2,556 matches
-
și comunitate. Criza morală și structurală a societății românești a fost reprodusă și întărită de sistemul educațional din care comunitatea, ca structură naturală, a fost exclusă, locul ei fiind luat de o masă de interese și practici periferice care au perpetuat mitul școlii bune prin ea însăși și, în consecință, reducția educației la învățământ. Pe de altă parte, tentația "formelor de import fără asumarea fondului, și în consecință și a responsabilității, contribuie la perpetuarea patternurilor deficitare, la fragmentarea și blocarea reformelor
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
să impună alungarea în locuri mai îndepărtate și mai neprielnice decât cere relegatio. Într-adevăr, cum se știe121, relegatio este o formă mai blândă de exilium. Aceasta poate fi: relegatio ad tempus, de la jumătate de an la 10 ani, relegatio perpetua, relegatio pe continent sau relegatio ad insulam. Relegarea 122 lui Ovidiu nu este ad tempus, ci perpetua 123, dar, potrivit aceleiași aserțiuni a poetului, condamnarea la relegatio perpetua nu i-ar fi exclus posibilitatea întoarcerii în patrie (nec ademit posse
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
știe121, relegatio este o formă mai blândă de exilium. Aceasta poate fi: relegatio ad tempus, de la jumătate de an la 10 ani, relegatio perpetua, relegatio pe continent sau relegatio ad insulam. Relegarea 122 lui Ovidiu nu este ad tempus, ci perpetua 123, dar, potrivit aceleiași aserțiuni a poetului, condamnarea la relegatio perpetua nu i-ar fi exclus posibilitatea întoarcerii în patrie (nec ademit posse reverti): oricum cele două afirmații contradictorii care nu se pot pune de acord decât dacă ultima se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi: relegatio ad tempus, de la jumătate de an la 10 ani, relegatio perpetua, relegatio pe continent sau relegatio ad insulam. Relegarea 122 lui Ovidiu nu este ad tempus, ci perpetua 123, dar, potrivit aceleiași aserțiuni a poetului, condamnarea la relegatio perpetua nu i-ar fi exclus posibilitatea întoarcerii în patrie (nec ademit posse reverti): oricum cele două afirmații contradictorii care nu se pot pune de acord decât dacă ultima se înțelege nu ca posibilitate normală juridică, ci ca posibilitate de intervenție
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cetățenie, cum am văzut la Ovidiu și, mai ales, de la Traian încolo, și bunurile. Excepție face relegarea perpetuă. Dar excepția subliniată de Kleinfeller 126 este poate semnificativă pentru cazul lui Ovidiu, în sensul că a lui nu era o relegatio perpetua, ci una ad tempus și că expresia ovidiană perpetuo tellure trebuie avută în vedere ca hiperbolă poetică. Totuși, pentru delictele singulare, pedepsei relegatio îi era asociată întotdeauna confiscarea unei părți din bunuri, pentru agravarea acesteia. Așa se hotăra pentru adulterium
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se întâmplă personal (χ2 = 20,955, df = 3, Sig. < 0,001 indică o diferență semnificativă între sexe). 8.2. Mituri despre infidelitate Chiar dacă cei mai mulți consideră adulterul a fi rău și știu că acesta poate fi devastator, societatea noastră continuă să perpetueze un număr de neadevăruri despre adulter, prin intermediul unei metodologii populare ce se bucură de simpatie. Am examinat câteva mituri despre adulter așa cum le-am găsit descrise de Kerby Anderson [1]. Subiecților li s-a cerut să-și exprime acordul pe
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
mortalității pentru oameni aflați în condiții istorico-geografice și macroculturale similare. Indiferent de epocă, standardele minimale, precum: accesul la hrană, îmbrăcăminte, locuință salubră, au influențat mortalitatea [6]. Reducerea bolilor infecțioase prin apariția antibioticelor a scăzut în general mortalitatea, însă inegalitățile se perpetuează ca urmare a diferențelor dintre țările dezvoltate și celelalte, ca urmare a politicilor sociale și sanitare. Este posibil ca această inegalitate de șanse în fața morții să se accentueze, având în vedere accesul limitat al indivizilor la mijloace de transport dotate
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
cu mai multă lejeritate, dar sunt mai intransigenți cu partenera dacă acest lucru li se întâmplă personal. 5. 2. Mituri despre infidelitate Chiar dacă cei mai mulți consideră adulterul a fi rău și știu că acesta poate fi devastator, societatea noastră continuă să perpetueze un număr de neadevăruri despre adulter, prin intermediul unei metodologii populare ce se bucură de simpatie. Pe ansamblul eșantionului, s-a apreciat în mai mare măsură că infidelitatea nu este legată de nevoi sexuale nesatisfăcute și în mai mică măsură că
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
