3,087 matches
-
joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în drum spre țarigrad a rămas anume pentru această reprezentație! Piticuța fără mâini, care cu picioarele tricotează, desenează și cântă la cimpoi. Omul care vorbește fără să-și miște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tot timpul cu sufletul și toate gândurile în preajma ei și au pus-o în toată meseria lor zilnică, la care, deși nepricepuți, trebuiau să ia parte. Cel ales va fi agasat de vecinii care îl tulbură, de doctorul care-l pipăie, de rudele care țipă după el. Are o unică ocazie să simtă în toată plenitudinea un vis pe care l-a urmărit atâta vreme și acela îi este ratat din neghiobia celorlalți. Căci ceilalți nu-i pot pricepe gustul, talentul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în căutarea săbiei. Ofițerul deja dusese mâna la a sa, dar Ambarrus, vârându-se între ei, întinse brațul să-l oprească. Stai, soldatule! Nu așa, ordonă scurt. Se întoarse apoi către Milone, care, din nou cu arma în mână, își pipăia falca. — Vrei să te bați cu el? îl întrebă. Sigur! răspunse acela, scuipând un dinte în palmă și rotindu-și privirea cu un zâmbet amenințător. Metronius, prompt, se întinse spre mânerul săbiei, însă Ambarrus i-o îndepărtă iarăși: — Nu. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-ți spun, Lesley. Degeaba insiști. Încruntat, Craig privi la fața ei albă, hotărâtă. Apoi, cu un râs scurt, tare, se răsuci și părăsi camera. Se săturase de ea, gândi el, se săturase până peste cap de ea. CAPITOLUL 5 Craig pipăi piatra. Se străduia atât de mult să se poarte firesc, încât mâinile îi tremurau. Se alarmă, temându-se că s-ar putea trăda. Se lipi mai tare de iarba grasă pe care se întinsese, înconjurat de cele șapte gardiene ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
se uită după o placă pe care scria un nume. Brațul îi atârna, balansându-se pe când mergea, dar era pendularea fără viață a unui obiect neînsuflețit. Se simți mai slab și oboseala îl apăsa cu o greutate formidabilă. Își tot pipăia garoul pentru a fi sigur că nu se slăbise, permițând sângelui care încă îi rămăsese să se scurgă din corp. Apoi urcă niște trepte în genunchi. - Doamne, rosti o voce de bărbat. Ce-i asta? Urmă o pauză prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca de bunăvoie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în drum spre țarigrad a rămas anume pentru această reprezentație! Piticuța fără mâini, care cu picioarele tricotează, desenează și cântă la cimpoi. Omul care vorbește fără să-și miște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pufni Mașa. Deci cu asta vă ocupați, ajutați cocostârcii să se Împerecheze!? Credeam că faceți lucruri mult mai... - Și aceste lucruri trebuiesc făcute de cineva, replică oaspetele. Poate pentru tine par neserioase, pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe sunt absolut necesare... - Absolut necesare, murmură În sinea ei Mașa. Mai bine v-ați ocupa de treburi serioase, bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de Înțelegător ai fi, nu poți lupta cu propriul instinct. Ascultă-mă, Mașa, Îți spun adevărul și numai adevărul. Adevărul pe care l-am contemplat de la distanță de ani lumină În spațiu și În același timp l-am putut pipăi și de aproape, căci m-am aflat și În interiorul lui. Totu-i derizoriu și cenușiu. Totul În această lume ține de impresie. Azi e așa, mâine e altfel. Când alb, când negru. Nu merită să ne batem capul cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și mai mult pe Mașa de mijloc și o trase mai aproape de el. Apropierea aceasta nu prea fu pe placul Mașei. Vine unul și vorbește câte-n lună și În stele și deodată, nici una, nici două, se apucă să te pipăie peste tot. „Păi, degeaba vii tu din altă galaxie și ai pretenție că ești un spirit elevat, dacă ai astfel de apucături“, Își spuse Mașa, fiind chiar gata să adauge cuvântul „bădărănești“, când vizitatorul o Întrerupse: - Ce fel de apucături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu Îndrăznea să-și Închipuie organul bărbătesc așa cum arăta el În realitate, deși avusese ocazia să-l vadă cu ochii ei În diverse ipostaze, să-l privească nu numai de la distanță mai mare sau mai mică, ci să-l și pipăie cu degetele sale grăsulii, să-l simtă cum palpită și cum se Înfige apoi cu o durere Înspăimântător de dulce Între coapsele sale Întredeschise, nechezând ca un armăsar nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și haine ce curg pe dânsul!? Sau unul care să bea horilcă pahar după pahar și să vorbească În dodii, despre credință, despre stat, despre sex sau despre alte bazaconii; și, În afară de aceasta, să mai Înceapă să te și te pipăie pe sub fustă, profitând de Întuneric...“ Conversația cu Extraterestrul avusese darul s-o tulbure din cale-afară pe Mașa. „Poate că a vrut să mă pună la Încercare, Își spuse ea. Și eu ce-am făcut? L-am luat peste picior. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trebuie să fie pe undeva prin preajmă. În capul său se produsese un adevărat haos. Pereții depozitului Îi erau străini. Spațiul de aici se intersectase acum cu un al spațiu, care părea să nu aibă nici Început, nici sfârșit. Ajunse pipăind cu mâinile la un fișet și avu impresia că a dat peste un vagon de marfă. Șinele Însă nu se găseau nicăieri. Iar În loc de traverse, tot dădea peste lăzi și sticle goale. Nu era prea plăcut să navighezi prin beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de bancnote. Apoi, fără a-i lăsa timp să se dumirească, tot retrăgându-se și scăzând mereu În dimensiuni, șobolănița se făcu nevăzută În aceeași gaură din care ieșise ceva mai Înainte. Ippolit mai bău două borcane de Royal, tot pipăind grivele În mână și așteptând ca animalul să se ivească din nou. Între timp, se lumina de ziuă, portul Începu să se anime și Subotin ieși din depozit să ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ore, așa că Ippolit reintră În depozit și, după ce puse ceasul să sune la ora șapte, Își lăsă coatele pe masă și-adormi din nou. Când se trezi, adună Într-un colț resturile rămase de la petrecerea de seară și apoi se pipăi prin buzunare să vadă dacă bancnotele nu se evaporaseră odată cu aburii de alcool ce Încă-i mai stăruiau În minte. Nu, fișicul de bancnote era la locul lui. Ippolit scoase grivele pe masă și le desfășură În fața sa. Erau fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]