9,829 matches
-
ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase să joace rolul învățăcelului care primește informații de la maestru cu picătura și trebuie să le ia de bune pe toate după bunul plac al acestuia. Voia să păstreze un as în mânecă, să vadă ce se întâmplă și să experimenteze el însuși toate lucrurile noi pe care le aflase. Deocamdată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se spulberase. Se încuraja singur, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia mai licărea câte unul în depărtare, lumina lor nemaiputând să alunge întunericul de lângă el. Parcă și zgomotul picăturilor era mai slab sau era numai o impresie? Nu, ploaia chiar se ostoise acum. Distingea din nou brotăceii din pădure care se bucurau de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Acum, pentru că îl atingea pe bătrân, putea și el să vadă ce se întâmplă în jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie. Atât cât se vedea de sub căciulița cu moțul lăsat, coama bogată a paznicului era udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
largă dar are și un neajuns de care puțini au cunoștință. Trebuie păstrată la rece dar nu sub zero grade Celsius. Dacă temperatura coboară sub cea de îngheț, nitroglicerina începe să se separe de suportul ei de diatomit, condensând în picături la suprafața acestuia. Exact acest lucru se petrecuse cu batoanele aduse de Calistrat. Pe mâinile lui Cristian era nitroglicerină, o substanță extrem de instabilă care putea sări în aer, la cel mai mic șoc. Cu mișcări foarte ușoare, inspectorul își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai spera ca acest lucru să nu fie adevărat. Lumina dimineții începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul roșu de pe margini. Picături de apă, ori poate de sevă, se scurgeau din cioturile rupte ale rădăcinilor copacilor. Stâlpi de lemn, pe care era agățat un cablu gros, se înșiruiau pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar pantalonii îi erau plini de apă de la roua depusă. Picături condensate din ceață se scurgeau de pe ramurile copacilor, scoțând un sunet slab. Porni hotărât pe marginea ravenei, având grijă să nu calce cumva greșit și să alunece în gol. Pe alocuri, cărarea devenea atât de îngustă încât trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul se răsucea neîncetat, întorcându-se neașteptat când la stânga când la dreapta. De multe ori, raza lanternei se pierdea dincolo de cotituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea gust de ulei industrial dres cu oțet, Însă căldura lui mi-a liniștit stomacul și nervii. CÎteva picături Îmi stropiră rana, și văzui stele verzi În noaptea cea mai neagră a vieții mele. E bun, nu-i așa? surîse cerșetorul. Haide, mai trageți o Înghițitură, că ăsta te ridică din morți. Nu, mulțumesc. Pentru dumneavoastră, am Îngăimat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
preț pe ea și trebuie să-l Întreb pe tata, am mințit eu. I-am văzut plecînd la braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva de sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat un moment În dosul prăvăliei ca să răsfoiesc registrul unde tata Își nota comenzile și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ar fi exprimat tot pe linia unui clar optimism istoric, printr-o frază ca aceasta, de exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca aceasta, de exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
furtuna. Delegatul p.d.s., însă, preferă să rămână tăcut, se gândea la figura tristă pe care ar face-o dacă ar fi lăsat să-i iasă din gură ceea ce spunea în momentul în care locțiitorul președintelui a intrat în sală, Patru picături amărâte de apă nu sunt de ajuns ca să-i sperie pe votanții din partidul meu. Secretarul, către care se uitau toți așteptând, optă pentru a prezenta o sugestie practică, Cred că n-ar fi o idee proastă să telefonăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întoarse cu hârtia îndoită în patru, o înmână președintelui, care o introduse cu un aer solemn în urnă, primi documentele și se retrase, luându-și umbrela. Al doilea alegător întârzie zece minute până să apară, dar, după el, deși cu picătura, fără entuziasm, ca niște frunze