8,421 matches
-
vor asista principii moștenitori. Eram tare tristă. Pentru primaoară mi se întâmpla la București, să cânt la concert fără prezența Reginei. Însă când să mă așez la pian, văz spre surprinderea mea, o fotografie mare a Reginei, așezată pe pupitrul pianului cu inscripția: „Cântă din toată inima. Cântă ca o păsărică la Dumnezeu!” , iar pe pian zăcea culcată o păpușă mare strălucitoare în costum țărănesc. De bucurie era cât pe ce să mă zăpăcesc. Însă am cântat cu atâta temperament încât
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
cânt la concert fără prezența Reginei. Însă când să mă așez la pian, văz spre surprinderea mea, o fotografie mare a Reginei, așezată pe pupitrul pianului cu inscripția: „Cântă din toată inima. Cântă ca o păsărică la Dumnezeu!” , iar pe pian zăcea culcată o păpușă mare strălucitoare în costum țărănesc. De bucurie era cât pe ce să mă zăpăcesc. Însă am cântat cu atâta temperament încât sala aplaudă frenetic. În pauză, fiind chemată în loja regală și prezentată principilor moștenitori, frumoasa
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
mă îmbrățișă felicitându-mă.Acestui concert urmară alte debuturi în concerte de binefacere. Printre altele fui invitată să cânt în concertul organizat de societatea „Dante Alighieri”, când cu sosirea în țară a studenților italieni. Fui primită cu salve de aplauze. Pianul era împodobit cu flori și cu culorile italiene și române. Cântai din parafrazele lui Liszt asupra unor opere italiene. Erau însă compoziții care eu personal nu le iubeam prea mult, însă fură alese de maestrul meu, ca lucrări potrivite circumstanțelor
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
și bietul băiat știa de frica mea. De câtva timp petreceam vacanțele la Sinaia, unde tatăl meu era chemat de familia regală, spre a fi în permanență cu micul principe Carol. Locuiam într-o vilă frumoasă unde aveam și un pian, pus la dispoziția mea de către colonia germană de acolo.Orele de exercițiu erau dimineața și de obicei pe la 11 ore se strecura binișor în odaie, aproape neobservat, marele prieten al meu Caragiale, care adora exercițiile mele cotidiene. Caragiale locuia cu
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
Regele ne-a trimis la amândouă câte o bijuterie de mare preț. Câte daruri frumoase am primit eu din partea bunei Regine. Nu era an nou să nu-mi trimită rochii frumoase, păpuși și chiar câte o bijuterie prețioasă. Dar minunatul pian Bechstein! Buna Regină era raza de soare care mi-a luminat calea multă vreme. Bună era și cu alți artiști care meritau încurajarea. Își formase, muzicantă aleasă cum era, un quartet de coarde alcătuit din profesorii Dimitrie Dinicu (violoncelist virtuos
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
de coarde alcătuit din profesorii Dimitrie Dinicu (violoncelist virtuos), Edgard Dall’Orsa, violină primă, Dinicu Gheorghe A., violină secundă și violonistul Loebel. Acești patru cântau regulat de patru ori pe săptămână la Regină, și nu rar se așeza ea la pian, făcând împreună muzică de ansamblu. Citea la perfecție la prima vista, iar eu nu mă dezlipeam de lângă Regină, și îi întorceam foile notelor. Îmi povestea de multe ori despre Clara Schumann și Anton Rubinstein cu care a lucrat mult. În
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
vedeam și așteptam cu înfrigurare seara, când avem să mergem la operă. După-amiază făcurăm o vizită unei prietene ale mele, care trăia în Viena cu părinții săi, tatăl fiind general Feldmareschal în armata austriacă. Foaret iubitori de muzică, posedau un pian, care aparținuse lui Liszt și pe care fui rugată să-l încerc. M-am așezat în fața acestui pian isotoric și cântai carnavalul de Schumann. Entuziasmul bătrânului general Debkerczeg nu mai cunoștea margini, și fui sărbătorită spre bucuria părintelui meu. La
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
ale mele, care trăia în Viena cu părinții săi, tatăl fiind general Feldmareschal în armata austriacă. Foaret iubitori de muzică, posedau un pian, care aparținuse lui Liszt și pe care fui rugată să-l încerc. M-am așezat în fața acestui pian isotoric și cântai carnavalul de Schumann. Entuziasmul bătrânului general Debkerczeg nu mai cunoștea margini, și fui sărbătorită spre bucuria părintelui meu. La operă se juca Pique-Dame de Tchaikovsky cu mare acântăreață Emmi Destin și avurăm norocul să vedem și pe
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
