3,111 matches
-
istoric apare falsificat și mai evident (Ioan din Marghita) sau a căror importanță literară este nulă. De observat ar fi doar aria tematică diversă: viața evreiască în romanul Aviva, fiica ghetoului (1947), copilăria în Școlarul roșu (1950) și în Micul patriot (1950), memorialistica în Prăbușirea Doftanei (1947), Soarele din anii grei (1951), Clocote (1954), istoria în Scântei în beznă, șabloanele ideologice fiind atotstăpânitoare. SCRIERI: Ioan din Marghita, București, 1946; Aviva, fiica ghetoului, București, 1947; Prăbușirea Doftanei, pref. Teodor Rudenco, București, 1947
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
istoria în Scântei în beznă, șabloanele ideologice fiind atotstăpânitoare. SCRIERI: Ioan din Marghita, București, 1946; Aviva, fiica ghetoului, București, 1947; Prăbușirea Doftanei, pref. Teodor Rudenco, București, 1947; Herbac din Mărghita, București, 1949; Ocsko Tereza a fost ucisă!, București, 1949; Micul patriot, București, 1950; Scântei în beznă, București, 1950; Școlarul roșu, București, 1950; Procesul, București, 1951; Soarele din anii grei, București, 1951; În țara constructorilor comunismului, cu ilustrații, București, 1953; Clocote, București, 1954; Povestiri din anii grei, București, 1954; Anii mâniei, București
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
, protopopul (popa) (1577, Brașov - 25.II.1659, Brașov), cronicar. Fiu al protopopului Mihai, unul din traducătorii Cărții ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, tipărită de Coresi în 1581, V. aparține unei vechi familii de clerici, cărturari și patrioți, traducători, organizatori ai școlii românești, în relații directe cu domnii Țărilor Române. Ultim vlăstar important al acestei familii, V., preoțit de tânăr, este din 1628 protopop al bisericii „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului și totodată conducătorul comunității locale. Călătorește la
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
de romanul realist-istoric, dar permițându-și evadări utopice. Interpretând liber biografia revoluționarului pașoptist Alexandru Bujor (devenit aici Alexandru Bota), autorul urmărește cronologic evenimente cunoscute, fantazând însă pe marginea lor, ca în pasajul cel mai insolit al cărții, dedicat inițierii masonice. Patriot ardelean, plecat să se înroleze în legiunile lui Garibaldi, protagonistul este convins de superiorul său să devină membru al societății secrete Rosa Rosarum. Organizația francmasonică îl va trimite cu o misiune specială în Principatele Române încă neunite, unde va fi
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind de la ideea că numai judecata timpului poate să-și spună cuvântul în decantarea orientărilor estetice și în statornicirea valorilor într-o ierarhie. Monografia Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot (1995) are ca punct de plecare capitolul omonim din primul volum al Istoriei..., amplificat printr-o reconstituire biografică mai bogată și prin aprofundarea demersului interpretativ. Meritul esențial este de a-l situa pe poetul național al Poloniei în contextul romantismului
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
critic. SCRIERI: Reymont, București, 1966; Scriitori polonezi, București, 1972; Paralelisme și retrospective literare, București, 1974; Ipostaze europene ale romanului contemporan. Romanul polonez, București, 1984; Istoria literaturii polone, București, I-III, 1986-1995; Interferențe literare româno-polone, București, 1989; Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot, București, 1995; Universaliști și comparatiști români contemporani, București, 1996; Plămada cărților, București, 1997; Sienkiewicz, București, 1998. Literatura polonă în România. Receptarea unei mari literaturi, București, 2001. Traduceri: Igor Newerly, Băiatul din Stepele Salice, București, 1962 (în colaborare cu Al. Ștefănescu-Medeleni
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
