5,484 matches
-
un fragment: „Tu, Răducu lui tătucu, de ce plângi? Șterge-ți năsucul, tu, Răducu lui tătucu ... Era în timpul războiului, tatăl copilului murise pe front și îi vorbea de undeva din ceruri ... În liniștea din sală, dintr-o dată am auzit hohote de plâns și nu înțelegeam de ce plâng mamele ... Intonasem frumos spusele tatălui, cunoscând prea bine cum poate vorbi un tată copilului său, dar nu realizam că îi vorbise din ceruri ... Mai târziu am înțeles contextul în care fusese scrisă acea poezie: al
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
s-au șters. În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți. Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice. Orice întrebare miroase a mosc și a liliac. Opera privighetorii nu a fost tipărită. Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea. Plânsul este muzical și matematic. Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori. Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci . Când toți plâng, cine mai este sincer? Hai , îmi spuse fata de la intrare, Fugim în
MISTERIOŞII HAZARI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368364_a_369693]
-
m-am împotrivit, încât până și acum îmi amintesc fiece clipă din cumplitul calvar: tras și împins, fără speranță de-a mă întoarce din drum, nedrept sacrificat pe al egoismului altar. O maladie e viața de-aici, fără vindecare, un plâns gol de lacrimi pentru condiția ta cea dintâi. Iar eu pe pilot automat o trăiesc, ca răzbunare pentru că "vino aici" mi s-a spus cândva, nu "rămâi. Citește mai mult Viața de aici e o maladie, daca n-ai știut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
mult m-am împotrivit, încât până și acumîmi amintesc fiece clipă din cumplitul calvar:tras și împins, fără speranță de-a mă întoarce din drum,nedrept sacrificat pe al egoismului altar.O maladie e viața de-aici, fără vindecare,un plâns gol de lacrimi pentru condiția ta cea dintâi.Iar eu pe pilot automat o trăiesc, ca răzbunarepentru că "vino aici" mi s-a spus cândva, nu "rămâi.... XVI. ÎN LEAGĂNUL IERBII, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1360 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
CEZARINA ADAMESCU - TRISTEȚEA DIN FLOAREA VIEȚII ADEVĂRATE Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mariana Gurza „Dumnezeu și umbra” Traducere în limba engleză: George Anca Editura Singur, Târgoviște, 2016 Poeme dintr-un plâns înnăbușit. Din tristețea ascunsă în floarea vieții. Ca și din „tainica licoare a dorului nesfârșit” - turnată în cupele de cristal. (Lacrimi tăcute). Lacrimi din același cristal, pe același obraz. Căutând umbra lui Dumnezeu în propria ta umbră. Nu se zărește
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
sub starea aceea de șoc consecință a violul suportat pe plajă în acea noapte de coșmar. Se îndreptă către baie străbătând holul larg și bine luminat cu pași ușori și se opri tulburată, auzind apa curgând și hohotele sfâșietoare de plâns ale prietenei sale. Se apropie de ușa băii și bătu ușor, chemând: - Desire! Desire! Ești bine? Pot să te ajut cumva? Ea răspunde printre suspine și lacrimi: - Sunt bine Anca, termin și ies! Se simțea stingherită,mâhnită și în mare
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
război mondial, după realizarea Marii Uniri din anul 1918 este și capitolul dedicat eroismului soldaților care au căzut în satul Prunaru, în primul război mondial. Ajungând la mijlocul capitolului chiar nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile și am izbucnit în plâns. Dragostea imensă a autoarei față de pământul natal și de moșii noștri care s-au jertfit pentru a apăra această țară și acest neam, exemplu extraordinar, tulburător al părintelui doamnei Elena Buică în fața memoriei eroilor, talentul extraordinar care o ajută să
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
