1,534 matches
-
dumneata chiar nu ne crezi în stare să ne dăm, cât de cât, seama ce ai cîntat? Așa și era. Cântase Pink Floyd. Pretindea că-i Pink Floyd. De ce n-ar fi Pink Floyd? În halucinațiile ce i se perindau cu viteza luminii prin minte, drumul pe care, din când în când, era parașutat, se făcea că era întortocheat, pisica gălbuie, calul bălțat, iar împărăția verde. De la ferăstruica penitenciarului în care erau colecționați toți cretinii care, ieșind în evidență, călcau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atât de ușor de aflat acum. De ce te miri că l-ar ști? Numai dacă nu vrea nu-l află.” Și dacă fusese el, de ce nu vorbise, de ce se mulțumise doar să o asculte? O mulțime de întrebări i se perindau prin minte de când apăruse. Niciodată mintea ei nu fusese supusă unei asemenea „torturi”. Avea activitate intelectuală intensă, nu glumă. „- Poate că ar fi bine să ai și ceva activitate fizică. Nu cred că va veni nimeni să-ți facă aprovizionarea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
n-au purtat atâta jale Cât poart-un suflet pe pământ. Valuri pe lac, luna cea plină Sunt un întreg strălucitor Și toate-aruncă a lor lumină De-asupra mea, că am să mor. Valuri pe lac, stelele-n turmă S-or perinda în veci de veci Și numai eu pier făr de urmă De vorba gurii tale reci. {EminescuOpIV 539} 84. N-AM FOST LA ÎNNĂLȚIME... (cca 188O) N-am fost la înnălțime și nu sunt de desupt, Cu mine nu am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cromatica, crengile se transformau În pădure verde, musca aceea era o ghionoaie, Dorița Îl ținea În brațe și-l mângâia așa cum nu o mai făcuse și nu Încerca, nu putea să descopere de ce În răstimpuri Îi spunea ... Niță. Pe când se perindau cu Încetinitorul stoluri de fluturi albi, roșii și albaștri, lanurile de grâu și lucernă din Lunca Siretului, coșuri cu pești și plase cu raci, căpșunele parfumate care miroseau și a „lămâie”, moșul iubitor de copii și oameni obosiți, În marea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Frank la Clubul Nautico. — Uite ce-i... Bobby, nu pot... — Ba poți! Crawford mă apucă de Încheietură și mă trase spre el peste masă. De sub pledoaria lui stăruitoare se Întrezărea o neobișnuită fervoare de misionar ce părea să i se perinde prin minte precum viziunile provocate de malarie ale acelui tînăr ofițer districtual cu care semăna atît de tare, făcîndu-l să ceară ajutorul unui călător aflat În trecere. — Poate o să eșuăm, dar merită Încercat, continuă el. Residencia Costasol e o Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a le desfășura istoriile dandy În câteva paragrafe, de a-i trece pe cei mai Însemnați În revistă. Dar cum să o facem mai bine? Ne-am amintit de Încercarea mai veche cu amazoanele și scriitorii-oșteni: catalogul. Iată-i așadar perindându-se prin fața ochilor noștri nu pe „căpitanii și domnii” din Boioteia lui Homer, nu pe neînfricații câmpurilor de bătaie, plăsmuiri de mit ori bărbați aievea, ci, În pas de marș, pe năstrușnicii dandy, siliți să accepte tot ce le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine»”1. Deși În exil voluntar la Calais, Brummell nu Încetează să atragă, precum un magnet, protipendada saloanelor Londrei. Modestul oraș Învăluit În cețuri se transformă rapid În loc de pelerinaj al Eleganților. Se perindă timp de câțiva ani prin locuința gloriosului de odinioară, cu aceeași neobosită admirație, ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven. Și câți alții. Chiar și vechiul său curtezan, ajuns rege, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
viața, nu era mai despotică și nici mai respectată decât doctrina aceasta a eleganței și a originalității care impune, la rându-i, ambițioșilor și umililor ei discipoli, oameni adesea plini de ardoare, de pasiune, de curaj și energie, cumplita formulă: Perinde ac cadaver!*1 Dacă ar fi să Îi dăm crezare lui Jean d’Ormesson, paragraful de mai sus ar trebui interpretat astfel: „La Baudelaire ș...ț dandy-ul e foarte aproape de poet și chiar de creștin, de un creștin puritan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se sinucidă, nu era mai despotică și nici mai ascultată decât această doctrină a originalității și a eleganței, care impune și ea ambițioșilor și smeriților sectanți, bărbați adesea plini de ardoare, de patimă, de curaj, de energie stăpînită, Înfricoșătoarea formulă: Perinde ac cadaver. Că le place să li se spună rafinați, incredibili, frumoși, lei ori dandy, toți acești bărbați au aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții reprezentanți a ceea ce e mai bun În orgoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în evidență faptul că ea plecase de la petrecere prea devreme ca s-o fi ucis pe Violet. L-am fixat pe Ben cu privirea, zicând: — Vrei să spui că Hazel a știut tot timpul că tu ai fost? Mi se perindau prin minte o grămadă de lucruri: Hazel căreia îi făcea plăcere să vorbească cu mine în general, dar care încheiase conversația imediat ce Ben intra în cameră sau i se pronunța numele; aparenta lipsă totală de interes a lui Hazel față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unchiului