1,856 matches
-
doar că pe-aici cam suflă vântul, așa că, fără să le spună nimeni, s-au dus la non-stopul din colț după bere, chipsuri, alune, banane, salam și cașcaval pentru sandviciuri și două sticle de coniac Alexandrion. Ca pentru ultima noapte petrecută aici, ei fiind în trecere de fapt, în drum spre Austria... Veri, Vicențiu și Romeo au lucrat acolo în construcții. Și-au luat o lună de concediu să se întoarcă în țară ca să-l ia și pe Vlăduț cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
maniere neadecvate față de Smaranda, nu mai vorbim să o trateze cu atâta asprime, iar urmările nu puteau fi altfel decât neplăcute. Spre surprinderea tuturor zilele trecuseră liniștite, fără să fie chemat la conducerea clubului pentru a oferi explicații asupra celor petrecute. Evident, unii se lansaseră în diverse speculații care încercau să lămurească misterul, dar nici una dintre ele nu fusese îndeajuns de credibilă încât să reziste. Cel care-l informase despre cum se desfășuraseră în realitate evenimentele fusese Dorian Zariefopol, un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comportarea ei simplă, naturală, făcuse să-i dispară și ultimele temeri, bine ascunse de altfel sub o atitudine dezinvoltă, dar sobră. Personalul casei avusese o prezență mai mult decât minimală, astfel că nimic nu a tulburat curgerea liniștită a zilelor petrecute împreună. Schimburile de replici și considerațiuni asupra diverselor teme abordate se arătaseră având cursivitate și limpezime, fără măștile și costumația oficială impusă de "societate", îndărătul cărora să se ascundă. Discutaseră mult în plimbările lor nesfârșite și pe măsură ce îi spunea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atât de intensă, încât imaginea din fața ochilor este la fel de vie ca și pe un ecran cinematografic. O dimineață cu lumină fragedă, dintr-o primăvară cu parfum de liliac, cu doi ani în urmă, când a plecat pe front. Ultimele minute petrecute împreună, înainte ca el să iasă pe ușă. Pe noptieră, limbile ceasului se mișcau inexorabil, arătând rece scurgerea nemiloasă a timpului. Încercarea lor nereușită să le ignore. Tăcerea crispată, cu senzația despărțirii tot mai apropiate. Îmbrăcatul în grabă, trenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
astfel și spiritul tânărului ofițer se primenea, eliberându-se de negurile în care fusese silit să trăiască. Instinctiv, amândoi simțeau că zilele viitoare nu vor mai putea oferi fericirea trăită acum și prețuiau cu intensitate maximă fiecare firimitură a clipelor petrecute împreună. Alungaseră orice gând care putea aduce înapoi bezna în care trăiseră cât el fusese plecat. În jurul lor pulsa viața, întreaga natura cânta și se bucura pentru ei, lor nu le mai rămaseră decât să se lase răsfățați de căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lângă masa lor un foarte tânăr sublocotenent român, ce păstrează încă în gesturile timide adolescența abia depășită, șoptește ceva la urechea partenerei lui care răspunde vorbelor mascate cu un râs plin de farmec și feminitate. Mi-aduce aminte de serile petrecute împreună la Mangalia. Mare, valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face semn unui ospătar rotofei și cu mustață subțire. Uite așa se duce romantismul! Țuguiind ostentativ buzele, Smaranda pufnește înciudată și pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tradiționale și reglementare - însoțite de obligatoriile pahare de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate suferințele ei nu tu mașină de spălat, nu tu automobil, nu tu televizor, doar o curte plină de bolovani și de capre. Își semna scrisorile „Sfânta Zoë, martir al bisericii“. Părintelui Mike Îi plăcuse mai mult În Grecia. Anii petrecuți acolo reprezentau cea mai bună perioadă a preoției lui. În acel sătuc din Pelopones supraviețuiau vechile superstiții. Oamenii Încă mai credeau În deochi. Nimeni nu-l compătimea că era preot, pe când, mai târziu, În America, enoriașii săi Îl tratau Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
carii. Nu te puteai mișca fără să fii șters pe obraz de părul lor de cânepă putredă, plin de un fel de clopoței cocliți, în prima noapte n-am dormit deloc, și totuși a fost cea mai plăcută dintre nopțile petrecute acolo. Chiar lângă noptieră, nas în nas cu mine, era un flăcău de lemn cu mâini scurte și ceva foarte lung atîrnîndu-i între picioare. 306 Cum întorceam capul spre dreapta îmi zâmbea încurajator, cum doar un craniu ar fi putut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era sărutul morții pe obrazul iubirii lor abia Înflorite. O explozie care avea să facă totul bucăți, să-i sfărâme inima, să spargă În bucățele balonul iubirii lor și să-l răpească pe Matthew pentru totdeauna. În comparație cu cele două zile petrecute Împreună, trei săptămâni păreau o eternitate, o ciupercă nucleară imensă, care avea să Întunece cerurile lor pentru totdeauna și să ucidă tot. Își Închipuise că s-ar putea Îndrăgosti de ea, așa cum se Îndrăgostise ea de el, și că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ore, până aproape de miezul nopții, a stat cu mine printre blocuri, eu gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păși afară pragul acestei instituții doresc să-ți intre bine În cap...!” - socoti inchizitorul necesar s’o mai dădăcească. “Așa dar, deocamdată ești În afara oricărui pericol, cu condiția să ți-i gura Închisă. Nu ai voie să spui nimănui cele petrecute aici desigur, nici măcar soțului dumitale. La timpul potrivit, vei fi confruntată cu șoferul și cu Tony Pavone În care va trebui să susți-i cu fermitate valabilitatea acestui Înscris, lămurit...? În caz contrar, nu te mai scapă nimeni de pușcărie și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de temeinic, cu nasul și picioarele, Înainte de a mă muta la următoarea, cînd am dat peste ceva atît de neașteptat că am căzut efectiv pe spate și am pornit de-a berbeleacul. După mai mult de o săptămînă de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
