3,204 matches
-
ceva scris de el? ... Mi-am ridicat privirea cu o tresărire: o vreme fără vreme deocamdată. Uneori, când aerul e așa de ceaușiu ca acum - de un cenușiu impecabil, o adevărată negare a însăși ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
faptului că și eu sunt un tip agresiv. Taticule, cred că Germania trebuie să fi fost într-o cruntă stare de beție sau sub influența unei vrăji aiuritoare prin anii treizeci și patruzeci, dacă a putut permite apariția unei pocitanii pitice ca el. Sunt consternat. Nu-mi vine să cred. Și tu-mi spui că e adevărat? După cât se părea, la Operă era o gală de caritate în afara stagiunii, așa că am hotărât să-mi închiriez un smoching. Fielding mi-a indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și cu capul odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur! Fii bine-venit, după cum obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare cu dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite-așa, zise el. Știi, obiceiul locului e foarte important. învață obiceiurile locului și ți se vor deschide toate ușile. Ignatius Quasimodo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic roșu. — Iubitule, interveni Elfrida, sunt sigură că pentru tine ar putea fi interesant să-l lași pe un om cu experiența neîndoielnică a domnului Vultur să investigheze problema. Gribb își reveni. Da, sigur, rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o femeie frumoasă, care trezea dorința, și lăsase deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul își baza speranțele doar pe câteva priviri, câteva atingeri ale pielii, câteva ezitări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că era o chestiune de mărime. Casa era mare, dar, printr-o inimaginabilă distorsiune de scală, era așezată la umbra întinsă a unui copac neînchipuit de uriaș, un frasin pe lângă care venerabilul său fârtate din grădina familiei Gribb părea un pitic, de parcă susținătorul acelui leagăn ar fi fost un biet sugar. Era mai mult decât gigantic - inspira venerație amestecată cu groază. Vultur-în-Zbor își aminti descrierea făcută de Virgil Jones frasinului Yggdrasil, copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cum de poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
bicefale încrucișate cu libelule cu bot de șopârlă, centauri, dragoni, elefanți, manticore, sciapode întinse pe crengi de copac, grifoni din a căror coadă ieșea un arcuș gata de luptă, creaturi drăcești cu gât nesfârșit, serii de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau, uneori pe aceași pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că figurile erau vii, toată viața de la țară: oameni care ară, care culeg fructe, care seceră
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
provocat teama medievalului, îl reprezintă metamorfoza. Aceasta traduce riscul ce-l pândește pe om de a-și pierde, momentan sau definitiv, natura umană în schimbul naturii animalice, diabolice. De aceea lumea miraculosului este locuită deopotrivă de ființe umane și antropomorfe: uriași, pitici, zâne, oameni cu particularități fizice și diformități ce trimit la o urâțenie morală. De aici se ajunge la monștrii umani: oameni cu picioarele întoarse la spate, oameni fără cap, cu ochii pe umeri, etc. Urmează ființele jumătate om, jumătate animal
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
este de făcut? A... poate prin curte, cumva Să mai dau cu mătura! Împărăteasa: Spune-mi , oglindă, oglinjoară, Sunt cea mai frumoasă din țară? Oglinda: Frumoasă ești crăiasă, Ca ziua cea luminoasă... Dar, acolo, ascunsă-n munți La căsuța cu pitici Stă Albă ca Zăpada, Care-i mult mai frumoasă Decât tine-mpărăteasă. Împărăteasa: -Sunt cea mai mare vrăjitoare La poruncă îmi apare Un măr roșu, rumenit, Jumătate otrăvit. Și cu el voi merge-ndată Să o otrăvesc pe fată. Prezentatorul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
2: Să vedem ce s-a mai întâmplat... Pe drumul din pădure Mintea împărătesei i s-a luminat Și gândurile negre s-au schimbat.. Împărăteasa: Hei , tu fată frumoasă, Ce stai toată ziua în casă? Albă ca Zăpada: Cei șapte pitici m-au învățat Cu străinii să nu stau la sfat. Împărăteasa: Eu nu-s străină, sunt chiar mama ta, Cea vitregă, e drept, dar chiar așa, Acum n-am să te mai otrăvesc, Vreau de carnaval să te gătesc. Prezentatorul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a și-o pune pe cap. În depărtare se ghicesc clădirile unui oraș sau ale unui sat sau numai ruinele a ceea ce a fost un oraș sau un sat. În fața unui mormânt care, judecând după casca metalică așezată pe grilajul pitic de lemn, pare să fie mormântul unui soldat se află, În picioare, echipat cu o manta lungă până la pământ și purtând o cască mare de metal prinsă sub bărbie cu o bandă neagră, un alt soldat. Soldatul cel viu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