-i cânt și examenul meu se hotărî pe ziua următoare, când maestrul avea clasa sa la Conservator. „Ce vrei să-mi cânți?” mă întrebă Reisenauer, după ce fui introdusă împreună cu tatăl meu într-o mare cameră în care se afla un pian de concert Blüthner. „Ce doriți, Bach, Beethoven, Schumann, Chopin”. „Die genze Literattur spielt Sie!” exclamă maestrul mirat. Atunci cântă Bach! Începui cu Marea Fantasie și Fugă în sol de Bach-Liszt. Maestrul era fericit, încântat, surprins, mai ales de claritatea interpretării
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
dragoste care se apropia de idolatrie. Ne cânta din toți compozitorii, așa cum numai „el” știa să cânte și totul fără note, având o memorie minunată. Lecțiile le făceam în sala de concert a Conservatorului, unde pe scenă erau așezate două piane de concert Blüthner și o orgă mare. Rând pe rând elevii se perindau în fața pianelor cu mai multă sau mai puțină emoție, maestrul fiind extrem de sever, le oprea pe loc la cea mai mică greșeală. După primul meu debut în fața
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
să cânte și totul fără note, având o memorie minunată. Lecțiile le făceam în sala de concert a Conservatorului, unde pe scenă erau așezate două piane de concert Blüthner și o orgă mare. Rând pe rând elevii se perindau în fața pianelor cu mai multă sau mai puțină emoție, maestrul fiind extrem de sever, le oprea pe loc la cea mai mică greșeală. După primul meu debut în fața clasei, toți colegii mei mă înconjurară felicitându-mă cu entuziasm, spre bucuria maestrului meu, care
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
toți. Împlinisem 14 ani și eram cea mai tânără dintre toți colegii mei din clasa Reisenauer. Mult am să mulțumesc și omului cu suflet ales care a fost Iulius Blüthner, care mi-a pus la dispoziție în mod dezinteresat un pian de concert pentru a exersa. Asemenea familiei C. Lampe-Visher, unul din directorii Gewandhausului care asemenea mi-a dat posibilitatea de a audia regulat și în mod gratuit minunatele concerte din această sală, care se dădeau sub direcția genialului Arthur Nikisch
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
eram nedespărțite, „das Kleeblatt” cum ne porecliseră ceilalți.Mă deșteptam dimineața în sunetele înalte și cristaline ale prietenei mele Trudchen, căreia îi răspundeau dintr-o altă odaie notele joase de violoncel ale vocii D-nei Dima. Mă așezam și eu la pian pentru a-mi face exercițiile regulate. Noi trei eram muzicantele și stricam liniștea matinală a celorlalți locatari, care însă numurumurau în contra niciodată. Într-o seară, am fost chemată la Agusta Götzecare auzise vorbindu-se de mine și dorea să mă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
cursul de orgă al Profesorului Homeyer. Locuiam la D-șoara Clara Schmidt (Tante Clara, cum o numeam noi cu dragoste), o ditamai persoana în vârstă mai înaintată, care într-adevăr merita toată iubirea tinerelor sale pensionare. Acolo am cântat pe un pian aparținând lui Mendelssohn, pe care familia îl păstra cu mare sfințenie. De altfel casa era împodobită cu obiecte vechi, prețioase amintiri din trecut. În acest timp cunosc pe compozitorul polonez Francisk de Brzezinsky, care fiind în ultimul an de copoziție
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
porneau glasurile studenților care intonau cântece, îmi vor rămâne întotdeauna în suflet. În fiecare duminică ne strângeam când la mine în pensiunea mea (Dorotheenplaz 3), când la Miss Ethel Cooper, spre a face muzică de cameră. Sandor Vas trecea de la pian la violoncel, pe care îl mânuia cu destulă îndemânare, iar D-ni Asmus și Feineth- vioară și violă. În acest timp mi se fac propuneri pentru un concert la Viena. Deși dorința lui Reisenauer era ca sa-mi încep lansarea cu
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
prof. Door de la Conservatorul din Viena etc. Am cântat mult Beethoven și Bach, asemenea și Brahms. Primirea a fost strălucită. A doua zi mi-am dat Concertul la Musikverein. Tot timpul nedespărțit de mine a fost Boesendorfer, celebrul fabricant de piane, un bătrân „mecenat” de o rară noblețe sufletească, pe care îl entuziasmase într-atât de mult cântecul meu, încât îmi trimisese la Hotel Post, unde locuiam, un piano mare de concert pe care îmi făceam exercițiile pregătitoare pentru concert. Fără
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
mele scrisori, între altele mă invită să vin la lecțiile sale: „ca pildă pentru ceilalți elevi ai săi”. Incomparabile erau lecțiile sale; cu o vorbă de spirit știa să dea caracteristica unei interpretări, iar când se așeza el însuși la pian, rămâneai fermecat, hipnotizat sub puterea magică a mâinilor sale minunate. După o asemenea lecție mi-a dăruit fotografia sa cu dedicația: „Zur Erinnerung an eine Stunde in Konzert form oder besser gesagt einem Konzert in Stundenform!”, calificând cu aceste cuvinte