Cornelia Ștefănescu, Cartea unei vieți, JL, 1995, 37-40; Teodor Vârgolici, Universalism și comparatism literar, ALA, 1996, 307; Teodor Vârgolici, Retrospective literare, ALA, 1997, 379; Constantin Cubleșan, „Universaliști și comparatiști români contemporani”, ST, 1997, 2-3; Marian Vasile, „Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot”, RITL, 1997, 3-4; Constantin Cubleșan, „Plămada cărților”, ST, 1998, 6; Teodor Vârgolici, „Literatura polonă în România”, ALA, 2001, 594; Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani, 2001, 307-312, II, Petroșani, 2002, 472-474;Constantin Geambașu, „Literatura polonă în România. Receptarea unei
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
scriitorului irlandez Liam O’Flaherty, Denunțătorul (1931) și Ceață la Dublin (1942). A mai colaborat la „Universul literar”, „Limba română”, „Gândirea”, „Rampa”, „Curentul magazin”, „Premiera ilustrată”, „Studio Teatrul Național”, „Preocupări literare”, „Femeia”, „Familia”, „Viața”, „Orizont”, „Revista literară”, „Timpul”, „Adevărul”, „Universul”, „Patriotul” (Arad), „Basarabia” ș.a. Devine membră a Societății Scriitorilor Români în 1943. A lăsat numeroase manuscrise, unele pagini fiind înrâurite de dialogurile cu Nae Ionescu, pe care l-a cunoscut îndeaproape. Firave, semnalând oarecare virtualități, piesele de teatru compuse de Z
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
cu tricolorul țării care era obligatoriu și În amenajarea unei săli În care se desfășurau acțiunile educative. Una din Încăperi era decorată cu portretele familiei regale și cu tablouri istorice reprezentând principalele evenimente ale războiului din 1877, alături de portretul marelui patriot I. C. Brătianu . Momentul 10 Mai și festivitățile organizate cu ocazia marcării lui au fost deseori surprinse În revistele de specialitate ale cadrelor didactice, fie sub forma prezentării unor programe artistice la nivel de oraș sau sat, fie sub forma publicării
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
permisiunea de a edita o revistă de limbă română. Și această tentativă s-a ales cu un refuz categoric din partea autorităților rusești <ref id="13"> 13 Ibidem, p. 478.</ref>. Guvernul rus a respins În 1863 și cererea publicistului și patriotului basarabean Gheorghe Gore de a edita un ziar În limba română <ref id="14"> 14 Ibidem. </ref>. Din cauza lipsei unei alternative, el s-a văzut nevoit să colaboreze la publicații periodice de limbă rusă din Sankt Petersburg, Chișinău, Odessa. În
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Lucrețiu Pătrășcanu și pe alți militanți de stânga, se alătură acțiunilor politice ale acestora. Redactor și administrator al gazetei „Sămânța” (1932), va fi arestat, împreună cu Lucrețiu Pătrășcanu, pentru douăzeci de zile. Din 1945 intră în Partidul Comunist. Activează la Uniunea Patrioților, e membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase, face parte din conducerea revistelor „Vestea satelor” și „Scânteia satelor”, dar sănătatea precară îl obligă să se pensioneze. Din 1920 era membru al Societății Scriitorilor Români, care îl va premia în 1923 și
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Gazeta literară” (1954-1957), la „Viața militară” (1958-1959), la Radiodifuziunea Română (1960-1962), referent literar la Centrala Cărții (1962-1963). În 1963 este transferat la Craiova, de unde în 1967 revine în capitală, ca redactor la publicații ale armatei. Debutează cu publicistică în ziarul „Patriotul” din Arad (1948) și cu poezie în „Scrisul bănățean” (1952), iar editorial, cu volumul Puiul de moț (1954). A colaborat, mai ales cu versuri, la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. De la poemul epic Puiul de moț, prolix
MURESANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
