9,309 matches
-
cornoasă, asemănătoare cu coada de Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a feței teșite, aplatizate, cu nasul redus la două nări porcești, cu colțurile gurii ridicate ca ale pisicii din Cheshire, într-o perpetuă grimasă; avea ochii umani, în ciuda aspectului lor de sticlă, și urechile foarte mari, la fel de umane, doar că disproporționate, ca două pâlnii uriașe așezate proeminent lateral. Știu cine ești! i-a spus ea fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de retragere spre casă, tot orașul era un univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea din tabloul cu pădurea, florile din natură moartă cu flori de pe peretele vestic, acum tot perete vestic dar fără natură moartă, estul fără ferestre râdea, acum cu ferestre rămase în râsul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la ora bombei de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Univers decât prin mărime. Aminoacizii mărșăluiau într-o ordine de invidiat și de soldații Vaticanului, iar respingerea celor din partidul radicalilor, care încercau să se infiltreze, se făcea cu o eleganță seniorială, ducând în cele din urmă la ghemuirea, gen pisică, a tuturor lanțurilor peptidice în jurul moleculelor sanguine. Mioara număra pe abac albuminele, de 4,5 grame fiecare la 100 mililitri ser injectat. Mingiuțele de rugby cu lungimea de 15 milimicroni fiecare fiind înregistrate separat de computer. Lipoproteinele din fracțiunile β2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de vânt, clipele de filosofare ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului, mărimea pernelor, gândurile patului, linia monodică a torsului pisicii. Mamele deveniseră siameze, un trup cu două capete, patru mâini, patru picioare, două cozi, una de sirenă, cealaltă de iguană: o reptilă și o mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri cu măsline, pepeni din care țâșneau castraveți, jumătate roșii, jumătate mere, cartofolămâi, perecepoase, țelineconopidate, portocale cu țepi, pătrunjel cu frunze de dafin, dar și pubele lătrătoare, cărămizile clădirilor aveau ochi de pisică, antenele parabolice cu pistil făceau fotosinteza, astfel că pe ecranele TV ale taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din vârfurile tufelor ce înconjurau blocurile zugrăvite cu zâmbet lavabil. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
povești noi, crimele erau plicticos de trase la xerox, niciodată vreun elev să-și aduleze profesorii sau părinții să nu fie niciodată în afară de părinți și călăi specializați cu parfum de medic, la fel îngerii se rugau pentru oameni, la fel pisicile mieunau în călduri și câinii smulgeau de zgardă stăpânii. În pâlpâirea stroboscopică a fulgerelor peste piața cuprinsă de întunericul țâșnind ca artezienele de petrol, se întrepătrunseră și personajele de pe monitorul TV din Parcul Monument, la patru stadii distanță de piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de jos în sus, când se ivea, altă Mamă era cealaltă, privită prin fanta ușii sau prin orificiul de jos al pisicii, două Mame văzute prin două vizete, prin două fante, oare lumea nu e la fel și aștepți ca fanta zării să dispară pentru a vedea ce e dincolo de ea și dincolo de fanta altui orizont atât de intens întins încât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Vreau amintiri ca să am ce să uit. Toate le strânse cu grijă. Chiar și uitarea. Dar așa cum stau săracă în camera mea, eu însămi sunt o amintire despre care vorbesc cărțile și bibelourile și tavanul și toate câte sunt, cu pisica, păpușa, culorile care-mi vorbesc în limba lor, praful așezat pe sub așternuturi îmi vorbește despre mine, eu stau și mă ascult îndărăt, nu mi-ar ajunge timpul să înregistrez pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei sete de a oferi și de a primi. Dar ce este aceasta? Ochii Mamei se uitau prin ochii ei prin vizetă, apoi alți ochi, mereu alții și dacă închidea vizeta mâini vânjoase o apucau prin clapeta de jos a pisicii, era văzută, cineva se interesa de ea, înseamnă că Mioara Alimentară nu era o amintire a altor ființe, cărți sau lucruri, era o ființă cercetată, analizată, discutată, era o dimensiune a timpului celor interesați de ea, dar de ce aveam, Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să te înec în Dunăre, ca pe puii de pisică scufundați de tine în butoiul cu apă, câte necazuri mi-ai adus, toți profesorii și părinții