2,409 matches
-
persane. Aceștia au stabilit numeroase comunități în nordul Indiei, Peninsula Arabică și în Asia Centrală. De asemenea, au avut un succes în stabilirea unor astfel de comunități în Egipt, în ciuda miafiziților de acolo. În anul 635, misionarii nestorieni conduși de preotul persan Alopen pătrund în China. Aceștia ajung la Chang'an, capitala dinastiei Tang, unde îi prezintă noile idei împăratului Taizong. Împăratul le-a îngăduit să construiască biserici pe teritoriul chinez. Astfel, a fost fondată Biserica Chineză, o altă biserică nestoriană, dar
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
și chiar și în Coreea, prin intermediul cuceririlor mongole. Tot în această perioadă, misionarii creștini nestorieni din India ajung pentru prima dată în Indonezia. Odată cu cucerirea arabă a Persiei din anul 644 și adoptarea religiei islamice în rândul locuitorilor ei, Biserica Persană a intrat în declin și nu s-a mai bucurat de un sprijin la fel de puternic ca înainte. Inițial, cu sediul stabilit la Ctesiphon, Patriarhia Nestoriană s-a mutat la Bagdad în secolul al VIII-lea. Din 1960, Patriarhia se află
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
(limba turcă: "Büyük Selçuklu Devleti"; limba persană: " سلجوقیان") a fost un imperiu medieval islamic sunnit turco-persan care s-a impus în zonele Orientului Apropiat și Mijlociu, unde a purtat lupte cu bizantinii și cruciații. A supus pe rând Afganistanul, Iranul, Siria, Mesopotamia și Anatolia. Selgiucizii își impun
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
fost fondat de Tughril Beg în 1037. Selgiucizii au unit statele din scena politică fărămițată din lumea islamică estică, jucând un rol crucial în timpul primei și celei de-a doua cruciade. Într-un areal cultural și lingvistic cu mari influențe persane, selgiucizii au creat o tradiție turco-persană, exportând în același timp obiceiuri iraniene în Anatolia. Strămoșul legendar al selgiuciziilor a fost Seljuq beg, care a servit în armata hazară, care în jurul anului 950 au migrat în Khwarezm, în apropiere de orașul
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
Anatolia. Strămoșul legendar al selgiuciziilor a fost Seljuq beg, care a servit în armata hazară, care în jurul anului 950 au migrat în Khwarezm, în apropiere de orașul Jend, unde s-au convertit la Islam. Selgiucizii au fost aliați cu șahii persani samanizi împotriva hanatului Kara-Khanid. Samanizii cu toate acestea, au fost învinși de aceștia în Transoxania (992/999), după apariția imperiului Ghaznavid. Tughril și Chagri au fost nepoții lui Seljuq, în timpul cărora selgiucizii le-au smuls imperiul Ghaznavizilor. Inițial, selgiucizii au
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
au stabilit controlul în Asia Mică: în nord-estul Anatoliei Saltukizii, Mengujekizii în Anatolia Răsăriteană, în sud-estul Anatoliei Artuqizii, Danishmendii în Anatolia Centrală, Selgiucii de Rom în vestul Anatoliei. Datorită succesorul lui Alp Arslan, Malik Șah, și a celor doi viziri persani, Nizam Al-Mulk și Taj Al-Mulk, statul selgiuc s-a extins în direcții diferite, încât să fie mărginit în răsărit de China și în Occident de bizantini. Acesta a mutat capitala de la Rey la Isfahan. Califul Abbasid i-au conferit titlul
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
de luptă al bătăliei de la Issus. Orașul s-a dovedit important datorită posibilității de control asupra coridorului de trecere spre câmpia Proviciei Hatay și a nordul Siriei. Imperiul Roman a luptat pentru controlul asupra acestui coridor de trecere cu Imperiul Persan de-a lungul întregii sale existențe. Alexandru a decis să construiască orașul pe dealurile pe care și-a stabilit tabăra și i-a dat numele său. Orașul İskenderun este unul dintre multele orașe fondate de marele lider militar și care
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
bizantini din sec. 5-6 e.N., orașul nu și-a mai atins vechea importanță, mulțumindu-se cu un rol regional, în concurență cu Niceea din apropiere. Catastrofele care au lovit regiunea în sec. al 7-lea și al 8-lea, invaziile persane și arabe, rebeliunile din Imperiul Bizantin, cutremurul din anul 740 și revenirea ciumei din anul 747, au avut un impact negativ asupra Nicomediei, ea rămânând numai o bază militară disputată de puterea centrală bizantină în raport cu invadatorii și cu rebelii. Anul
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
