3,006 matches
-
al oamenilor. Pentru Kant, ca și pentru Blaga, era clar că aceste creații individuale și reprezentări colective se deosebesc de cunoașterea obiectivă tocmai prin variabilitatea lor istorică și locală, prin aceea că atunci când sunt creațiile unui singur om ele poartă pecetea puternică a personalității creatorului. Autorul Criticilor a valorizat însă cu precădere universalul, în timp ce autorul Trilogiilor s-a simțit profund atașat de creațiile libere ale minții omenești, în care el a văzut încercări mereu reluate de revelare a misterului existenței, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
179. 11. L. Blaga, Știință și creație, Humanitas, București, 1996, p. 203. 12. L. Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii, Humanitas, București, 1994, p. 107. 13. Ibidem, p. 122. 14. Ibidem, p. 119. 15. Ibidem, p. 123. Blaga insistă asupra peceții pe care o imprimă sensibilității și gândirii creatorului de cultură matricea stilistică a comunității căreia îi aparține. El notează că „prin orizonturile inconștiente și prin matricea stilistică suntem, într-o măsură în care nici nu visăm, ancorați într-o viață
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dintre manifestările altruiste sunt procese defensive destinate să contracareze efectele negative ale resentimentelor, angoasei, fricii și dorinței. Fără a oferi vreun răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite că există și binefăcători cumsecade, ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în absorbirea a cât mai multe dintre elementele înconjurătoare pentru a face față unei realități prea frustrante. Căci, după Ferenczi, „în fond, omul nu se poate iubi decât pe sine; dacă iubește un obiect, el îl absoarbe”. Introiecția își pune pecetea pe orice iubire obiectuală și, în consecință, și pe transfer. Astfel, Ferenczi (1912/1968) o consideră un mijloc prin care interesele copilului se lărgesc. Freud va prelua de la discipolul său această expresie pentru a vorbi despre modul în care eul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care va căuta să-l supună unei introiecții pornind de la forma sa perceptivă investită libidinal. Se observă o tendință compulsivă a eului pentru creare de legături, la care mecanismul de apărare evocat își aduce o contribuție majoră punându-și pecetea pe oricare dintre relațiile posibile ale subiectului cu mediul său înconjurător. La bază, introiecția este o apărare, în măsura în care ea protejează eul împotriva primului „traumatism” care este nevoia de obiect, apoi împotriva dependenței, și vizează să restaureze echilibrul intern, apoi autonomia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Acolo unde Frobenius sau Spengler căutaseră un numitor stilistic comun în determinantul spațial, autorul român elimină orice factor fizic, interiorizează totul și imaginează niște „coordonate abisale”, care ar dubla categoriile kantiene și ar alcătui o „matrice” inconștientă. Ea își pune pecetea pe caracterele spiritului, silindu-le să urmeze, fără s-o știe, o cale anume. Dictează, cu alte cuvinte, o reprezentare particulară spațială și temporală și imprimă facultăților creatoare un „accent axiologic” aparte, după cum culturile își acceptă sau nu orizonturile; manifestă
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
rămân puternic întipăriți în mintea cititorului (...). Încercând să accentueze artificial caracterul captivant al conflictului, autorul alunecă spre senzaționalul faptelor. Astfel apare figura lui Parașca, bețivul care moare înecat căutând o comoară în fundul apelor (...). Metodele de creație antirealiste și-au pus pecetea lor și asupra altor lucrări literare ale lui Vladimir Colin. Necunoașterea vieții, nivelul ideologic scăzut, felul confuz încă de a înțelege transformările revoluționare din clișee ale literaturii burgheze care nu pot cuprinde realitatea nouă, dinamică, în plină dezvoltare, ci o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acceptării creației lui Marin Preda a fost lung și anevoios; din 1947, când i s-au publicat primele fragmente de nuvele în Revista literară, până la volumul Întâlnirea din Pământuri (1948), până la Ana Roșculeț (1949) nimeni nu-i contesta autorului o pecete a scrisului izbitoare: talentul. În alte vremuri, originalitatea imagistică, forța narativă ar fi fost suficiente ca să impună un nume. Acum nu; îi lipsea autorului dimensiunea ideologică: dacă nu patos, măcar o orientare corectă. Și îndrumătorii literari, cu mic cu mare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