1944). În război, va fi luat prizonier atât de trupele germane (septembrie-decembrie 1944), cât și de cele sovietice (ianuarie-februarie 1945). Întors acasă, va fi redactor la „Orizonturi noi” (Arad, 1945), muncitor la o țesătorie din același oraș (1946-1947), redactor la „Patriotul” (Arad, 1947-1949), inspector general în Direcția Teatrelor din Ministerul Artelor și Informațiilor (1949-1951), salahor în piața bucureșteană Obor (1951-1953), regizor la Studiourile Cinematografice Buftea (din 1954). Debutează în 1951 cu schițe, în volumul Mecanici și alți oameni de azi, semnat
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
monologurile protagoniștilor, dispozitivul narativ facilitează autorului posibilitatea de a interveni ca autor, în monologuri distincte, cu comentarii redundante asupra semnificațiilor cărții. Cu acțiunea plasată în timpul primului război mondial, romanul tratează activitățile subversive organizate în spatele liniilor germane de un grup de patrioți din cadrul serviciilor secrete românești. O scriere vag superioară, în contextul literaturii lui M., este Dans sub spânzurătoare (1978). Acesta e un roman- puzzle, compus într-o limbă arhaizantă, din materia fictivă a unor însemnări personale, scrisori, acte oficiale, rapoarte secrete
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
În acest mod alambicat și confuz, plin de fantezii și barbarisme, tratează și chestiunea latinității și a continuității elementului român în Dacia. Combate defăimările străine („hulele ungurenilor”) cu argumente preluate din Miron Costin sau din stolnicul Constantin Cantacuzino, susținând că „patrioții” nu și-au părăsit țara. Atenuează însă exagerările puriste ale lui Petru Maior, afirmând cu mândrie dacismul (își luase, de altfel, pseudonimul Dac). Cronicarul enumeră cetățile romane rămase, amintește de năvălirile barbarilor și de imperiul Asăneștilor, pentru a ajunge la
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
pretențiile de conducător ale lui Tudor Vladimirescu. Mai puțin retrograd apare istoriograful într-un „tratat important” din 1822, descoperit printre manuscrisele sale grecești, în care își fac loc idei iluministe și naționaliste. El vine cu un proiect de constituție pentru „patrioții” lui (amintind, ca principii, de cea a cărvunarilor), în scopul refacerii societății după eliberarea de greci. În 1829 N. R. traduce în românește, în versuri, Buna obicinuință nouă, un manual cuprinzând sfaturi pentru corectarea moravurilor, având la bază „hristoitia” lui A
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
stimulat de figura lui Vlad Țepeș, care apare în narațiunile de spionaj și aventuri Masca burgundă și Spada de Toledo. În schimb, personajul principal din Eroul necunoscut evoluează în decorul anilor 1876-1877, înainte de începutul Războiului de Independență. Căpitanul Anton Vidrașcu, patriot român care luptase și sub comanda lui Garibaldi, organizează, la sfatul lui C.A. Rosetti, un „detașament invizibil”, menit să combată, neoficial, dar eficient, acțiunile din umbră ale spionilor Imperiului Otoman. Într-un roman apărut în 1994, Capcana din Bulevardul
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
1942), a trecut neobservată. M. își face o preocupare de o viață din cercetarea și editarea operei lui B. Delavrancea. Primul rezultat al acestei trude în care a pus pasiune, știință și acribie filologică este studiul Barbu Delavrancea. Om, literat, patriot, avocat (1940). Au urmat volumele Barbu Delavrancea. Studiu biobibliografic (1958) și Delavrancea (1975). M. a alcătuit seria Opere de B. Delavrancea (I-X, 1965-1979); volumul VIII, cuprinzând discursurile parlamentare ale lui Delavrancea, cenzurat grav la apariție, este reeditat integral în
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
românească (1828) a lui I. Heliade-Rădulescu ca variantă a cursului ținut de Lazăr la „Sf. Sava”. M. a editat și Cronica de la Bechet. De neamul Ogrinenilor (1974), cuprinzând memoriile bunicului său, Gh. Nicola Stoian Ogrineanu. SCRIERI: Barbu Delavrancea. Om, literat, patriot, avocat, București, 1940; Dă-mi o fărâmă de lumină, București, 1942; Barbu Delavrancea. Studiu biobibliografic, București, 1958; Delavrancea, Cluj-Napoca, 1975; Gheorghe Lazăr, Cluj-Napoca, 1982; Pe urmele lui Delavrancea, București, 1986. Ediții: Barbu Delavrancea, Opere, I-X, introd. edit., București, 1965-1979
