2,670 matches
-
pretutindeni. Simbolice femei în floare "femei-cireș înflorite, scuturate / acum de petale, la picioare" și adoratori de odinioară așteaptă "acel ritm al redeșteptării, ciclic". Moartea, obiect de transsubstanțiere, se sustrage momentan viziunii negre; șoptite, incantatorii, cuvintelor li se alătură iluzia regenerării planetare: Să ne schimbăm până mâine trupurile între noi: opriți lângă bărcile de la malul Fluviului Uitării. Abandonați amândoi "stărilor anormale" (...) Stăm întinși acum înfloriți unul lângă celălalt, după dragoste, scuturați de petale, în sicriu, abia atinși, cu trupurile schimbate între noi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
filiale în direcție maternă. Reacții analoage erau de găsit la Ibrăileanu și Sadoveanu, la Albert Camus și Montherlant. "Ai două inimi, mamă" clamează Grigore Vieru, într-o elegie cu acest titlu, propulsând-o într-un timp cosmic, undeva deasupra limitelor planetare: Pe fag dulce-amărât / Arde, mamă, alba-ți stea. / Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea" (Steaua mamei). Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e în același timp închidere și deschidere, poetul lăsându-se: " Dus de-a-ndăratelea, dus fedeleș, / dus ca un orb de toiagul speranței / în muzică, / dus ca o frunză, dus ca un vin, / dus ca uitarea, dus ca lumina" (Gravitație). Individualul și planetarul, clipa și eternitatea, angelicul și magicul se descifrează acustic: "De-atâta muzică / se umflă marea"! aflăm dintr-un alt poem. Întrebări reiterate, cu substrat metafizic, precum cele din Muzică și ceață de noiembrie, se destramă în ilimitat, în halouri cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de la Horezu". Pictură și fantezie sonoră ca mijloace de vehiculare a unor simboluri -, iată metoda acestui poet de cultură elevată; îl delectează la modul superior amintiri despre Shakespeare și Turner, despre Beethoven și Rimbaud, figuri monumentale întreținând iluzia solidarității spirituale planetare. Cicluri precum Orfeu îngenunchiat și Nopțile Albionului instaurează punți între mitologii diverse. Din Salonul olandez îi vorbesc (prin intermediul unor pânze faimoase) Rembrandt, Van Gogh, Vermeer van Delft și alții; se conturează siluete lirice (atinse de didacticism); îl interesează cromatica, ritmurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
integreze, să le instrumentalizeze în acțiunile lor economice internaționale. De cele mai multe ori, însă, statele și întreprinderile acționează concertat, sprijinindu-se reciproc, potrivit imperativelor strategice ale unuia sau ale altuia. Conceptul de geoeconomie este unul global, el dobîn dind o dimensiune planetară, practic nelimitată. Într-o încercare de definire, putem spune că geoeconomia reprezintă analiza strategiilor de ordin economic întreprinse de state în cadrul politicilor privind protecția economiilor lor, sau ale companiilor, vizînd dobîndirea și utilizarea de tehnologii cheie, de resurse rare și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pentru că multe dintre ele sunt țări îndatorate și au de rezolvat dezechilibre sociale grave. Economia mondială tinde să se organizeze în jurul mai multor eșichiere, mai vizibile fiind patru. Primul este constituit din cîteva sute de firme transnaționale, evoluînd la scară planetară. Al doilea regrupează marile zone economice. Statele-națiune formează al treilea eșichier, iar al patrulea se organizează la nivel local și regional. 4.3.2. Companiile transnaționale actori importanți ai globalizării Întreprinderile vor să se creadă mai presus decît statele, constituind
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cîteva sute de companii multinaționale controlează esențialul în comerțul internațional și se dezvoltă într-o logică de înfruntare cooperare. Comerțul intern între filialele acestor grupuri este superior ansamblului comerțului internațional desfășurat între unități neafiliate. Dintre toți factorii care explică extensia planetară a sferei de activitate a întreprinderilor, probabil că tehnologia și finanțele sunt cele mai importante. Ambalarea cheltuielilor de cercetare și creșterea riscurilor necesită să se aibă în vedere un mare număr de piețe pentru a asigura dezvoltarea unui nou produs
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și Orientul Mijlociu, dominate de U.R.S.S. și sfera de co-prosperitate asiatică, sub controlul Japoniei, considerată de către Haushofer drept "Germania Asiei". Pentru Germania, cucerirea Europei și a Africii, împreună cu alianțele cu U.R.S.S.-ul și Japonia, ar permite construirea acestui imperialism planetar. După al Doilea Război Mondial și polarizarea blocurilor pe axa Est / Vest, se constituie, între 1945-1980, o vastă zonă de coalizare a lumii a III-a, odată cu decolonizarea și cu războaiele de eliberare națională, susținute și influențate de către ruși. Sfîșiată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