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
cel mai uriaș ca dimensiuni, ca o ironie fină față de minusculele locatare (prietena mea și cu mine). Când trebuia să ne scoatem ceva din garderobă, eram nevoite să ne urcăm înăuntru, așa că dispăream complet ca într-o casă. Un frumos pian, tot Blüthner era la dispoziția mea. Și mai aveam afară de mine vecine muzicante. O celebritate a cântului cântăreața E. Holsten din Kopenhaga, cu dimensiuni colosate atât trupești cât și ale vocii, ne făcea deliciul cu trilurile ei de privighetoare. De
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
pentru însușirile divinatorii. Combinația celor două însușiri duce la opera cea mai celebră în ce le privește din literatura noastră: La țigănci de Mircea Eliade (1959). În realitate calitatea de „țigănci” are puțin de-a face cu personajele. Profesorul de pian Gavrilescu ajunge într-un bordel din centrul orașului și e pus să aleagă dintre trei femei. Numai una este țigancă, celelalte fiind grecoaică și evreică, și are ca miză să determine etnia fiecăreia ceea ce nu reușește, așadar semnele exterioare ale
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
spus Alexandru Repan la conferința de presă care a avut loc miercuri la Teatrul Nottara. În luna martie va avea loc lansarea piesei "Rapsodie-n roz". Distribuția: Oscar - Alexandru REPAN Tanti Roz - Andreea MĂCELARU ȘOFRON Violoncel: Ella BOKOR / Ioana STANCIUC Pian: Alexandru PETROVICI Regia și adaptarea scenică: Alexandru REPAN Decorul, light-designul și conceptul video: Iulian BĂLȚĂTESCU Costumele: Irina MARINESCU Ilustrația muzicală: Alexandru PETROVICI
Revoltă împotriva morții. Povestea lui Oscar care la 10 ani suferă de o boală incurabilă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42250_a_43575]
-
al „fântânei” nesecate de mișcări stranii și excesive ale lui Jeremy Wade, pornite din lăuntrul unei ființe de o bogăție interioară puțin obișnuită. În seara următoare, Elena Pirinen (FI) a dansat, a vorbit cu publicul, a cântat vocal și la pian, în piesa ei Lover Of The Pianist. Prin fervoare, prin costumul negru transparent, prin mișcările unghiulare, dure și prin unele sunete stridente, artista a conferit lucrării sale un dramatism accentuat, parte natural, parte construit. În paralel cu aceste spectacole, am
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
--- Alessandro Baricco s-a născut în 1958 la Torino. Și-a luat licența în filozofie cu Gianni Vattimo și a studiat pianul la Conservator. A publicat cronici muzicale și două eseuri despre muzică bine primite de public: Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini (1988) și L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992). A debutat în literatură
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
sovietice la București, nu au nici un fel de instinct patern ori matern, astfel că micul Vlad este mai curând crescut de Mărioara, fată-în-casă și bonă deopotrivă, care în vacanțe îl mai scapă pe copil de nesfârșitele meditații și lecții de pian, ducându-l la țară. Tot într-un registru delectabil sunt relatate diversele faze ale apropierii lui Vlad de Andreea, colega frumoasă ca o femeie din reclame și mai tânără cu 14 ani decât el, pe care la început doar o
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
producție, ca niște viței, acolo mai prind câte ceva, dar nu toți... De ce oare mie mi au fost suficienți doi ani să am o diplomă și ei au nevoie de cinci? Elena a fost și va rămâne o simplă profesoară de pian. În rest, nimic. Ce știa în afară de conservator și de casă? Nimic! A, era să uit, mai mergea și la biserică, pe ascuns. Până m-a informat un băiat de la securitate. O noapte am bătut-o. Plângea și se ruga la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
restaurant. Patru săptămâni mai târziu: vreo douăzeci de perechi se adunară în pavilionul de dans de lângă hotelul "Lakeview". Atmosfera era foarte veselă. Printre ei, sufletul petrecerii era domnul Goodman din Aurora, patronul care înlocuise orchestra tradițională cu o inovație modernă: pianul automat. Trebuia doar să-l înfunzi cu o monedă de nichel. Pianele mecanice sunt niște instrumente ciudate. Nu sunt o priveliște neliniștitoare clapele astea care se mișcă singure? Nu stă oare acolo un strigoi care cântă dansul? Domnul Goodman din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]