absolut deloc de acord cu ceea ce făceam eu. La urma urmei, librăria era un loc supernașpa În care să trăiești, iar mama o alesese doar sub imperiul stringenței de a găsi un adăpost. În ciuda neînțelegerilor noastre din trecut, ultima zi petrecută Împreună a fost aproape emoționantă. Luweena m-a Îmbrățișat, iar Shunt, jenat, mi-a dat un ghiont În umăr. Tocmai dispăreau pe ușă, cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China și am urcat pe o cărăruie abruptă printre bambuși și chiparoși, ca să stau o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Oamenii au ieșit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, și în toate mințile, și i-a apucat frica. 36. Cei ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci. 37. Tot norodul din ținutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie, și S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de o adiere de vânt, care pătrunse în casă cu răcoarea diminetii. Iorgu stătea în pat nemișcat, dar mintea continua să țese, între somn și veghe, și cu un mare efort de voință, adunând amintirile risipite, reuși să lege întâmplările petrecute... ...Se făcea că Vasilica i s-a arătat în vis, tânără, frumoasă, radioasă, într-o rochie de-a ei frumos înflorată. Pentru o clipă i-a văzut frumosu-i profil. Se făcea că mergea înaintea lui la câțiva pași, și râzând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
într-o organizație care îi ajuta pe oameni să-și construiască locuințe după război. După aceea a fost Georgia, în 2002 cred. Am câștigat 1.000 de euro pentru ceva ce am scris. Mă simțeam puțin nebun după doi ani petrecuți aici și voiam să plec undeva, oriunde. Așa că am făcut puțin pe ziaristul pe acolo, pentru un radio din Irlanda și pentru „Playboy“ de aici, dar n-am câștigat suficient și a trebuit să mă întorc în România. Am mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
o să mă aștepte acasă diseară, când mă întorc.“ Dar Eva nu-l aștepta. în schimb, pe masa din bucătărie se afla un bilețel și un pachet. Wilt despături biletul. „Eu plec cu Sally și Gaskell să mă gândesc la cele petrecute. Ce-ai făcut noaptea trecută a fost oribil. N-o să te iert niciodată. Nu uita să cumperi mâncare pentru câine. Eva. P.S. Sally zice că data viitoare când mai ai chef de o muie, să o iei pe Judy să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curvă! exclamă Wilt, incluzându-le aici pe Eva, Judy și Sally Pringsheim, prinse laolaltă în spațiul de manifestare a furiei sale. Apoi bărbatul se așeză la masă și se uită din nou la bilet. „Plec ca să mă gândesc la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază povestind despre lipsurile ei și-și provoacă extaze de autocompătimire. Wilt parcă o auzea și acum dondănind despre afurisitul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
s-a întors încă? întrebă Braintree, conducându-l pe coridorul spre bucătărie. — Când am ajuns eu acasă, nu era acolo. Am găsit doar un bilețel în care-mi scria că a plecat cu familia Pringsheim ca să se gândească la cele petrecute. — Să se gândească la cele petrecute? Eva? Care „petrecute“? — Păi... începu Wilt și apoi se gândi mai bine. Cred că la povestea aia cu Sally. Zice că n-o să mi-o ierte niciodată. Dar tu n-ai făcut absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
conducându-l pe coridorul spre bucătărie. — Când am ajuns eu acasă, nu era acolo. Am găsit doar un bilețel în care-mi scria că a plecat cu familia Pringsheim ca să se gândească la cele petrecute. — Să se gândească la cele petrecute? Eva? Care „petrecute“? — Păi... începu Wilt și apoi se gândi mai bine. Cred că la povestea aia cu Sally. Zice că n-o să mi-o ierte niciodată. Dar tu n-ai făcut absolut nimic cu Sally! Cel puțin așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iole, sau o păpușă mică și delicată de plastic cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam nici o prietenă, unde rătăceam singură prin casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ametist! A doua zi o porni hotărât, prin Paris, pe urmele lui Clotilde. Cele trei luni erau pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Eu zic, oricât am întinde-o, nu o să rămânem cu picioarele pe dinafară. Pe seară i-a sunat Mihai de la Paris. Au călătorit bine, au ajuns acasă. Atât el, cât și Beatrice nu mai conteneau cu mulțumirile pentru clipele minunate petrecute împreună, pentru felul cum au fost primiți și răsfățați de toți. Pe e-mail, Beatrice le-a trimis și o fotografie cu ea îmbrăcată în costumul popular primit cadou. Îi venea foarte bine și lipsea numai Grigorescu s-o picteze! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]