informațiile interne de cele externe; ulterior au apărut și servicii de Afaceri Interne în cadrul ministerelor de Justiție și de Interne. Constituția instituia, în teorie măcar, controlul parlamentar asupra SRI și, cu multe limitări, asupra SIE, dar ambiguitățile legislative și reflexele perpetuate din trecutul apropiat au adăugat la aura lor de puteri tainice licența de a participa foarte profitabil la afacerile unui capitalism in statu nascendi, unde întâlneau mai mulți foști colegi decât ar fi fost de dorit, și unde informațiile și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
însîngerate, chiar dacă mai tîrziu, mult mai tîrziu, alți vizionari vor lua în sarcina lor uciderea Tatălui, sub forma masacrării unei întregi generații vinovate de a-și aminti, de a regreta libertățile pierdute, demnitatea abolită a ființei umane vinovate că își perpetuează nostalgia. CAPITOLUL II ÎN CĂUTAREA UNEI DOCTRINE "A ACȚIUNII" Este interesant pentru o anumită concepție a istoriei să notăm că acest secol XIX, cel al oamenilor faustieni și al "antreprenorilor", după Saint-Simon, a văzut înmulțindu-se rapid în toată Europa
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
a societății. Ea reprezintă pentru ei această contradicție creatoare a unei ordini noi despre care a vorbit Hegel în a sa Filosofie a dreptului, securea îndreptată spre rădăcina copacului condamnat să aibă noi mlădițe. Dar în spiritul acestor tineri, se perpetuează nostalgia "vechilor credincioși" care, în Rusia, doreau să reînnoade cu tradiția unui creștinism cu adevărat ortodox, cu Biserica Martirilor și cu spiritul Evangheliei. Într-o scrisoare către Jules Michelet, Bakunin scria în 1862: "Rusia nu va fi niciodată un mediu
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
încă mult timp cu terorismul". Acesta este un motiv în plus pentru a intensifica prevenirea și lupta. Totuși, ne putem întreba, în fața acestei forme de criminalitate "de mare spectacol", dacă nu cumva ea are o anumită funcție socială ce a perpetuat-o, de-a lungul secolelor, de la un model trecut la un altul. Și, de asemenea, ne putem întreba dacă o întreagă societate nu este, în cazul prezent, complice cu teroriștii, făcîndu-le jocul. Nu din întîmplare, și nici din ignorarea limbii
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Dacă este să-i dăm dreptate lui Fustel de Coulanges: “Timp de mai multe generații, legile nu erau scrise; ele se transmiteau din tată-n fiu, odată cu credința și cu formele de rugăciune. Ele erau o tradiție sacră ce se perpetua în preajma vetrei familiei sau a vetrei cetății”. Cum a împărțit dreptatea Mircea Ciobănașul, cel din baladă, poate trezi astăzi nedumeriri, nu numai omului obișnuit, dar și oricărui organism legiuitor: - Alei, Doamne, Negru Vodă, Cum judeci în lume toate, Fă-mi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cultural pare mai cunoscut (o mască, de pildă, existentă încă în oralitate, un ornament, o arhaitate tip „survivals”), cu atît i se poate bănui prelungirea, într-o formă sau alta, în adîncurile preistoriei. Tehnici ale ceramicii de Cucuteni s-au perpetuat pînă în contemporaneitate printre olarii profesioniști, uneori în acord cu gusturile publicului cultivat, amator de varietate stilistică. Nu cred că trebuie să nesocotim, de dragul modernității superficial înțelese, contribuția „particulară” a fiecărei epoci la îmbogățirea tezaurului cultural al omenirii. Pe lîngă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
confirmă) cu fiecare secvență ritualistică în parte ori simbol orientativ: scaldă, masă, colac, brad, etc. Niciodată nu se ajunge la monotonie în planul limbajului, al indisponibilității sufletești. Luarea „în „răspăr”, forma întoarsă, răsucită a unuia și aceluiași fapt de cultură, perpetuează și intensifică, în context nou, starea conflictuală, sporește virtuțile expresive, credibilitatea discursului etnologic. Să luăm ca ilustrare seria de secvențe repetitive care au apa ca materie primă și prin care s-a impus tipul de ritual consacrat sub una și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un cîntec: Viața omului, Floarea cîmpului, ca un elogiu adus plăpîndei ființe umane, hărăzite cu chip frumos și cu daruri morale. Se continuă, dar în nota lamentației: Cîte flori sunt pe pămînt Toate se trec în mormînt. Paralelismul om-floare se perpetuează în ficțiune. Poezia nu întrece măsura elegiacului, întrucît privește existența în cursivitatea ei, atîta cît îi este dat ființei: dacă a înflorit și a rodit, urmează trecerea firească în țărînă. Faptul aduce întristare, însă una stăpînită, temperată, chiar dacă se subînțelege
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
este așa ceva. Dialogurile lui Platon au un caracter tendențios și autoinvestigator în fapt, iar cele tărzii denotă ceva tulburător:locutorul vorbește fără întrerupere, receptorii fiind reduși la tăcere. Un dialog filosofic reușit implică înțelegerea, or tocmai inversul acesteia s-a perpetuat de peste două milenii: Aristotel nu l-a înțeles pe Platon, Hegel pe Kant, Heidegger pe nimeni. „A dialoga” nu este un verb filosofic, dovadă e faptul că filosofii au căutat alte forme de abordare a sophiei și alte locații intra-