autumnale desprinzându-se lent de pe ramuri, buletinele de vot căzură unul câte unul în urnă. Oricât întârziau președintele și membrii prezidiului operațiunile de scrutin, coada nu ajungea să se formeze, erau, cel mult, trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care o făceau de obicei, dar au fost mulți, au fost prea mulți, au fost aproape toți, ce mai contează că este un drept al tău inalienabil dacă ți se spune că acest drept trebuie folosit în doze homeopatice, cu picătura, nu poți veni cu un urcior plin care dă pe afară de voturi albe, de aceea ți-a căzut toarta, ni se părea nouă că era ceva suspect cu toarta aceea, dacă ceea ce putea lua mult întotdeauna a fost satisfăcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dormea, auzul veghea. Avea certitudinea că ministrul de interne avea să sfârșească prin a telefona, altfel n-ar fi fost de înțeles de ce ar fi vrut să epuizeze, până la ultimele minute sau, cu o expresie și mai potrivită, până la ultima picătură de drojdie, cele cinci zile ale termenului pe care-l stabilise pentru investigație. Cel mai firesc era să-i dea ordin de întoarcere la serviciu, pentru ca imediat să regleze conturile deschis, fie că era pensionarea forțată, fie că era demiterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vreme când piatra din care sunt făcută era încă albă, în care un izvor țâșnea zi și noapte din găleata asta, niciodată nu mi-au spus de unde provenea atâta apă, eu doar stăteam aici ca să înclin găleata, acum nici măcar o picătură nu se scurge prin ea, și de ce s-a terminat, nici atât n-au venit să-mi spună. Comisarul murmură, E ca viața, fata mea, începe nu se știe pentru ce și se termină nu se știe de ce. Își înmuie vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pur și simplu că îți va rămâne îndatorată dacă îi vei accepta înțelegerea compătimitoare. Când, în entuziasmul tinereții mele, am comentat acest lucru față de Rose Waterford ea mi-a spus: — Laptele e foarte gustos, mai ales dacă pui și o picătură de coniac în el, dar vaca domestică se bucură din plin să scape de el. Un uger umflat e foarte incomod. Rose Waterford avea o limbă ascuțită. Nimeni nu era în stare să spună răutăți mai bine decât ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că e un băiat bun. Are un caracter fermecător. Fata avea paisprezece ani. Părul des și negru ca al maică-sii îi cădea bogat pe umeri și ochii ei aveau aceeași expresie blândă, liniștită, netulburată. — Copiii îți seamănă ca două picături de apă, i-am spus. — Da, cred că seamănă mai mult cu mine decât cu tatăl lor. — De ce nu mi-ai îngăduit niciodată să-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să-l cunoști? Mi-a zâmbit și zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în chipuri diferite. La unii oameni e nevoie de un cataclism, cam așa cum o piatră poate fi sfărâmată de furia unui torent. La alții ea se produce treptat, după cum o piatră poate să fie roasă de căderea neîncetată a unei picături de apă. Strickland avea caracterul neabătut al unui fanatic și ferocitatea unui apostol. Totuși, pentru mintea mea pragmatică rămânea de văzut dacă pasiunea care-l obseda avea să fie justificată de rezultatele ei. Când l-am întrebat ce părere aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și într-un sat englezesc, și vestea că mă interesez de picturile lui Strickland se răspândise ca fulgerul. L-am întrebat pe nou-venit dacă a luat micul dejun. — Da, mi-am băut devreme cafeaua. Dar n-am nimic împotriva unei picături de whisky, mi-a răspuns. L-am chemat pe chelnerul chinez. — Dar nu vi se pare că e prea devreme? m-a întrebat căpitanul. — Asta e o chestiune pe care trebuie s-o decideți dumneavoastră împreună cu ficatul dumneavoastră, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și am întrebat-o dacă-l place. Mi-a zis că-l place destul de mult. Știi cum sunt fetele astea: întotdeauna se înhăitează cu un alb. Dar ce, era băștinașă? am întrebat-o. — Da. Nu-i curgea în vine nici o picătură de sânge alb. Ei bine, după ce am vorbit cu ea am trimis după Strickland și i-am zis: — Strickland, e timpul să te așezi și tu la casa ta. Un om de vârsta ta n-ar mai trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]