizate printr-un patos jălalnic: De lacrămi vărs pîrae Cu groaznică văpaie. Și poeziile lui sunt cântece de lume, cu un mic totuși proces de elaborațiune cultă, imagini de interior boieresc, tablouri, oglinzi și chipul femeii răsfrânt în ele: Oglinda când ți-a arăta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
d-lui Lefter sunt etape savante ale disperării. Surescitarea atinge faza mâniei teatrale când eroul află că vesta în care se bănuia a fi biletele fusese schimbată la o chivuță pe farfurii. Platitudinea obișnuită a lui Lefter, exasperată, dă un patos burlesc. După atâta zbucium, Lefter suferă alt șoc: găsește biletele. Acum devine euforic, și într-o petiție țanțoșă își dă demisia din slujbă. Îl aștepta o lovitură și mai grozavă. Biletele câștigase dar... viceversa. Aruncat pe rând de la supliciul disperării
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
constituție instinctuală este de o mare poezie sociologică. Convoiul de "lănțurași" intrând în satul siberian și cerșind în cor, osândirea la moarte de către mir a unui hoț sunt de o măreție cruntă. În evocarea priveliștii siberiene, C. Stere pune un patos extraordinar. Fără paletă bogată și vocabular afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul gol. Cel puțin trei descripții, adevărate imnuri ale sublimității naturii, sunt de neuitat: taigaua, tundra de-a lungul fluviului Obi, aurora boreală. Paginile par
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Față de critici e inclement ori tranzacțional, cu prozatorii e reticent, poezia, pe care n-o profesează însuși, se bucură de o primire cordială, în marginile temperamentului criticului care preferă grațiosul, micul plastic și are oroare de lirica sublimă, de marele patos, de meditație, deopotrivă apoi de ceea ce i se pare plat ori simplist. Istoria civilizației române moderne e o replică mai voluminoasă la Spiritul critic al lui Ibrăileanu. E. Lovinescu admite și el intrarea în civilizație direct prin revoluție, adică prin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în pretinse jurnale, al căror caracter descusut autorul nu vrea să-l altereze. În poezie a debutat ca simbolist, cântând efluviile florale ale toamnei, cheiurile, farurile, grădinile, gările. Genul său e un sentimentalism despletit, mai mult de gest, cu un patos feeric de imagni. Mai mult un poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini, ștergîndu-și în pur hazard pensulele. Temperamental e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acum mai asimilate de sufletul național, pentru că acum scriitorii, din cauza extracției lor sociale - în Moldova boierinași, în Muntenia burghezi mai ales -, sunt, pe de o parte, mai aproape de popor, iar pe de altă parte, din cauza acestei extracții, având mai redus patosul de clasă, au avut o atitudine mai binevoitoare față de popor, mai ales de limba lui. Pe lângă acestea, să se ia în seamă că trecuse și vremea culturii fanariote, care înstrăina spiritul public. Dar mai este ceva. Este poezia populară, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru Literatură, București, 1967, p. 287-288. Spiritul critic în cultura românească este scrisă cu vervă, în termeni clari, cu argumentare nesofisticată, într-un adevărat spirit poporanist. Acest eseu de sociologie culturală rămâne o operă de referință prin acuratețea demonstrației și patosul susținerii specificului național, popular, care are deja o tradiție reprezentată de vechea critică moldovenească, în primul rând Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo. Recunoaștem meritele lucrării, pledoaria în favoarea spiritului democratic, atitudinea moderat națională, cultivarea dragostei față de limba poporului, față de țărănime. Calitățile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
rănit în lupta cu Ahile și se retrage pentru de pe cîmpul de bătălie grăbit a-și obloji rănile iar fiul său Euripil, cade în aceste încleștări după ce l-a ucis pe Mahaon, chirurgul cel vestit al grecilor cîntat cu mult patos de Homer. Flavius Philostratus care a scris pe la sfîrșitul secolului ll e.n. despre Ciclul epic descrie astfel pe regele geților: ,, Înainte de a începe războiul Troadei, precum scrie și Protesilaos, grecii devastau Misia pe cînd domnea peste ea Telefos, stînd în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în solitudine, mimând însă viața occidentală, având bibiotecă și lachei. [...] Tot ce privește viața aglomerărilor primitive, cu enigmatica lor orânduială instinctuală este de o mare poezie sociologică. Când însă e vorba de a evoca priveliștea siberiană, C. Stere capătă un patos extraordinar. Fără ca paleta să-i fie bogată și vocabularul afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul pur, care-i dă o percepție halucinatorie a singurătăților virgine. G. CĂLINESCU SCRIERI: În voia valurilor (Icoane din Siberia), București, [1916
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
tradiționale, adesea de sorginte folclorică, o „poezie necesară, simplă, în formele miniaturii, crochiului, sonetului și rugii, cuvintele sunând tare, patetic, agitatoric chiar, sau stingându-se în murmure susurate și în frăgezimi de otavă” (Mihai Cimpoi). Permanenta afirmare a apartenenței naționale, patosul atitudinii sociale nutresc fiorul liric. Motive constante sunt înstrăinarea, casa părintească, mama rămasă mereu în așteptarea fiului. De asemenea, apar frecvent imaginile prietenilor de drum sau ale „marilor dascăli”: creatorul baladei Miorița, Aron Pumnul, Mihai Eminescu. În poezia anilor din
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]