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
ce n-ați mai văzut cum arată o muscă? Desigur că ați văzut, dar aceasta era una specială, inteligentă, mi-am dat seama de aceasta de cum am privit-o. Era plină de încredere în ea. Spre deosebire de alte muște care își perpetuează speța în văzul tuturor cu diverși indivizi din același anturaj pe diferite alimente sau corpuri mai mult sau mai puțin curate, această vietate își spălă lăbuțele din față privindu-mă pieziș, fără încredere. Mi-am spus atunci că, probabil, este
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a trimis un vultur care-i ciupea în fiecare zi din ficat. Adică de ce a făcut Zeus așa? De ce, după el, zeii aveau dreptul la tot binele și armonia din lume, iar oamenii de pe Pământ nu? Și de ce s-a perpetuat și amplificat aceste suferințe omenești până astăzi? Zeii au dispărut, ca o închipuire a oamenilor de demult, ei au fost fabricați pentru a umple un gol și în locul lor au venit alți zei, mai de temut, care sunt de sute
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca o luptă, avănd la bază o filosofie a unui fatalism inexorabil, individul văzăndu-se la discreția unui destin nedrept. Comportamentul devine, evident, unul conform cu rigorile unui sistem social dacă nu opresiv, atunci indiferent, față de individ, acesta nefăcănd altceva, decăt să perpetueze, să mențină mecanismele supraindividuale ce-l alienează, îndepărtăndu-l de sine însuși și frăngăndu-i șansa de a-și mai căuta fericirea. Pare atunci absurd să încerci, măcar, să găndești că lucrurile nu stau așa din cauza unei ordini destinale a lumii, că
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
fiecărui guvern din lume constă în protejarea bunăstării economice și a siguranței cetățenilor; liderii noștri nu fac decât să-și mascheze interesele egoiste prin discursuri pompoase despre valorile universale, dorind să pară mai buni decât sunt în realitate și să perpetueze mitul unicității Americii. În viziunea lui George Kennan, faptul că americanii se consideră "centrul iluminismului politic și educatorii unei mari părți a lumii este de neconceput, indizerabil și în același timp o dovadă de vanitate"34. Personal, sunt tentată să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
În fine, vom prezenta, prin exemple luate din mass-media românească, modul in care sunt utilizate de către jurnaliști (mai mult sau mai putin conștienți de efectele de putere simbolică care se exercită asupra lor și pe care, la rândul lor, le perpetuează prin discurs) strategiile discursive care le conferă un statut dominant în câmpul mediatic. Din perspectiva lui Bourdieu, studiul limbajului care, se știe, a influențat mult științele sociale că etnologia și antropologia, are la bază presupoziția că limbajul este "obiect al
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
al acestui mod de organizare. Aceasta este dată de existența unor puteri paralele create în jurul "zonelor de incertitudine neprevăzute și, ca atare, necodificate și nereglementate prin organigrama sau prescripții formale". Disfuncționalitățile sistemului, desi prompt sesizate, au tendința de a se perpetua printr-un mecanism al cercului vicios. Centralizarea este necesară, datorită modelului impersonal al reglementării și repartizării indivizilor în straturi etanșe. Însă tot ea duce la întărirea acestor caracteristici, deoarece decidenții, care ar fi cei îndreptățiți să propună soluții, sunt incapabili
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
e cruțată. Atenția continuă, deferența politicoasă, toate gesturile delicate care înseamnă salvgardarea și farmecul societății occidentale nu sunt cunoscute sau nu sunt practicate, ceea ce e același lucru. Situația de inferioritate rezervată femeii ține încă de secolele barbare; abuzul de divorț perpetuează această stare de regretabilă înjosire. Femeia nu e respectată, nu e stimată; e căutată dacă e bogată; e urmărită atâta vreme cât e tânără și frumoasă. Nimeni nu se preocupă de calitățile ei morale sau de valoarea sa intelectuală; toate astea nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și de văduvă până ce se căsătoresc a doua sau a treia oară. Dacă femeia nu se mai recăsătorește, ea lasă numele soțului și reia numele familiei sale. Adopțiile sunt frecvente, legea le permite pentru copiii ilegitimi și adulterini. Numele se perpetuează de asemenea prin bastarzi. Am descris în altă parte efectele dezastruoase ale abuzului de divorț. Acesta înseamnă distrugerea familiei, înjosirea femeii și nimicirea moravurilor; să-i adăugăm alte rezultate, la fel de grave: dezordinea stării civile și dedalul inextricabil al succesiunilor. Asta
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]