abordarea piețelor pe o veritabilă mașină de detectat, tratat și utilizat informația, Japonia a reușit să depășească contradicția occidentală între căutarea puterii unei națiuni și libertatea necesară dezvoltării schimburilor. Ea și-a oferit astfel mijloacele unei strategii naționale cu vocație planetară, inversînd practic postulatele liberale în vigoare în economiile occidentale. După penetrarea îndelung pregătită a pieței americane în anii 1970, apoi a celei europene în 1980, avîntul comercial nipon a cuprins alte piețe, noi zone economice, printr-o muncă de teren
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de colaborare dintre regiuni nu este foarte ridicat, dezvoltîndu-se în schimb legături strînse între universități, prin proiecte de cercetare comune, în special în domeniul tehnologiilor de vîrf. Cîmpul de acțiune regional și local constituie un eșichier în formarea unui sistem planetar, întreținînd relații complexe cu celelalte eșichiere. Astăzi, creștere forței țărilor cu mînă de lucru scăzută oferă întreprinderilor posibilitatea de a-și relocaliza producția, sau o parte din ea, penalizînd astfel zonele lor de implantare inițială. Eșichierul regiunilor oferă celui al
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
The Free Press, New York, 1985) sau Francis Fukuyama (în Sfîrșitul istoriei și ultimul om, Humanitas, București, 1992) s-au grăbit să anunțe dispariția statului, perceput ca o entitate obsoletă și inadaptată la noile realități. Paul Kennedy scria că "Aceste schimbări planetare pun sub semnul întrebării utilitatea însăși a Statului-națiune. Cel mai important actor pare nu numai să-și piardă controlul și integritatea, dar este de asemenea greșit dimensionat pentru a se adapta la noua conjunctură" (în Prépare le XXIe siècle, Odile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prin constituirea marilor ansambluri economico-politice, ce tind să erodeze o parte din competențele și prerogativele sale (ex : Uniunea Europeană) ; de jos, ca urmare a presiunii subsistemelor regionale care, în felul lor, mănîncă și ele din competențele Statului ; • Globalizarea telecomunicațiilor permite violenței planetare să spargă ecranele familiilor din lumea întreagă și antrenează opinii publice, uneori manipulate, să se mobilizeze pentru cutare sau cutare cauză (Rwanda, Somalia, Bosnia, Irak, Afganistan ș.a.). Presiunea exercitată asupra statelor în cauză, cea care vine din partea artizanilor "Noii ordini
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Reducerea riscului : a munci pe o piață unică și strîmtă semnifică pentru întreprindere un risc comercial important. Concurența îi poate amenința pozițiile, iar gustul publicului evoluează spre produse diferite sau noi. Ei bine, a acționa pe piețele mondiale, la scară planetară, antrenează o reducere notabilă a factorului risc, operînd cu decalaje temporale și efecte de amortisment mai importante. Punctul extrem și pervers al acestei abordări mondializate este acela că, de pildă, strategiile multinaționalelor tutunului, le repoziționează pe piețele țărilor în curs
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la licențieri. După celebrele "economii de scară", după fuziuni masive, s-a revenit la metode mai pragmatice și mai umane. Mărimea întreprinderii nu mai este deci singura problemă a globalizării, emerge o competiție mondială ce antrenează o juxtapunere de mastodonți planetari și firme mai modeste dar foarte dinamice. IMM-urile obțin, prin suplețea și flexibilitatea lor, rezultate excelente în raport cu marile organisme, mai birocratice și mai rigide. Superioritatea unei întreprinderi poate, de asemenea, proveni, din calitatea informațiilor sale. Acestea constituie un element
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se replaseze într-o succesiune de niveluri de analiză. Putem spune că lumea e structurată și după imaginea pe care o prezintă firmele, printr-o ierarhie funcțională, astfel: La un prim nivel se situează conceperea, proiectarea și decizia în privința strategiilor planetare ale societății. Întreprinderea mamă este, de obicei, situată în marile orașe; La un al doilea nivel sunt repartizate centrele secundare ale direcției însărcinate cu aplicarea ordinelor, altfel spus un fel de consiliu executiv de vîrf; Nivelul al treilea corespunde unei
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
receptor și de microspațiile aflate în interiorul sistemului său de producție. 