copiilor vin la ușa mea, mi-e rușine să mai scot capul în lume cât m-am străduit să-mi semeni, viitorul tău, viperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului, deasupra servantei. Apa de ploaie aducea rămășițele timpurilor trecute ale orașului. Ar fi putut intra odată cu muzica retro din camera Mamei, prin vizetă sau odată cu pisica. Era prea puțin spațiu. Timpul, bătrânul, nu cobora la nivelul unei paranteze, așa cum mă gratula Mama. Tu trebuie să exiști acolo unde sunt deșeurile cuvintelor, frazele care trăiesc odată cu politica vremii, unde există numai paranteze, gândurile ascunse ale oamenilor, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara era în mine, încercând să iasă afară? Dacă eu sunt Mama, atunci cine e ființa de alături, cu gratii, cu ușa de metal, vizetă și clapeta pisicii? O altă fiică? Sau, la rândul ei, e o Mamă ca Mama dintâi? Două Mame, sau două Mioare? Chiar dacă ne numim la fel, Mioara mea trebuie să fie Mama cealaltă. Dacă nu, lumea nu are sens. Totul ar fi haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos, somnii stăteau la pândă și plevușca le venea direct în gură fără efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși o trăiai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
interpretată, se bea vodcă subtilă, se fuma o presupusă țigară și se deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele care îi trasau volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
compus dacă simțeam lumea altfel decât era ea? Am intrat în cârciumă pentru că am auzit un timbru vocal inconfundabil. Am văzut în aceeași clipă barul și de sus și din spatele tejghelei, din spatele meu, de sub picioare. În același timp vedeam prin pisică scheletul ei, numărul de molecule și atomi, stomacul gol, pulsul inimii, urma albastră a volutelor înscrise printre picioarele meselor cărora le știam structura fibrelor, greutatea, gramajul și gustul băuturilor din pahare, analiza chimică a frunzelor tocate din țigări, constatând uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acțiune a marelui teoretician al teatrului avea valoare universală. Triada era împlinită, indiferent care dintre realități era expusă, ce personaje evoluau, câte erau reale și care era scopul ficțiunii. Știind că ești, e dureros să revii. Singura cu adevărat fericită, pisica. Ea nu se străduia să fie. Era pur și simplu. D e-atâta liniște Dumnezeu își încetase freamătul. O ascultă și noaptea ținând în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât atât, conchise ea. Tot nu înțelegeam nimic. -Dar te plictisesc vorbind atâta despre mine. -Dimpotrivă. -E rândul dumitale să-mi povestești despre felul în care l-ai întâlnit pe Olaf. Eram contrariat. Providența își făcu apariția sub înfățișarea unei pisici. O pisică grasă și înceată care înaintă cu o maiestate îmbufnată până la stăpâna casei. -E Biscuit, explică ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă aminte unui slujitor care îi este datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
conchise ea. Tot nu înțelegeam nimic. -Dar te plictisesc vorbind atâta despre mine. -Dimpotrivă. -E rândul dumitale să-mi povestești despre felul în care l-ai întâlnit pe Olaf. Eram contrariat. Providența își făcu apariția sub înfățișarea unei pisici. O pisică grasă și înceată care înaintă cu o maiestate îmbufnată până la stăpâna casei. -E Biscuit, explică ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă aminte unui slujitor care îi este datoria. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
până la stăpâna casei. -E Biscuit, explică ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă aminte unui slujitor care îi este datoria. Ea se duse în bucătărie, desfăcu o cutie de pateu pentru pisicile de lux pe care o goli într-o farfurie adâncă. O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum doi ani, la fel cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la fel, o să știi că trebuie să mă alimentezi. Râse. O urmai în bucătărie. Biscuit se năpusti asupra pateului său de patru stele. -Mă duc după o sticlă de șampanie? Se crease un obicei. În vreme ce ea era în pivniță, insultai pisica: -Imbecilule. Urma în sfârșit să-mi spună cum își petrece timpul dar a trebuit ca domnul să vină să-și ceară miaul. Biscuit nu-mi acordă atenție. Triumful lui era zdrobitor. Sigrid reveni cu o veuve-clicquot într-o frapieră. -Propun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]