din dulap și a început să-și caute lucrurile de trebuință strict necesare și să le aranjeze cu meticulozitate în ea. Era cu nervii întinși la maxim iar mâinile îi tremurau și respira sacadat. În cele din urmă hohotele de plâns au reușit să înfrângă zăgazul și au început să se rostogolească nestăvilite din adâncul sufletului său zbuciumat. S-a lăsat să cadă sfârșită pe divanul din piele albă din salon și a dat frâu liber durerii. După o vreme, suspinele
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
galgara nu vă ține... Hoți, tâlhari fără rușine!” ...................................... Intr-o zi, badea Sărac Urcând Dealu-n cărioară Își zicea în gândul lui: „Ce se-ntâmplă, mă-nfioară, Uneori îmi place râsul... Dar un prost să mintă-o țară! Fraților, m-apucă plânsul!” Și lovind, bietul măgar, Cu biciușca pe spinare: - Nu te opri în cărare! La Palat e adunare... - Bun stăpân, ce-s vinovat Când alesa-i un tâlhar? N-ai avut nici ochi, nici cap, Și-ai crezut într-un flecar... Iar
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
o întâlnească pe mama și pe cei doi frați. Când i-a văzut, Floricica a strigat bucuroasă . -Uite-o pe mami! Mami, mami! Desigur că mami i-a recunoscut vocea. I-ar fi recunoscut-o dintr-o mie! A izbucnit în plâns și...biata mamă a strigat la ea : -Off! Floricica mamei, Floricică! Nu mai spun ce-au discutat cu mama, nenea doctoru’ și Sorina. Vă închipuiți bucuria tuturor. Chiar și a fraților, că au scăpat de o chelfăneală sigură. Că au
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
clipesc a furtună lacrimile ninse se adună în barbă știe că nimeni nu o să spargă lemne pentru iarna de-acasă îngerii or să o colinde isteț cunoaște cum toate au rost în satul de case din lut coase și ascultă plânsul pădurii-surori torsul pisicii amețește tăcerea tinerețea ei strat cu flori doarme in cimitirul rebel planeta numără stele iluzorii orașul bulversant revarsă efluvii magme pe cer palpâie singurătatea cercului elitist pereții camerei pictează erezii ea dansează privindu-și armoniile în oglinzi
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nu sunt vraci, dar știu descântec, Din iubire și din cântec Știu a pune mir pe rană, Cum pui floarea la icoană! Știu ce-i plânsul și durerea Și ce rost are tăcerea..., Pasul vorbelor deșarte A călcat pe trup de șarpe...! Din petalele de culori, Eu fac simplu sărbători, Iar din roua dimineții Văd cum beau mereu poeții! Privesc iarba cum tresare La un răsărit
ȘTIU... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367971_a_369300]
-
toți prunii. O lacrimă de dor în palma rece, Un gând ucis și ars cu bună știre, Când frunzele foșnesc prin cimitire Și-și sună pașii moartea care trece. O lacrimă de dor prelinsă-n pleoape, Un cântec înecat în plâns și jale, Când soarele se-ntunecă pe cale Și luna se aruncă-nvinsă-n ape. O lacrimă de dor pe buza arsă, O mână-ntinsă-n gestu-i împietrită Și-n ochii cu privirea rătăcită Numai durere mută se revarsă. Referință Bibliografică: O LACRIMA
O LACRIMA DE DOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367994_a_369323]
-
Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: „Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți dușmanii mei.“ David, Psalmul 6 ECOUL NAȘTERII MELE Sunt un copil al cuvântului, născut pe brațele plânsului, botezat de țipăt, crescut din rădăcinile lumii, înecat în apa botezului, de unde mă-ntorc strigând mereu în ecoul nașterii mele. URSITOARELE De la naștere am fost înfășată într-o pânză țesută din lacrimi, ursită să plătesc polița, pe care Natura - sora
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
a fost și împlinire de rost. Azi pot pricepe de ce acum aș reîncepe alt drum. Tânără încă ființa mea poate și-n stâncă săpa. Nu pot fi zdreanță sau să mă șterg când de speranță alerg. Viața-i senină fără de plâns, căci doar lumină a strâns. C-o viață îndărăt În fine am ajuns în așteptatul loc unde primesc răspuns de la al meu noroc. Ce va urma o știu prea bine de demult, un zbucium cald și viu și-un tineresc
