1,728 matches
-
acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
povestesc. Mi s-a înscenat o tâmpenie acolo, în provincie. De fapt, niște exagerări bine regizate. În legătură cu relația mea delicată... extrem de delicată pot spune, cu adolescenții. Între care mă număr, firește. Ei o simt, o simt, drăcușorii, o simtfrățiorii noștri perfizi și superbi. O simt, pușlamalele, splendorile, o simt, da, da. Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și continuă, continuă... Lunga prelegere ar fi putut fi mult mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese nespus era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari, albaștri, se întoarseră spre vecin. Un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice peste sprânceana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noi glume bune... și Irina râde, înveselită. Pune receptorul în furcă, stânjenită, amețită. Speriată de ce spusese sau de excesiva ei grabă de a ridica receptorul sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior, să se explice. — Domnul Gafton! Să mă felicite. E foarte atent, nu uită în nici un an să mă felicite. — Deci, îl cunoști pe Mauriciu! Asta nu bănuiam, mormăie doctorul, aplecat să-și șteargă ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unui romancier: captarea cititorului. Alternând între stilul realist și cel suprarealist, încorporând monologuri și rapoarte codificate ale informatorilor, întrețesând prezent cu trecut în secvențe de vis și coșmar, autorul surprinde continuu. Din Plicul negru cititorul învață mai mult despre duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice.“ (MARIA GREEN, World Literature Today, USA, 1996) * „Plicul negru este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și munți. Ar fi atunci ca‐n vremea de apoi... și‐ am fi cu toții pedepsiți amarnic Fiindcă glasul morților în noi A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la urmă, regizorul a lăsat de la el: acum ține doar 5 ore... Criticul ziarului The Guardian, Andrew Clements, după ce a văzut Tosca la Royal Opera House din Londra, dă două verdicte bizare: interpretul lui Scarpia ar fi avut „un șarm perfid”, iar jocul Angelei Gheorghiu ar fi fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Clements, după ce a văzut Tosca la Royal Opera House din Londra, dă două verdicte bizare: interpretul lui Scarpia ar fi avut „un șarm perfid”, iar jocul Angelei Gheorghiu ar fi fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste, ar fi fost de preferat unul...șters ca un galoș? Mă rog, eu credeam că Într-o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din discursul filosofic erotic cè față din America ar putea avea dreptate în felul ei, dar Matei, de dragul contradicției, susținând cu propriile lui argumente teoria conform cèreia dragostea nu e timp și nici viațè, ci una dintre formele cele mai perfide prin care, în clipe vrèjite, eternitatea ne face cu ochiul, ispitindu-ne, XXI Când m-a sunat luni, eram la birou, lucrând, dar am ieșit pe hol că sè pot vorbi nestingherit, ea cerându-și iertare pentru sâmbètè, eu extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mocirloasè a instinctelor, aș vrea sè-l aud spunându-mi, ca de atâtea ori, cè pe femei, chiar dacè te mint frumos, nu le intereseazè decât un singur lucru la bèrbați, sexul! Nu te lèsa prins în cursè de jocul lor perfid și drècesc, iar când privești o femeie, Matei, imagineazè-ți cè e goalè în fața ta, dezbrac-o cu nerușinare în minte și vei vedea cum dispar toatè taină și farmecul sexului ei! Prea fetișizèm femeile! Când pleci, Matei? mè întreabè Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
departe de a-mi anihila luciditatea, mi-o intensificè pânè la limite extreme, greu de suportat chiar și de cètre mine, Ioana e acum în brațele mele, dansèm, dar eu, cu o rècealè de monstru insensibil o încurajez în jocul perfid al excitației calculate pe care, cu rafinatè științè, i-o stimulez, Mi s-ar fi dat acolo în fața tuturor fèrè sè realizeze ce i se întâmplè și, în timp ce o trag dupè mine, spre unul din dormitoarele de sus, zâmbesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pentru a o feri de răul la puterea... Vai, e de neconceput câte rele sunt pe lume, îi spuneau părinții la masa de seară și de trei rele trebuie întâi ferită fata noastră: 1. răul libertății, 2. răul ademenitor și perfid al iubirii și 3. răul speranței. Citadela sfărâmată E ra vânt afară. Dar Mioara râdea de fericire și odată cu ea râdeau arlechinii din posterele de pe peretele din nord, fără ferestre, și râdea păpușa clown de pe vitrina lipită de peretele estic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur șapte eternități, dacă nu șapte și jumătate, până la limpezirea strategiei Domnului în lupta cu perfidul său dușman, Diavolul. Acum era altceva. Sorii se puteau lua cu împrumut, așa că recruții de atunci, acum veterani cu jumătate din stelele cerului pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care îl tulbură pe cititor și din clipa în care ne gustă, ne dorește și a doua zi, ca pe un drog și nu poate trăi fără noi, viața noastră să fie a lui și el, robul nostru! Vă vreau, perfidelor! Suntem toate ale tale, fă ce vrei cu noi! Dar voi mă costați un cearcăn de viață și o pierdere de lume. Oare nu merităm? Știm să facem și plagiatul să pară creație autentică... Dacă vrem, te anihilăm prin forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Avram Destoipov, care sponsoriza toate proiectele majore și ajuta astfel Uniunile să se mențină pe linia de plutire. Lucrurile au mers ca de obicei până în 2049, când atenția lumii a fost atrasă de o nouă boală ce era atât de perfidă și greu de controlat încât a devenit curând cea mai temută maladie din istorie. Și pe cât de temută era, pe atât de complicat îi era numele, așa că oamenii i-au mărit faima numind-o simplu Boala Neagră. Și cum numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în tunel și își continuară drumul fără să se gândească la soarta oribilă a echipajelor din tancuri. Era inutil. Într-un târziu, ajunseră la o ușă roasă de rugină. O sparseră și atmosfera deja glaciară fu completată de un miros perfid de mucegai și putrefacție. Instinctiv își duseră mâinile la gură să se ferească de mirosul îngrozitor și Vagabonzii se retraseră scârbiți câțiva metri înapoi. Oh, Hristoase, ce putoare! Oare unde dracu' am nimerit acum? În ciuda protestelor, nu se întoarseră. Intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
avut loc la 23 august. După ce am fost temeinic instruit de un activist în legătură cu modalitățile de evitare a eventualelor provocări ce se pot manifesta prin unele întrebări încuietoare (a se citi lămuritoare) cu care ne pot ataca dușmanii poporului infiltrați perfid în rândurile maselor, mi s-a comunicat comuna în care trebuia să susțin conferința în legătură cu importanța zilei de 23 august. în ziua respectivă ajunsesem cam prea de dimineață și cum pe ulițe nu întâlneam niciun sătean, am mers la întâmplare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o chestiune de noroc. Suprasărăcia este presărată din abundență cu legende, care cu timpul se transformă În miturile suprasărăciei. Să-l luăm de exemplu pe bătrânul cerșetor Ben, care locuiește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu dulcegăriile tale? Siropul cuvintelor tale e un jalnic amestec de aiureală și stupiditate. Cât aș fi vrut să te cred! Cât de aproape Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
omenirea? Ești un misionar lucid? Un om pe care societatea se poate baza? Ești un cititor În stele? Coincide viața ta cu viața marilor spirite? Ești vizionar?,, Răspuns ,,Sunt un cerșetor umil, un vagabond descreierat, un bolnav de singurătate. Sunt perfid, mă insinuiez În sufletele oamenilor, pentru că vreau să trăiesc din mila publică și mă port, de parcă asta mi s-ar cuveni. Dar nu mai pot repara nimic. ĂMâna lui Antoniu se grăbește să strecoare În același buzunar, Încă o bancnotăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
corupt. La fel ca în serial a venit și telefonul unui funcționar important de la „interne”,care întâi a dat discuției un ton profesional și apoi,a încheiat printr-o amenințare. Fostul coleg s-a schimbat total,acum este „școlit”;este perfid. Dorința de putere,intrigile periodice și rapacitatea au înlocuit modestia. Totul se rezumă la:”Dividae et impera ! (Dezbină și conduce)”. E totuși generos,pe fondurile financiare ale instituției,cu salarii de merit pentru cei care îi fac servicii personale sau
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Postumus,cel mai desăvârșit gentilom din vremurile acelea. In secret cei doi se cununară.Serviciul de spionaj regal o informa pe regină de acest eveniment.Regina îl vesti pe rege,care supărat îl alungă pe Postumus din Britania,la Roma.Perfida regina mijloci o întâlnire secretă între cei doi soți.Imogen îi dărui lui Postumus un inel cu diamante,iar el îi dărui o brațara.Amândoi hotărâră să păstreze cu sfințenie și iubire darul celuilalt”. Nivelul 2. Dan intră în prima
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la primele catarge; Îngrămădesc speranțe în desagii goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate. Sfâșietor, prelungul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]