3,250 matches
-
în stilul artei naive. Cinci dioptrii, debutul liric al lui V., a obținut mențiunea amabilă a lui Perpesicius, care observa nota de ingenuitate rurală, creată într-un mod obiectiv, epicizant. Propensiunea spre epic se declară explicit chiar din titlul următoarei plachete, Oamenii și faptele lor, care celebrează vrednicia plugarilor bănățeni coborâți de pe Columna lui Traian. Acaparat de proză odată cu „povestirile cu tâlc” din Aria lui Botgros (1948), scriitorul a livrat în cursul „obsedantului deceniu” și al celui următor o producție inegală
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
de literatură română a facultății absolvite, parcurgând toate gradele didactice până la cel de profesor (1999). Obține doctoratul în 1987 cu teza Etape în evoluția sonetului românesc. Debutează în 1959 la „Flacăra Iașului” cu poezia Soldații, iar editorial în 1980 cu placheta Anotimp cu zăpadă. Colaborează la „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Viața românească”, „Limbă și literatură”, „Limba română”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tribuna”, „Ateneu”, „Sinteze”, „Revista română” ș.a. Începând chiar cu
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste. După ce obține diploma de studii aprofundate, abandonează doctoratul în favoarea teatrului și a activității la Secția română de la Radio France Internationale. Debutează cu versuri în 1972 la revista școlară rădăuțeană „Luceafărul”, iar editorial cu placheta La noapte va ninge, apărută în 1980. A colaborat la „România liberă”, „Steaua”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Transilvania”, „Echinox”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Secolul 20” ș.a. După 1989 piesele îi sunt jucate pe numeroase scene românești: Sufleurul fricii (Timișoara, 1990
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
la ora de ceai (1984), prin texte precum Poemul care se citește pe sine. Cu toate acestea, chiar și în cartea din 1984 maniera dominantă - adusă aici la desăvârșire prin juxtapunerea celor două tipuri de construcție - rămâne aceea adoptată în placheta de debut. Ca și modelele: Nichita Stănescu (mai ales prin figurile imaginarului - soldatul, ochiul și orbirea, câinele etc.), Marin Sorescu (prin infuzia sacralității într-o realitate aparent degradată) și suprarealismul (similitudine ce trebuie privită totuși cu rezerve de vreme ce poemele lui
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
, revistă apărută la Buzău în 1940 și în 1941 (trei „plachete”), editată de gruparea omonimă. Redactori ai acestei publicații „de poezie modernă” erau elevii de liceu Alexandru Lungu și Ion Caraion. În prima plachetă semnează Constantin Bivolaru, Ion Caraion, Ion Coltofeanu, Lucian Dumitrescu, Traian Lalescu, Alexandru Lungu, George Popa, în a
ZARATHUSTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290707_a_292036]
-
, revistă apărută la Buzău în 1940 și în 1941 (trei „plachete”), editată de gruparea omonimă. Redactori ai acestei publicații „de poezie modernă” erau elevii de liceu Alexandru Lungu și Ion Caraion. În prima plachetă semnează Constantin Bivolaru, Ion Caraion, Ion Coltofeanu, Lucian Dumitrescu, Traian Lalescu, Alexandru Lungu, George Popa, în a doua li se alătură Ștefan Crăciun, Vasile I. Lușcan, Nanu Măinescu, Marin M. Negulescu, Panait Nicolae, C. Pârlea, George Ion Popescu, Marin Sârbulescu
ZARATHUSTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290707_a_292036]
-
Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național a Județului Satu Mare. Debutează în 1973 la „Familia” cu un ciclu de versuri prezentat de Ștefan Aug. Doinaș, și editorial în volumul colectiv Caietul debutanților al Editurii Albatros, apărut în 1981. Tipărește prima plachetă personală, Frontiera dintre cuvinte, în 1988. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „România literară”, „Dacia literară”, „Antiteze” (Piatra Neamț), „Minerva” (Bistrița), „Contemporanul-Ideea europeană”, „Amfiteatru”, „Apostrof”, „Bucovina literară”, „Flacăra”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Vatra”, „Viața românească”, „Columna”, „Literatura și arta” (Chișinău), „artPanorama” ș.a.
