2,745 matches
-
și deci la dorința reprimată sau la traumatismul inițial. DEPLASAREA PULSIUNII Reprezentare R R R inițială 2 3 4 Simbol Simbolizarea este în relație directă cu lanțurile de reprezentări Cazul particular al coșmarului Caracteristica principală a coșmarului este aspectul său penibil, terifiant și dureros. Coșmarul este totuși un vis, în măsura în care este guvernat de aceleași principii (condensare, deplasare, simbolistică). Se distinge însă printr-un eșec sau printr-o imperfecțiune în activarea mecanismelor menționate. Aceasta se poate întâmpla a două motive: 1. Condensarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
considerare două aspecte importante: 1. Necesitatea de a interpreta și coșmarul. Când Freud descrie coșmarul drept realizarea directă a unei dorințe respinse, înțelege prin aceasta realizarea incomplet voalată. Adică imaginile, scenele, ideile și sentimentele par suficient de amenințătoare și de penibile pentru a provoca teama sau o stare neplăcută celui ce visează. Totuși, nu este vorba de a analiza scenariul oniric la un prim nivel interpretativ. În cazul Martinei, acțiunea de a-și ucide cumnata poate simboliza, mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
asemenea să ținem cont de poziția celui ce visează, dacă este pe scară sau pe trepte, și de sensul mișcării: - dacă este în partea de jos și are o mișcare ascendentă, urcușul urmează a fi făcut: acesta este adesea lent, penibil, chiar interminabil (cel ce visează urcă o scară fără sfârșit). În acest ultim caz, visul dezvăluie importanța eforturilor depuse și absența rezultatelor; însă ascensiunea este întotdeauna un semn favorabil, deoarece indică măreția scopurilor și dorința de înălțare; - dacă este în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o întrebare ușoară, de control. Pregătiți în prealabil mai multe întrebări, chiar dacă unele dintre ele vor fi inutilizabile. Faceți o predocumentare serioasă asupra personalității intervievatului: operă, biografie, sensibilități, teme preferate etc. Din capul locului, formulați clar subiectul. Este descurajant și penibil să eziți atunci când interlocutorul întreabă primul: „Despre ce doriți să discutăm? Ce anume vă interesează?”. Evitați întrebările: închise („Sunteți sau nu de acord cu...?”), complicate sau stufoase, de tip vamă („Ce aveți de declarat?”), complicate, psihologizante („Ce ați simțit când
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
etc.); creând sau modificând reprezentări, imagini, perfectând limbajele într-un fel sau altul sau semnele aflate în circulație (arte, științe, tehnică, industrie, media etc.); creând, transformând sau menținând tropisme, valori, standarde sociale: binele și răul, utilul și neutilul, agreabilul și penibilul, frumosul și urâțenia etc. (în educație, religie, filozofie, morală, artă etc.); modificând, deplasând, suplimentând sau diminuând forța afectelor legate de una sau alta dintre reprezentările uzitate (prin media, publicitate, comerț, retorică etc.). Orice mare invenție cu impact social implică reverberații
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți Închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor Îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de Îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi ales) cu siguranță altă meserie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vom analiza pe rând În continuare. Durerea Durerea este o stare complexă a individului care-i atrage atenția asupra existenței unui pericol, de regulă situat la nivelul corpului său. În sensul acesta, ea are două accepțiuni: aă este o senzație penibilă, neplăcută, localizată precis sau difuz, de forme, intensități și frecvență diferite, indicând o suferință fizică sau funcțională a corpului; bă reprezintă un sentiment moral de apăsare, sfâșiere sufletească, resimțită ca durere psihică, la care se adaugă o importantă componentă ideativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