să-i învingă pe romani și să cucerească orașul. Însă, în anul 298, printr-un tratat cu șahul Narseh, provincia Nisibis a fost cedată romanilor. Între anii 360-363, orașul a fost fortificat și întărit datorită poziției sale importante la granița persană, dar în anul 363, după moartea împăratului Iulian Apostatul, Shapur al II-lea a anexat provincia Nisibis Imperiului Sasanid. La Nisibis, s-a aflat o episcopie creștină încă din anul 300, primul episcop fiind un anume Babu. După conciliul bisericesc
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
ul a reprezentat una dintre cele mai importante religii practicate în antichitate, în Orientul Mijlociu, în special pe teritoriul Imperiului Persan. Este o teză dualistă, propagată de filozoful persan Mani (Manes) (216-277 d.Hr.) care, pretinzând a fi în posesia unor revelații secrete, se considera a fi ultimul trimis, întruchiparea fizică a „Paracletului”. ul susține dualismul radical ontologic între cele două
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
Pisica persană cu păr lung este o pisică solidă, cu un cap masiv, proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat, urechile sunt mici și rotunjite, depărtate și situate destul de jos pe cutia craniană, iar fața este scurtă și lată, cu
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
culoarea briliantului. Corpul este compact și de mărime medie, pieptul lat, cu umeri masivi, picioarele sunt scurte, groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și stufoasă. Face parte din categoria pisicilor cu păr lung. La pisica persană, speranța de viață este de 9 până la 15 ani. Pisica persană cu păr lung este o pisică solidă, cu un cap masiv, proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat. Urechile sunt mici și rotunjite, depărtate și situate destul de
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
cu umeri masivi, picioarele sunt scurte, groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și stufoasă. Face parte din categoria pisicilor cu păr lung. La pisica persană, speranța de viață este de 9 până la 15 ani. Pisica persană cu păr lung este o pisică solidă, cu un cap masiv, proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat. Urechile sunt mici și rotunjite, depărtate și situate destul de jos pe cutia craniană. Fața este scurtă și lată, cu un
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
sănătate a animalului. Anomaliile dinților, deformarea mușcăturii pot conduce la incapacitatea pisicii de a-și mânca prada. Maxilarele unor exemplare puternic selective nu se închid normal și vârful limbii le atârnă din gură. O altă anomalie neplăcută, frecventă la pisicile persane, este lăcrimarea ochilor. Canalele lacrimale sunt scurte și foarte curbate, încât lacrimile nu curg pe cale naturală. Dacă ochii pisicii nu sunt tratați cu grijă, pot apărea în jurul lor ulcerații inestetice. În cazuri grave, botul pisicii se deformează în așa măsură
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
încât lacrimile nu curg pe cale naturală. Dacă ochii pisicii nu sunt tratați cu grijă, pot apărea în jurul lor ulcerații inestetice. În cazuri grave, botul pisicii se deformează în așa măsură, încât pot apărea deficiențe respiratorii. Aproximativ 38 - 40% dintre pisicile persane suferă de PKD (rinichi polichistic), o boală de natură genetică. Lungimea excesivă a blănii determină la persane o sensibilitate deosebită a pielii, precum și hipersecreții seboreice sau eczeme. Din punct de vedere energetic, pisicile persane nu sunt foarte active. Compatibilitate cu
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
respiratorii. Aproximativ 38 - 40% dintre pisicile persane suferă de PKD (rinichi polichistic), o boală de natură genetică. Lungimea excesivă a blănii determină la persane o sensibilitate deosebită a pielii, precum și hipersecreții seboreice sau eczeme. Din punct de vedere energetic, pisicile persane nu sunt foarte active. Compatibilitate cu alte pisici este medie, iar compatibilitate cu copiii este tot medie. Persana, cu șarmul și frumusețea ei de neîntrecut, este considerată "aristocrata" pisicilor. Calmă și calculată, persana este perfect satisfăcută de viața de apartament
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
face în sens invers creșterii firelor de păr, având ca scop îndepărtarea firelor moarte, a prafului și a nodurilor. Coada, lăbuțele și abdomenul sunt zone foarte sensibile, așa că trebuie să le tratați cu delicatețe. Baia nu reprezintă probleme pentru pisicile persane și este bine să le faceți una o dată pe săptămână. Temperatura apei trebuie să fie potrivită. Folosiți un șampon special, evitând zona ochilor. După spălare, ștergeți blana foarte bine și uscați-o la temperatura camerei. Persanele năpârlesc foarte tare.