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
nuvele, note de lectură și mai ales cu poeme ale singurătății și tăcerii, ale reveriei și refugiului în trecut la „Prepoem”, „Revista Fundațiilor Regale” și la suplimentul acesteia, „Caiet de poezie”. De altfel, la paisprezece ani publicase sub pseudonimul Vona placheta Versuri (1936), iar în 1947 va fi distins cu Premiul acordat de Fundațiile Regale scriitorilor tineri needitați, pentru manuscrisul de poezii Vitralii, care nu va mai apărea din cauza desființării Fundațiilor. În 1948 se stabilește la Paris; până în 1985 va fi
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
comunist. Istoria îi reține numele îndeosebi în legătură cu rolul avut în 1946 în instrumentarea procesului intentat lui Ion Antonescu și colaboratorilor acestuia. Ca literat, debutează în 1933 la „Adevărul literar și artistic” cu versificarea intitulată Matematica, iar editorial în 1934 cu placheta Beton armat (reluată, cu mici modificări, în Pahare de fum, 1974), amalgam de rimări ale unor stereotipii imagistice, în registru simbolist, romantic-tradiționalist, avangardist. V. este indecis atât în stil, cât și în tematică, oscilând între omagii aduse lui Demostene Botez
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
în special de conducerea breslei, dar din 1990, când este primit în Academia Română ca membru de onoare din străinătate, iar din 1993 ca membru corespondent, destinul său literar se împlinește în România. Debutează editorial fiind încă student, în 1957, cu placheta pentru copii Alarma, urmată de zeci de alte cărți destinate celor mici: Muzicuțe (1958), La fereastra cu minuni (1960), Bună ziua, fulgilor (1961), Ce poezie știi tu? (1961), Făt-Frumos, curcubeul (1961), Cum mi-am învățat băiatul cifrele și număratul (1963), Făgurași
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Landolfi, drama Meșterul a lui Adrian Maniu (text nepublicat). În 1934, după ce trei poezii îi fuseseră reținute de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „Ionel Pavelescu” pentru sonet și debutează editorial cu placheta Cloșca cu puii de aur, tipărită în colecția „Opere premiate ale tinerilor scriitori needitați”, a Editurii Fundațiilor Regale. Face parte din redacția cotidianului „Curentul” (1931-1940), e redactor și la „Curentul literar”, „Curentul magazin”, iar în 1940 e prim-redactor la
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
o mare parte din materia volumului Întâlniri cu scriitori italieni (1972) fiind convorbiri și medalioane transmise pentru emisiunile „România - Italia”, „Lecturi paralele”, „Scriitori ai secolului XX” și „Meridiane lirice”. În 1975, ajuns la momentul retrospectivei poetice, V. își va retipări placheta debutului cu mențiunea că „are rolul uverturii”, atrăgând astfel atenția asupra îmbogățirii în timp a propriului repertoriu liric. A semnat și cu pseudonimele Ion Necula, Bruno Siriani. Cu marcate reminiscențe din lexicul eminescian, dar și din Lucian Blaga, Tudor Arghezi
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
sunt numeroase: Ada, Alecu, L. Ascar, Ave, I. Baltă, Baltazar, Decor, Jehovah, Lupu (Lup), Lupan, Mamilis, Minuzio, Mirmidon, Neagoe, Plivitor, Radu (Rad), Rareș, Sandu, Selișteanu, Spic, Stanca, Vale, Vlahul, Vluzzo. Debutul editorial se produce cu volumul Nuvele (1886), urmat de placheta Poezii (1887). Și-a strâns versurile și în cărțile Poezii vechi și nouă (1894), Poezii (1899), Poezii (1909), Poezii (1915; Marele Premiu al Academiei Române). A tradus din François Coppée, Alfred de Musset, Ada Negri. Imaginea lui V. din ultimii ani
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
traducător. Provine dintr-o familie de țărani. Șef de depozit la Editura pentru Literatură, din 1972 va fi secretar tehnic de redacție la Editura Eminescu. Primele versuri îi apar în 1961, în „Luceafărul”, la rubrica „Poșta redacției”. Debutează editorial cu placheta Sufletul copacilor (1964). Mai e prezent în „Convorbiri literare”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. De asemenea, publică (uneori împreună cu Constanța Zamfir ș.a.) traduceri, prin intermediar, din lirica greacă, japoneză și maghiară, unele incluse în Antologia literaturii maghiare (III
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
a Academiei de Științe a URSS. A lucrat ca redactor la diferite reviste, la „Chipăruș” fiind redactor-șef (1961-1963), ulterior ca secretar al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească (1963-1971) și în administrația guvernamentală. Z. debutează cu Luminile câmpiei (1952), o „plachetă de dibuiri poetice”, cum o califică autorul însuși. Următoarele culegeri de versuri - Struguraș de pe colină (1956) și Însetat de depărtări (1959) -, deși conțin câteva poezii și cântece cu oarecare ecou în epocă, abundă în versificări dogmatice, într-un limbaj discursiv
ZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
ulterior lector de literatură la Facultatea de Ziaristica a Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Concomitent, preda în licee bucureștene - Liceul Industrial de Construcții de Mașini (1967-1970) și Liceul „Unirea” (1970-1972). Debutează cu versuri la „Luceafărul” (1966), iar editorial cu placheta Nordice, apărută în 1971. Mai e prezenta în „Argeș”, „Iașul literar”, „Cronică”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Al cincilea anotimp”. Primele versuri publicate de Z. ilustrează tranziția de la poezia angajată din anii ’60 spre un
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