4.6. GEOECONOMIA REGIUNILOR Științele sociale actuale afișează un veritabil paradox. Rescrierea lumii merge mînă în mînă cu redescoperirea importanței geografiei. Noua versiune a acestei dualități se regăsește în mozaicul planetar al unor regiuni foarte individualizate. Procesul de globalizare îl potențează pe cel de regionalizare. Anumiți analiști, cum este Kenichi Ohmae prevăd sfîrșitul statului-națiune și o lume fără frontiere. Va fi economia acestui secol una a regiunilor, a unei vaste rețele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ei. Și totuși geologia i-a rezervat Mării Negre un destin fericit, ferind-o de spectrul solitudinii absolute în care și-a trăit soarta Marea Sarmatică. Prăbușirea Bosforului a unit Marea Neagră cu Marea Mediterană și, implicit, a legat-o de apele oceanului planetar (dând sens politic și comercial pământurilor noastre). d. Plăsmuirea reliefului Dacă ar fi să ne raportăm la coordonatele cadrului natural unde am apărut și ne-am format ca popor, putem reafirma fără niciun dubiu că se reduc la Carpați, Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un spațiu dinamic. Scoarța terestră și relieful sunt mișcătoare și nu fac decât să urmeze destinul forțelor tectonice care le-au creat. Trăim la o scară prea mică și într-un timp istoric prea scurt pentru a sesiza marea transformare planetară. Dacă ar fi să sintetizăm formarea reliefului, ar trebui să relatăm doar povestea creării unui pământ nivelat în permanență peste care s-a așternut covorul sedimentelor. Tendința de nivelare a însemnat, într-un sens, șlefuirea aproape completă a munților până la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aproape completă a munților până la limita mării, de către vânturi, ghețari și râuri... În sens invers, această tendință a presupus umplerea cu sedimente a zonelor care au coborât din confruntarea tectonică (de subsidență), pentru a le ridica până la linia apelor oceanului planetar. Nașterea pământului înseamnă suferință, iar chinurile facerii au marcat, inevitabil, și destinul ținuturilor noastre. Cu cât munții au îndrăznit să-și înalțe mai mult fruntea, cu atât eroziunea i-a lovit mai puternic, pentru a-i frânge. Din această confruntare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
geografică a dictat valoarea strategică a meleagurilor noastre și, implicit, cursul istoric. Devenirea noastră nu putea decât să urmeze atât sensul, cât și locul pământurilor pe care s-a petrecut... Ne referim la niște ținuturi create pe cuprinsul unei forme planetare, născută din metamorfozele din adâncurile Terrei: Eurasia. Supercontinentul se lățește în emisfera nordică pe care o domină prin enormitatea lui. Are țărmurile scăldate de toate oceanele lumii și e străbătut de la un capăt la altul de cel mai lung lanț
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să fie completat de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Așa cum am văzut, este o rămășiță a Mării Sarmatice, închisă de retragerea ei în fața ridicării semețe a Carpaților, din care a rezultat un acces limitat la Marea Mediterană și, implicit, la apele oceanului planetar. Încă din Antichitate, soarta Mării Negre a depins, într-o măsură determinantă, de puterea care deținea controlul asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Și totuși, nu putem discuta de o izolare absolută în care să ne fi scufundat Dunărea. Pentru a ocoli
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Fie întorcând spre vest, pentru a trece vadul de la Hârșova (Carsium), de unde în fața ochilor se derula amăgitoarea Curbură a Carpaților. Gurile Dunării au avut, totuși, forța de a mai risipi din vraja izolării noastre. Deși închisă de strâmtori spre Oceanul Planetar, Marea Neagră a constituit și constituie o poartă deschisă spre inima continentului. Încă din Antichitate, Pontul Euxin era important prin poziționarea lui oarecum centrală în Europa, de unde a reușit să colecteze fluvii din toate direcțiile (Dunăre, Nistru, Nipru, Don). Diversele puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
moșteneau de la Genghis Han expansionismul mongol specific stepelor nesfârșite, care i-au făcut o putere continentală de temut. Rusia întrunea toate datele necesare pentru a-și împlini și ambițiile maritime nemăsurate. Drumul cel mai scurt spre apele calde ale oceanului planetar era oarecum la îndemână. Nu trebuia decât să acapareze principatele dunărene pentru a ajunge la popoarele slave din Balcani. Uitându-ne, însă, în adâncul situației, eșecul devine perfect explicabil. Rușii, similar altor invadatori din stepe, ajunși înaintea lor în ținuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înscria în această logică rusească, de a asigura contact teritorial direct care să permită regiunii Odesa să atașeze Dobrogea. În paralel, Moscova luase în calcul să menajeze oarecum interesele noastre. Pentru a nu ne priva total de accesul la oceanul planetar, avea în vedere să permită Bucureștiului să-și mențină controlul asupra portului Constanța. În consecință, a îndemnat la construcția unui canal care să deschidă României un culoar dinspre Bărăgan spre Constanța. Șansa noastră a fost că decesul lui I.V. Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cadânelor din harem și i-ar fi aruncat din Palatul Topkapî direct în Marmara. Planurile întocmite iarna, la Ermitaj, sau vara, la Tsarskoe Selo, ar fi putut transforma în realitate visul Rusiei de a ajunge la apele calde ale oceanului planetar. c. Complicațiile induse de geopolitică Cursul normal al suprapunerii perfecte a identității peste originea unui popor a fost abătut de complicațiile induse de geopolitică. Devierea este rezultatul faptului că afirmarea etnică se subsumează nu doar realităților genetice, ci și identității
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]