punct de vedere corporal, durerea este indicatorul și semnalul răului, iar efectul acesteia este suferința pe care o resimte individul În planul conștiinței sale ca sentiment al alteralității. Alăturat acestor două aspecte, somatic și psihic, durerea morală este acel sentiment penibil care rezultă din nesatisfacerea tendințelor sau a dorințelor individuale, chiar În absența unei dureri fizice sau sufletești. Este chinul eșecului, al neîmplinirii. Durerea fizică este, În sfera somatică, ceea ce este frustrarea În planul sufletesc și eșecul În planul conștiinței morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Orice despărțire este un eșec. Orice eșec produce un traumatism afectiv și moral. Fiind castrator pentru persoanele cuplului prin actul de separare, resimțit ca o ruptură a unității, el va lăsa o amintire dureroasă de durată. Efectul său este sentimentul penibil al absurdului. Este pierdut un partener. Se năruie un ideal comun. În locul echilibrului și al armoniei dintre persoane, se produce o Încărcare nevrotică a acestora. Ulterior, experiența eșecului se va proiecta ori de cîte ori va apărea posibilitatea realizării unui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a comis-o, fie pe celelalte persoane. Din acest motiv vinovăția nu privește numai acțiunea, ci și consecințele acesteia. Din acest motiv trebuie făcută separația Între acțiune, care este exterioară, și vinovăție care este interioară. Vinovăția este un sentiment moral penibil, negativ, reprobabil, pe care eu Îl resimt În planul conștiinței mele. Ea este o chestiune de conștiință. Omul Își asociază actelor sale vinovăția din momentul În care intervine conștiința morală. Animalele care ucid nu se simt vinovate. Omul care ucide
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
intenție, Îndemn etc.Ă, o reflectare a abaterii de la legea morală, de la valorile morale, În planul conștiinței individului respectiv. Dar vinovăția nu este numai o chestiune de conștiință morală, o frământare interioară. Vinovăția morală este și un sentiment moral interior, penibil, al persoanei. Există Însă și o vinovăție a faptului Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Orice regret este raportat la o acțiune trecută a unei persoane. Regretul este un sentiment moral și sufletesc, legat de o acțiune anterioară nereușită sau neefectuată de către individ, sau de o acțiune negativă. Regretul ne apare ca fiind o impresie penibilă, trăită afectiv și reflectată În planul conștiinței morale sub diferite forme de raportare ale Eului: fie că este impresia penibilă că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva, fie că ai făcut ceva reprobabil, care ar fi putut dăuna altora
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o acțiune anterioară nereușită sau neefectuată de către individ, sau de o acțiune negativă. Regretul ne apare ca fiind o impresie penibilă, trăită afectiv și reflectată În planul conștiinței morale sub diferite forme de raportare ale Eului: fie că este impresia penibilă că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva, fie că ai făcut ceva reprobabil, care ar fi putut dăuna altora sau chiar ție. Orice regret este ecoul psihologic și moral al unui eșec pe care individul Îl resimte ca pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al unui complex de culpabilitate. De regulă, regretul succede Întotdeauna unei acțiuni care s-a produs În trecut. El este o stare sufletească, o experiență durabilă prin care trecutul unei persoane este actualizat. Este o prezentificare a unor acțiuni ratate, penibile, greșite sau neefectuate, din trecut. Regretul este o stare ideo-afectivă complexă, care asociază o idee (culpabilitatea, nereușita, refuzul etc.Ă cu o anumită stare afectivă (tristețea, rușinea, dezgustul etc.Ă și care se impune conștiinței morale a individului În asemenea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care se impune conștiinței morale a individului În asemenea măsură Încât, În unele cazuri, el poate fi confundat cu evocările obsesive. Ca și În cazul obsesiilor, regretul reunește un element intelectual (ideea, acțiunea, cuvântul etc.Ă cu o stare afectivă penibilă (teama, rușinea, vinovăția etc.Ă. De regulă, regretul este asociat tristeții, o tristețe secundară care colorează, prin prezența ei, tema intelectuală, dând o tonalitate emoțională sumbră ideii respective. Tristețea Însă, ca dispoziție afectivă, nu este În mod obligator și exclusiv
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În acest caz? Regretul nu este Însă numai tortură sufletească și morală. El actualizează vinovăția, pentru a o putea repara. Vinovăția morală este Însăși condiția desprinderii, prin regret. Faptul de a regreta actele comise este, dincolo de Întoarcerea către un trecut penibil, traumatizant sufletește și moral, și condiția desprinderii de acest trecut. Regretul cuprinde un Întreg șir de acte, sufletești și morale, prin care conștiința obligă Eul să reevalueze critic actele sale și să facă efortul unei reparații. Restaurarea vine din regret