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
aer aparent doct. Dar cum Înțelesul acestor termeni diferă, probabil, de la ins la ins, nu vom avea de ce să ne mirăm că la București, În România liberă se scrie că În Desculț se mai păstrează «umbreleă interpretării naturaliste», iar În Patriotul din Arad, invers, că autorul s-a ferit «destul de bine» (!) de naturalism, - sau când, pentru cronicarul ziarului Înainte din Craiova - Zaharia Stancu prezintă «slăbiciunea de a fi romantizat prea mult anumite părți ale romanului», În timp ce, la Târgu Mureș, În Ardealul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sorin Dumitrescu oferă fragmente de jurnal. Începe publicarea în foileton a studiului lui Al. Mironescu privind Contribuția științelor experimentale la problema epistemologică. Numărul 4/1990 găzduiește interviul pe care Boris Buzilă îl ia lui Octavian Ghibu, fiul marelui învățat și patriot Onisifor Ghibu. Tot acum demarează, la rubrica „Onix”, o colecție „de întâmplări stranii [...], fictive sau reale, având ca elemente comune deschiderea spre fantastic”. Semnează Valentin Avram, Bogdan Ficeac ș.a. Numărul 5/1990 inaugurează rubrica „Arhiva istorică a «României libere»”, în cadrul
ACASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285149_a_286478]
-
a publicat în paginile ei și unele documente strâns legate de istoricul Academiei Române. Între acestea, un loc aparte l-a ocupat discursul rostit de Elena Văcărescu cu ocazia primirii sale ca membru de onoare, o caldă pledoarie pentru modelul de „patriot autentic”, cel care, în concepția sa, „știe să țină cumpăna dreaptă între elementul național și factorul internațional, cu rădăcini adânc înfipte în glia românească și în substanța trecutului” (10/1995). Încă de la apariție, revista și-a făcut o datorie din
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
și sprijinit de organizații create și îndrumate de acesta), coaliție susținută și de cercurile Palatului regal și de armată. Scopul urmărit era întoarcerea armelor împotriva Germaniei și restabilirea regimului parlamentar-democratic în țară. În „Chemarea către femei”, publicată în ziarul Uniunii Patrioților, în România liberă (9 mai 1944), se cerea femeilor, care, în condițiile mobilizării bărbaților pe front, reprezentau majoritatea populației active a țării, să se constituie „în grupuri patriotice pe întreprinderi, străzi și cartiere, să creeze comitete de acțiune” și să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cu alta în care „să nu mai fie mizerie și exploatare”. Femeile din U.R.S.S. (reprezentate la Conferință de Nina Dimitrievna Sulie) erau socotite un fel de modele ideale ale emancipării, demne de urmat. Comisiile de femei, înființate în cadrul Uniunii Patrioților, Frontului Plugarilor, M.A.D.O.Sz.-lui etc., organizații controlate de P.C.R., acționau în aceeași direcție. Astfel se explică prezența femeilor la demonstrațiile și mitingurile din București și din alte orașe, convocate de F.N.D. pentru compromiterea guvernelor Sănătescu și Rădescu și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
poate asigura pacea țării proprii decât dacă se consolidează pacea lumii întregi. De aceea, Federația, prin organizațiile sale, și sub îndemnul Federației Internaționale a luat atitudine protestând contra regimului Franco din Spania, focar de noi războaie, ca și contra asupririi patrioților greci. Au avut loc la noi în țară peste 100 mitinguri și întruniri cu acest scop și s-au strâns peste 1.500.000 iscălituri pe care le-am trimis în Franța și la Federația Internațională. Spiritul de solidaritate feminină
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]