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
Mosul sub comanda lui Kerbogha. Această armată era mult mai numeroasă decât cele care încercaseră până atunci spargerea asediului creștin. Kerbogha își unise forțele cu cele ale lui Ridwan și ale lui Duqaq, în rândurile noii forțe aflându-se forțe persane și din Mesopotamia Artuqidă. Cruciații s-au bucurat de un răstimp neașteptat necesar pregătirilor de luptă, Kerbogha atacând mai întâi fără succes Edessa, care fusese cucerită în 1098 de Baldwin de Boulogne. Cruciații și-au dat seama că trebuie să
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
din zona culturală a Chinei. Diferite tipuri de galere au dominat bătăliile navale din Marea Mediterană din vremea lui Homer până la apariția tunurilor, în jurul secolelor al XV-lea și al XVI-lea. Galerele au fost folosite în războaiele antichității de către Imperiul Persan, Grecia Antică și Roma Antică până în secolul al IV-lea. După căderea Imperiului Roman de Apus, galerele au fost folosite în continuare de marina bizantină și de noile state islamice. Statele medievale din jurul Mării Mediterane (mai ales republicile italiene maritime
Galeră () [Corola-website/Science/306639_a_307968]
-
eliminat religia „luminii frumoase”. Doar guebrii (adepți ai religiei lui Zoroastru în Iran, care au refuzat trecerea la islamism) au continuat să reziste în sud-estul țării. Cea mai mare parte a credincioșilor a plecat în India. Acești farsi sau parși (persani) și-au păstrat credințele și riturile lui Zoroastru. În prezent, ei formează o comunitate prosperă în regiunea Bombay. În Iran, supraviețuitorii persecuțiilor au reușit să se mențină și la Teheran; în Yezd, turnurile tăcerii există și astăzi în continuare, deasupra
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
sfârșitul secolului al V-lea, principele Vakhtang I Gorgasali a organizat și condus o revoltă în timpul căreia a reușit să cucerească independența Iberiei, el proclamându-se rege. Armatele georgiene au lansat o serie de campanii încununate de succes împotriva Imperiului Persan și a celui Bizantin. În primele decenii ale secolului al IX-lea, s-a dezvoltat și consolidat un nou stat georgian în regiunea Tao-Klarjeti. Ashot I Kuropalates, din familia regală Bagrationi, a condus lupta de eliberare de sub stăpânirea arabilor a
Georgieni () [Corola-website/Science/306732_a_308061]
-
în Greacă, cu "τη Κυριακή ημέρα", "te Kuriaky heMera" de.ex.: Ziua Domnului) în Apocalipsa 1:10, care a devenit cuvântul armenian pentru . Totuși, în multe țări europeane calendarele aproape totdeauna arată Luni ca prima zi a săptămânii. În calendarul persan Duminica este ziua secundă a săptămânii dar ei o numesc un număr unu și este deoarece prima zi care este Sâmbăta este numărată ca 00. În România, duminica a devenit zi liberă în 1925, prin adoptarea Legii repausului duminical și
Duminică () [Corola-website/Science/306967_a_308296]
-
în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâți de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariția lor din istorie, după cucerirea persană. Ei ar fi fost urmașii cannaniților.
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
un portret prea flatant al acestuia și al clanului său hașemit, întrucât abbasizii, învingătorii și succesorii omeiazilor, se trăgeau din Abas, unchiul lui Mahomed. Trebuie spus și că această istorie a fost scrisă de convertiți, care erau adesea de origine persană (asta e cazul în special cu celebrul istoric Tabari), care erau adesea fară o cunoaștere directă a moravurilor deșerturilor Arabiei (Tabari, de exemplu, a locuit pentru mai bine de jumătate de secol la Bagdad), preocupați fiind să obțină favorurile califilor
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
în piața publică, a provocat lent dar inexorabil declinul final. Alți specialiști, mai direcți în exprimarea tezelor lor, cum este de ex. antropologul francez de origine algeriană Malek Chabel, spune că "mediul cultural și istoric în care trăiesc populațiile arabe, persane și turcești, și în general cele musulmane, este principala frână împotriva renașterii civilizației islamului; acest mediu este strivit de tradiția înrobitoare a unei venerații extatice, a gândirii inchizitoriale și a absenței autocriticii, ansamblu refractar la orice idee de progres; blocajele
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]