asistentul nostru bunăoară (...) Incontestabil că în surprinderea «pe viu» a sentimentelor eroilor săi, Aurora Cornu izbutește mai totdeauna și că - în asemenea cazuri - reușita e potențată de originalitatea mijloacelor artistice pe care le întrebuințează și cărora le-a imprimat o pecete personală. De o sinceritate și un omenesc - cuceritoare, momentele de acest fel reliefează convingător elanul și puritatea morală ce caracterizează tineretul nostru de azi. Cu unele excepții lăudabile, nu același entuziasm inspiră însă părțile din poem consacrate meditației lirice a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
detenție” - recte embargo publicistic. Așa se face că în noiembrie îl regăsim pe Tudor Arghezi în revista care-l găzduia pe vremuri cu respect și generozitate, în Viața românească. Aici, poetul publică trei poezii: Secera, La cosit și Giuvaere, punând pecetea-i caracteristică pe „mărunțișurile vieții”: Zi de zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou, Și nici n-ai avut habar Că-mi lași zilnic în cuibar Parcă lunecat din cer, Dintr-o stea, un giuvaer. În uimirea mea adâncă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
am rezerve față de felul În care concepe realitatea politică, În care refuză ideea dialogului, lucru ce vine, cred, din structurile mentale ale partidului unic. Iau cazul său pentru că este emblematic pentru un tip de mentalitate care și-a pus indubitabil pecetea și asupra comportamentului premierului Năstase și asupra altor figuri importante ale PSD-ului. Este vorba de un anumit gen de reacție viscerală la critică. Nimănui nu Îi place să fie criticat, nici chiar mie - și am trecut recent prin destule
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
CNT, 1985, 4; Mirodan, Dicționar, I, 38-39; Eugen Simion, Un „matein”, RL, 1987, 22; Mircea Mihăieș, Radu Albala, „Făpturile paradisului”, O, 1987, 25; Z. Ornea, La despărțirea de Radu Albala, RL, 1994, 19; Lovinescu, Unde scurte, IV, 287-291; Ioana Pârvulescu, Peceți de taine mateine, RL, 1995, 9-10; Dicț. esențial, 15-16; Popa, Ist. lit., II, 833-834; Ioan Holban, Misterioasele tristeți, RL, 2003, 17. Al.S.
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
la cel modern s-a înfăptuit brusc, sub presiunea unor evenimente politice, economice sau ecleziastice. Transformările nu au loc de la un deceniu la altul, nu sunt senzaționale, în secolele de dinaintea lui 1500 societatea umană având caracteristicile spiritului medieval care purta pecetea unor „forme bizare și supraâncărcate”. Aceste imagini apar palide la început, mai pronunțate apoi, în quattrocento-ul italian și se lasă văzute în multe dintre formele vieții și ale gândirii: în credințele și pasiunile religioase, în rivalitățile partinice, în disputele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Cohen, cunoscut și sub numeroase pseudonime: Didacus Pyrrhus, Jakobus Flavius, Jakob Eborcnsis sau Lusitanus. El a întreținut bune relații cu aristocrația și cu cetățenii orașului, cu poeții locali, artiști și oameni de știință. Poezia sa, scrisă în limba latină, poartă pecetea epocii Renașterii. Influența lui în spațiul sud-estic a fost considerabilă. În aceeași cetate au creat, de data aceasta în limba ebraică, Aaron Cohen, Shemen Tov și Z’kan Aharon. De însemnătate pentru diaspora iudaismului rămâne activitatea rabinului Aaron Cohen (sfârșitul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
spune un avizat cercetător contemporan, „din dublul strat al înțelegerii românești și evreiești a frumosului, contopit câteodată în neașteptate sinteze, rod al unei conviețuiri de veacuri, în care simțământul omeniei, resimțit ca atare de români și de evrei, a fost pecetea fundamentală ce a marcat toate operele de artă”. Poate că cea mai plauzibilă formă de înțelegere a istoriei continentale a evreilor o dobândim în momentul în care pășim în cimitirele lor. Căci prin ele se reflectă un arc peste timp
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