folosesc termenul vechi, abțibild, devenit impropriu, sau termeni derivați ca „reclamă“, „vinietă“, „șmecherie,“ termeni la fel de improprii, dar a căror derivare din obiect este interesant. În librăriile noastre nu se găsesc decât abțibilduri, cum să le zic?, clasice. Adică cele cu piticul care se spală pe dinți sau urinează la oliță, cele cu flori de colț sau flori de câmp. Aceasta nu pot fi folosite cu succes la decorarea automobilului - ele se lipesc doar pe faianța din baie spre a-i Îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să-și micșoreze statura în fața fetelor: „În seara lui Vasile Sfântul Mi-a luat căciula vântul Și mi-a dus-o-ntre copaci Și mi-a umplut-o cu colaci. Moș Vasile, moș Vasile, Ce-ai să faci cu atâta
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
asupra sfatului încât s-a hotărât cu unanimitate pentru amânarea războiului până la aducerea lui Rogero în tabăra lor. Regele Agramant a hotărât atunci că un regat îi va fi răsplata aceluia care va reuși să dobândească inelul Angelicăi, iar Brunello piticul,cel mai dibaci hoț din toată Africa, se însărcină cu această ispravă. Pentru a-și îndeplini misiunea, el a luat drumul cel mai scurt spre regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îmbarcat sosind în scurt pimp la Biserta, în Africa. Aici el a fost întâmpinat de Agramant, care deabia aștepta să pună mâna pe talismanul care trebuia să spulbere vrăjile lui Atlantis și să-l aducă pe Rogero în rândurile sale. Piticul a îngenunchiat înaintea regelui și i-a pus în mâini inelul, iar Agramant, drept răsplată l-a încoronat ca rege al Tingitaniei. Toți erau acum nerăbdători să pornească în căutarea lui Rogero. Cavaleria s-a pregătit, deci, repede de plecare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu a putut , deși le arăta acest rai, să dea lui Agramant și oamenilor săi mijlocul de a pătrunde în el. Atât era de abruptă și alunecoasă stânca încât, chiar nici Brunello nu a reușit să se cațere pe ea. Piticul nu a deznăjduit însă, ci, cu învoiala lui Agramant, i-a pus pe curteni și cavaleri să organizeze un turnament întrecere în luptă -în acea vale. Aceasta, cu scopul de a-l scoate pe Rogero din izolarea sa și stratagema
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-le să-i ducă acolo unde se afla Roland, stăpânul Durindanei. Gradasso și Mandricardo s-au grăbit să încheie un armistițiu, pentru a-l însoți pe Florismart, la fel a procedat și Rogero. În drumul lor ei au întâlnit un pitic care le-a implorat ajutorul pentru doamna sa, răpită de către un vrăjitor călare pe un armăsar înaripat. Deși n-aveau de loc poftă să se lase îndepărtați de la țelul călătoriei lor, ei nu au putut, totuși, să rămână nepăsători la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
călare pe un armăsar înaripat. Deși n-aveau de loc poftă să se lase îndepărtați de la țelul călătoriei lor, ei nu au putut, totuși, să rămână nepăsători la acest apel. Doi dintre ei, Gradasso și Rogero au pornit deci după pitic. Mandricardo a rămas la hotărârea sa de a-l căuta pe Roland, iar Florismart și Flordelis și-au continuat drumul spre tabăra lui Carol Magnul. Atlantes, vrăjitorul care-l crescuse pe Rogero, purtându-i cea mai caldă dragoste, știa prin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavaleri și tinere fete pe care întâmplarea le aducea prin partea locului. Aici în mijlocul unui paradis lumesc, ei erau gata a-și uita de glorie și îndatoriri ducând-o într-o petrecere de la un capăt la altul al zilei. Iar piticul, fusese trimis de vrăjitor spre a-i atrage pe cavaleri în puterea sa. Dar acum trebuie să ne întoarcem la Rinaldo pe care l-am lăsat, întrerupt din lupta sa cu Rodomont. Pornind în căutarea adversarului său, el a intrat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apelor sale. S-au despărțit îmbrățișându-se cu dragoste. Bradamanta, absorbită de misiunea ei, se grăbi să ajungă la han, unde Brunello sosise doar cu câteva minute înaintea sa. Tânăra eroină l-a recunoscut fără greutate. S-a apropiat de pitic și i-a pus câteva întrebări la care el a răspuns cu minciuni meșteșugite. Bradamanta i-a ascuns și ea, la rândul ei, faptul că era femeie, religia, țara și sângele din care se trăgea. În vreme ce stăteau ei de vorbă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci fiecare îi vedea pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor pitici sau a unor animale patrupede, astfel că nu se puteau stabili legături între ei. 56 Orc plin de satisfactie AVENTURILE LUI ASTOLPHO CONTINUĂ IAR CELE ALE ISABELEI ABIA ÎNCEP Scăpând din ghearele crudei Alcina și după ce petrecuse un scurt răstimp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci fiecare îi vedea pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor pitici sau a unor animale patrupede, astfel că nu se puteau stabili legături între ei. 56 Orc plin de satisfactie AVENTURILE LUI ASTOLPHO CONTINUĂ IAR CELE ALE ISABELEI ABIA ÎNCEP Scăpând din ghearele crudei Alcina și după ce petrecuse un scurt răstimp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]