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se justifică prin trecutul său, iar Întoarcerea către trecut este o Întoarcere către sine Însuși. Revenind, mă evaluez, Îmi judec, În planul conștiinței mele, evenimentele anterioare și, prin aceasta, mă judec pe mine Însumi. Cele mai importante Însă sunt evenimentele penibile, negative, pe care mi le reamintesc. Ele sunt sursa regretelor mele. Orice regret Începe cu o amintire. Trăirea trecutului este subiectivă și, din acest motiv, eu nu mă pot separa de ea. Sunt eu Însumi. Reactualizând această trăire, În planul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral al remușcării va duce la dezvoltarea unei depresii grave, dureroase și penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o dezorganizare importantă a vieții sufletești a individului. Limitele extreme la care pot ajunge remușcările sunt reprezentate prin disperare. Disperarea Închide persoana, Îi răpește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu patimă, cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide, vizând diverse specimene din viața politică ori din presă. După modelul lui Caracudi al lui Caragiale, B. conturează tipul gazetarului fără principii și fără scrupule. Părerile lui asupra artei
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
banul depune stăruințe, mai târziu, și ca reprezentant la convorbirile purtate cu prilejul Congresului de la Focșani (1772), unde pleda pentru independența Țărilor Române sub un protectorat al Marilor Puteri, ca unică alternativă la nefericita lor abandonare sub apăsarea unui jug penibil, ce „deja se clatină”. Într-un memoriu adresat deopotrivă Rusiei, Austriei și Prusiei, urmașul stolnicului amintește de climatul potrivit și „marea rodnicie” a pământurilor de aici, pentru a motiva, apoi - surprinzător și, s-ar părea, întâia oară într-o formulare
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
numai ca să procreeze. Intră și ies. De fapt, În limba Sambia cuvântul care denumește vaginul se traduce literal prin „acel lucru care nu-i bun de nimic“. De cealaltă parte a paravanului Se auziră chicoteli Înfundate. Am ieșit, simțindu-mă penibil. Eram mai Înaltă decât toată lumea din cameră, deși cântăream mult mai puțin. Cu podeaua rece sub picioarele goale, am traversat sala până la masa de consultație și m-am urcat pe ea. M-am Întins pe spate. Fără să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bine. L-am adus pe viitorul șef să vadă localul. Îl arătă pe Capitolul Unsprezece. ― Bine-ai venit În dinastia familiei, glumi Gus, deschizându-și brațele. Râse prea tare. Apoi, părând să-și dea seama, se opri. Urmă o tăcere penibilă. Și apoi Gus Întrebă: ― Ei, Milt, ce să fie? ― Doi cu de toate. Și... avem ceva vegetarian? ― Avem supă de fasole. ― Bun. Adu-i băiatului meu o farfurie cu supă de fasole. ― Imediat. Milton și Capitolul Unsprezece se așezară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înțelege că a intuit corect și oftează adânc. Germanicus își mușcă buzele consternat. — Suntem în fața mesei de altar, mamă! o mustră încet pe Antonia. Cum i-a putut trece prin minte așa ceva? Să-l pună într-o astfel de situație penibilă! Cerșește măriri pentru el în dreapta și-n stânga. Scrâșnește din dinți a neputință în timp ce ochii i se umplu de lacrimi grele. Se gândește la statuia ce-l înfățișează pe bunicul său, victorios într-o cvadrigă, așezată la loc de cinste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Macomber, fără să se gândească Înainte de a deschide gura. — Nici eu, spuse Wilson cu veselie. Da’ nu prea avem de ales. Apoi, cuprins parcă de o bănuială, Îi aruncă o privire rapidă și-l văzu cum tremură și ce expresie penibilă are. — Sigur, dacă nu vrei să mergi, nu-i nevoie. De asta m-ați angajat pe mine și mă plătiți cu cât mă plătiți. — Adică te-ai duce singur? De ce să nu-l lăsăm acolo, pur și simplu? Robert Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ani de acasă nu este, desigur, întâmplător. Metoda utilizată este simplă. Autorul imortalizează conștiincios momentele memorabile din viața copiilor săi și le atașează pe cât posibil un tâlc moralizator; răsplătirea creștinească a răului cu fapte bune („Cum e mai bine”), consecințele penibile în plan moral ale minciunii („O întâmplare cu tâlc”), preferința pentru temeinicia adevărului în locul șubredului neadevăr („Minciuna are picioare scurte” etc.). Dar, mai presus de tenta moralizatoare, prozele volumului au și alte însușiri. Alexandru Poamă are nu numai capacitatea de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]