PRIN ANI C-O VIAŢÃ ÎNDÃRÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368017_a_369346]
-
Inele..ruginesc” ne arată cum dintr-o imagine banală pentru inși se transformă în poezie pentru o ființă sensibilă.Altă metaforă reușită în poezia sa „Casa părintească..”” Casa părintească,busuioc de leac/ Prins pe la icoane care încă plâng”,unde întoarcerea plânsului mamei în plânsul veșnic al icoanei denotă talent și sensibilitate și întreaga poezie „Poemul meu”,adevărată profesiune de credință.Cartea este fundamentată pe credință religioasă în sensul cel adevărat ,pe de-o parte,în poezii purtând titluri semnificative(Sfânta Marie
PARFUM DE VIOLETE- DESPRE VOLUMUL DE POEZII DINCOLO DE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367304_a_368633]
-
arată cum dintr-o imagine banală pentru inși se transformă în poezie pentru o ființă sensibilă.Altă metaforă reușită în poezia sa „Casa părintească..”” Casa părintească,busuioc de leac/ Prins pe la icoane care încă plâng”,unde întoarcerea plânsului mamei în plânsul veșnic al icoanei denotă talent și sensibilitate și întreaga poezie „Poemul meu”,adevărată profesiune de credință.Cartea este fundamentată pe credință religioasă în sensul cel adevărat ,pe de-o parte,în poezii purtând titluri semnificative(Sfânta Marie ,primește-ne la
PARFUM DE VIOLETE- DESPRE VOLUMUL DE POEZII DINCOLO DE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367304_a_368633]
-
pe umeri sunt mai puternică, mă pot strecura mai fluid spre miezul făgăduinței ca un copil din flori în căutarea semințelor; aud cum sfârâie în coaja copacilor nodul de chihlimbar și mă întreb la ce bun înstrăinarea la ce bun plânsul dintr-un ochi vegetal altceva decât o stare de inspirație poemul acesta are cumințenia unei persoane țintuită într-un cărucior cu rotile. dependent de iubire nu poate ieși în lume oricum; uneori miroase a transpirație. când se așează la cozi
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
-te la mine și admiră-mi nerăbdarea croind, statornică, o punte către infinit! Din mărțișoarele ce - pătimaș - inundă zarea voi împleti cămașă sufletului ostenit. Din firul alb, imaculat, voi țese peste lume o pânză binecuvântată, sfânt păienjeniș, s-acopere durerea, plânsul ca o mare-n spume și să dezvăluie, treptat, al vieții luminiș. Din firul purpuriu și înfocat voi croșeta o scară pâlpâindă către luminatul Cer, din dragostea divină, rugăciunea mea și-a ta, să se înalțe Rug în enigmaticul eter
ALB ŞI ROŞU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367455_a_368784]
-
și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-a întâmplat
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
mai ales pentru mamă, a fost ca un șoc. Ceva s-a rupt în sufletul lor. Nu-și mai găseau locul și liniștea. Când ea deschidea poarta curții sau ușa căsuței unde trăiau bătrânii și nu-l vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl caut
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
în infailibilitatea lui, să se înțeleagă, Ana a fost nevoită să părăsească Cooperativa în foarte scut timp de la întâlnirea cu așa presupusă rivală a sa. Dezamăgirea i-a fost atât de mare încât zile întregi nu s-a oprit din plâns. Îi era ciudă pe ea și pe toată lumea, că s-a lăsat înșelată în încrederea acordată sincerității unui bărbat de care îi plăcea. S-a lăsat ademenită de cuvintele sale frumos spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
am căutat să înțeleg omul, vocea strigată, mâna ridicată, ultimul cuvânt grijania, grijania...O imagine imprimată în ochi de copilă, care o găsesc în goliciunea drumurilor mele. Nu am căutat fericirea ca să pot zâmbi, știam că după surâs venea mereu plânsul. Am îngropat lacrimi în pământ, lângă urzici, le-am astupat cu iarbă apoi am mers înainte. M-am luat la întrecere cu viața și m-am trezit bătrână. Am întrebat nimicul ce culoare are iubirea și a răspuns astfel: pe
MIROS DE IUBIREA TA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366803_a_368132]