accepțiunea dată de Victor Hugo înseamnă mai mult decât un stăpânitor de stat, oferă lumii o altă posibilitate de existență umană, anume, prin propria sa rațiune. Scrierile lui, și când vorbim de Europa Est-Centrală, cu deosebire eseurile istorice, își pun pecetea asupra noii gândiri. Reformismul, ca și revoluționarismul, se inspiră din mulțimea considerațiilor voltairiene. Cu Rousseau rațiunile iluministe pătrund o dată mai mult. Numărul volumelor sosite la Alba-Iulia este mai modest, ceea ce nu ne împiedică să observăm amploarea contactelor cu ideile politice
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
urmeze drumul, să conștientizeze necesitatea îmbrățișării idealurilor noului timp. O va face, servindu-se adesea de cultura scrisă, de acest mijloc teribil de propagare a informațiilor. Coridoarele pregătite de ea vor juca un rol de seamă pe scena inovațiilor liberale. Pecetea absolut inconfundabilă a iluminismului o vom regăsi și în spațiul cultural situat dincolo de Europa dens populată. În loc de concluzii homo europaeus ȘI „DURATELE LUNGI” ALE ISTORIEI Trebuie că Europa posedă totuși o oarecare forță indestructibilă, dat fiind că ea continuă să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
senin, dumnezeiește ceea ce i-a fost scris. Iuda Își Împlinește, și el, până la capăt, misiunea. Scurtul dialog, precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei Însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează Întrucâtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III) numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc, iremisibil, Împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată Întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
toate șansele de iertare și răscumpărare până În ultima clipă a vieții. De aceea nimeni nu trebuie judecat pripit, „Înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atâta timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până În clipa morții, se Încăpățânează să se opună Duhului. Deznădejdea, cum se vede
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu conținut stabil, colecții al căror „sumar” este revăzut prin reînnoirea traducerilor și achiziționarea unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul literar” - a textelor ce oscilau între canonic și necanonic se reduc drastic. Sporește în schimb, simțitor
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu bărbi lungi, posibilă imagine
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
publicate în 1970, Exerciții, relevă aceleași însușiri de observator al lumii exterioare și interioare, având totuși un pronunțat caracter de încercări nefinisate. Excepție face cea mai amplă dintre ele, care propune o continuare a scrierii lui Mateiu I. Caragiale Sub pecetea tainei, fiind reușită ca rezolvare epică a enigmei, dar fără vraja scrisului matein. SCRIERI: Într-o duminecă de august, București, 1941; ed. îngr.și postfață Mariana Vartic, Cluj-Napoca, 1991; Exerciții, postfață Lucian Cursaru, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Într-
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
onestă între parteneri, încredere reciprocă. Cooperarea înseamnă și dezvoltare reciprocă, sinceritate, alocarea echitabilă a problemelor de rezolvat, autonomie, inovație. Cooperarea poate fi susținută și de rațiuni practice: în societățile moderne, majoritatea realizărilor importante sunt rezultatul unor elaborări colective ce poartă pecetea colaborării interumane (Neculau, 1987). COORDONARE (de la coordona < fr. coordonner) - Modalitate operațională de alăturare a unor elemente și de punere într-o anumită ordine, cu scopul de a stabili interrelații și interacțiuni sistemice. Coordonarea este definită ca fiind combinarea activității unui
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sfârșit. Luând mir pe vârfurile degetelor, mă unse, marcând semnul crucii În locurile consacrate, mai Întâi pe frunte, apoi pe ochi, pe nări, pe gură, pe urechi, pe piept, pe mâini și pe picioare. Când atingea fiecare loc, spunea: ― Primește pecetea Sfântului Duh. În cele din urmă Îmi dădu prima Împărtășanie (cu o singură excepție: părintele Mike nu-mi iertă păcatul). ― Asta-i fata mea se făli Milton În drum spre casă. S-a pișat pe un preot. ― A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]