meu, care i-a strâns îndelung mâna, cedându-i apoi locul de pe divanul înalt, singurul din casă. Oamenii din suita lui rămăseseră în picioare. Bunica murise în cursul nopții și, încă din zori, granadinii din Fès începuseră să se perinde cu toții. Boabdil sosise fără să fie anunțat, cu mult înainte de rugăciunea de la amiază. Nici unul dintre cei de față nu avea o părere prea bună despre el, însă titlurile lui, fie ele și fictive, încă mai impuneau respect foștilor săi supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe nopți, nu mai avusesem parte de alt acoperiș decât bolta înstelată. Abia mă așezasem că prin camera mea începură să se perinde cele mai mari averi din ținut. Un negustor bogat veni să-mi propună să-mi dea opt sute de burnuzuri în schimbul celor patru sute de săbii ale mele. Eram gata să primesc, dar un alt neguțător, țâșnind lângă urechea mea, îmi propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Da, da. Antic. Vinde în piață. —L-aș putea întâlni? — Sigur. Locuit aproape de-aici. —Mulțumesc, Sari. Maggie zâmbi. Și cum îl cheamă? —Numele lui tot Afif. El e Afif Aweida. Capitolul 33 Ierusalim, joi, 10.05 a.m. Pe când se perindau pe străzile lăturalnice, înguste și făcute din aceeași piatră de culoare ternă ca și restul Ierusalimului, Maggie își dădu seama că nici un membru al familiei nu se gândise la posibilitatea ca acel Afif Aweida pe care urmau să-l îngroape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe care l-a citit Maggie în avion era corect: comerțul în această piață, care stagnase în anii intifadei, s-a revigorat imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gândesc, este pata de culoare, șocul de postimagine, cu care lampa pe care abia ai stins-o rănește bezna palpebrală. Totuși un asemenea șoc nu este neapărat adevăratul punct de plecare pentru lenta și constanta desfășurare de viziuni ce se perindă prin fața ochilor mei Închiși. Ele apar și dispar, fără ca observatorul somnoros să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
diametru și marginea cam la Înălțimea genunchiului. Pe spinarea săpunită a copilului ghemuit În ea, un servitor cu un șorț turna cu grijă apă dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea perioadă neagră a primei pubertăți, când preceptorul de atunci, Întâmplător student la medicină, a decretat necesitatea unui potop glacial. Pe de altă parte, temperatura băii de seară a rămas la valoarea constantă de 28o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie. Modificarea vitezei trenului Îmi Întrerupea uneori firul somnului. Lumini lente se perindau pe lângă noi; fiecare investiga, În trecerea ei, aceeași crăpătură, apoi un compas luminos măsura umbrele. Deodată, trenul se oprea cu un scrâșnet lung de frâne cu aer comprimat. Ceva (ochelarii fratelui meu, după cum s-a dovedit În ziua următoare) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pentru literatura bună mi-a prilejuit contactul direct cu diverși autori ruși din străinătate. Pe atunci eram tânăr și interesul meu față de literatură era mult mai viu. Proza și poezia care circulau pe atunci, planete strălucitoare și galaxii palide, se perindau pe la fereastra mansardei mele, noapte după noapte. Erau autori independenți, de diverse vârste, mai talentați sau mai puțin talentați, și mai erau grupări și găști În care se adunau câțiva scriitori tineri și mai puțin tineri, unii din ei foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pe tarabă. Toate erau datate joi. Nu înțelegeam ce se întâmplase. Dar, într-o fracțiune de secundă, m-a umplut o imensă frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o simt pregătindu-se să plece spre mine. Într-o astfel de după-amiază, în tramvaiul venind de la cimitirul lui, am început să îmi amintesc povestirea lui pierdută. Priveam absent pe fereastra vagonului și simțeam cum în mine începe să se perinde, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
telefon. Degetele îi tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dup-imaginea-i divină, Vrea s-o strângă, s-o omoare, Dar deși de nuri e plină, Totuși umbră-i ca din soare. De dorința lui aprinsă Ce-a rămas neîmplinită, El un an trăi la dânsa Cu viața-i mistuită; Dar perind chiar din picioare, Pierzând mintea care-l doare, Dup-un an se-ntoarce iară L-a lui casă râzătoare Și la dulcea-i nevestioară. 82 {EminescuOpVI 83} Dară vai! cum îi părură De urâte toate cele. Nimic ochiul nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știrea : o faimoasă cercetătoare americană a descoperit că dulciurile și făinoasele omoară ! O ființă de sex feminin, cu gura aguridă și ochi mici și răi, acoperă tot ecranul și ne relatează ultimile descoperiri ale științei. Uitîndu-mă la ea, mi se perindă prin fața ochilor rugurile Inchiziției, diviziile SS, bigotele puritanismului, femeia-comisar, sora Diesel și alte savante de renume mondial. Cînd deschide gura, mă cutremur însă cu adevărat : „Dulciurile și făinoasele sînt la fel de periculoase ca drogurile !”, aruncă ea vestea ca pe un blestem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]