fost funcționar al Eforiei Spitalelor Civile până la moartea sa, survenită într-o casă de sănătate din București. Scrie și publică versuri în ziarele „România”, unde își face debutul în 1857 cu poezia La Romania, și „Dâmbovița”, strângându-le apoi în placheta intitulată Aurora, apărută în 1858. Mai colaborează la „Revista Carpaților”, „Buciumul”, „Perseverența”, „Foaia Societății pentru Învățătura Poporului Român”, iar „Foaia Societății Românismul” (1870-1871) îl menționează printre membrii comitetului de redacție. Din 1873 până în 1876 e prezent cu versuri, figurând și
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
poem al său va fi preluat, alături de alte texte ale scriitorilor de la „unu”, de revista berlineză „Der Sturm” a lui Herwarth Walden (septembrie 1930). Sașa Pană, căruia după sfârșitul prematur al lui Z. familia i-a încredințat arhiva rămasă, alcătuiește placheta Deschidere, apărută în 1933. Nemulțumit de ceea ce numea în revista „Prospect” literatura „scriitorilor gospodari”, Z. caută cu înfrigurare, în puțin numeroasele scrieri pe care le-a definitivat, să evadeze din tot ce simțea a fi formulă închistată, cale bătătorită. Se
ZAREMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
comilitoni de la „unu”, „XX literatura contimporană” sau de la alte publicații de avangardă, un protest sincer, niciodată mimat și în parte îndreptățit, împotriva rutinei, a locurilor comune, a literaturii unor autori oficializați, prezenți în manualele școlare și abonați la premiile anuale. Placheta Deschidere însumează unsprezece poeme selectate dintr-un ciclu cu același titlu, în mare măsură inedit, nouă schițe în proză și o parodie, Resemnare, la versurile „gospodarului Demostene Botez”. Metafore insolite, alăturări neașteptate de cuvinte, versuri întrerupte abrupt, într-un cuvânt
ZAREMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
1958 Facultatea de Filologie a Universității din București. Angajat redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, se transferă în 1969 la Editura „Ion Creangă”, de unde se pensionează în 1993. Debutează în 1965 cu o epigramă la „Urzica”. Prima plachetă pentru copii, Ham, aventurile unui cățel năzdrăvan, îi apare în 1974. Mai este prezent în „Contemporanul”, „Cutezătorii”, „Gazeta literară”, „Luminița”, „România literară”, „Universul copiilor” ș.a. Z. este un prolific versificator pentru cei mici, cu o perspectivă edenică asupra copilăriei, în
ZARAFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
1942, dar își întrerupe studiile în 1944. Va lucra ca redactor la „Gazeta literară” (1954-1956), la Radiodifuziune (1956-1959, 1968-1969), „Luceafărul” (1960-1968) și ca redactor-șef la Editura Eminescu (1969-1971). Debutează în 1951 la „Viața românească”, iar editorial în 1955 cu placheta Inima omului, urmată de numeroase culegeri de versuri, unele pentru copii: Rodul pământului (1957), Grădina soarelui (1961), La gură de rai (1965), Colind de primăvară (1969), poemele dramatice Gheorghe Șincai, Lumea și cucul, editate în volumul La poarta celor care
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
ale astmului, cum ar fi producția crescută de mucus și afectarea transportului mucociliar. Acest eveniment local intens poate fi apoi urmat de unul cronic. Factorii chemotactici eliberați (factorii chemotactici eozinofili și neutrofili ai anafilaxiei și leucotriena B 4) mobilizează eozinofilele, plachetele și leucocitele polimorfonucleare spre locul reacției. Aceste celule, ca și macrofagele rezidente și epiteliul căilor aeriene însuși, eventual, sunt o sursă suplimentară de mediatori, pentru a intensifica ambele faze, imediată și celulară. Ca și mastocitele în reacția imediată, eozinofilele se
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
gene, inclusiv a celor care reglează ciclul celular și diferențierea. Factorii de creștere stimulează intrarea celulelor în ciclul celular. Acțiunea lor parcurge două etape: - stimularea celulei pentru intrarea în faza G1, prin intermediul factorilor specifici, precum factorul de creștere derivat din plachete (PDGF - acronim derivat de la Platelet Derived Growth Factor) sau factorul epidermal de creștere (EGF - acronim derivat de la Epidermal Growth Factor); - acțiunea factorilor de progresie a ciclului, ca IGF (Insulin Like Growth Factor). Două modele de acțiune a factorilor de creștere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în lichidele înconjurătoare celulelor. Există factori de creștere produși în citoplasmă sub direcția protooncogenelor nucleare. Astfel, produsul genei sis este îndeaproape înrudit cu un factor de creștere care fusese mai înainte identificat și denumit PDGF - factor de creștere derivat din plachete (Bishop, 1982). Pentru ca un factor de creștere să poată interacționa cu o celulă, este nevoie de intervenția receptorilor din membrana celulară la care el să se poată lega. Mai mulți produși proteinici ai oncogenelor, precum ErbA, ErbB, Fms, Kit etc.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rol de semnalizare, care conțin două domenii de omologie cu src desemnate SH2 (acronimul derivă de la Src Homology-2). În anul 1983, Doolittle și colaboratorii săi au identificat produsul oncogenei sis, pe care l-au numit factor de creștere derivat din plachete și a fost desemnat PDGF. Această descoperire a permis să se facă pentru prima dată legătura dintre oncogene și proteine celulare cu activități fiziologice cunoscute. Proteinele codificate de protooncogene sunt verigi dintr-o rețea moleculară de transmitere a semnalelor de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]