5,205 matches
-
am pus la îndoială răspunsul bunicului. Mult timp după aceea, am fost preocupată de acel răspuns. De unul care să nu fie atât de trist... Noapte de noapte, stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
și mersul norilor pe cer, care iau forme ciudate, copleșindu-mă cu figurile ce par a fi create de mâna unui sculptor nevăzut. Fiind pe înserate, soarele se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la orizontul asfințitului. Se aude clipocitul valurilor și, din când în când, strigătul speriat al câte unui pescăruș întârziat
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
de zăpadă ... Sunt curcubeul tău ucis, iubito, Ești soarele-mi de după ploi acide ... Sunt frunza ta pe care ai strivit-o, Ești mugure ce nu se mai deschide ... Sunt visul tău de nevisat , iubito, Ești basm sub un oblon de pleoape ... Sunt lacrima-ți de dor ce-ai risipit-o, Ești apa-mi vie înecată-n ape ... Sunt umbra ta din umbra ta, iubito, Ești zvonul unui zvon din răni durute ... Sunt fericirea ce ai chinuit-o, Ești opiumul durerilor trecute
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
crește un munte pe cărare, Nu știu în vers cum să te cânt, Frunză de nuc , scrisoarea mea în vânt. Nu știu în vers cum să te cânt, Metaforă ești,eu verb mai sânt, Să vii din amintire până-ntotdeauna, Pleoapele cerului să fim, întruna. Pleoapele cerului să fim, întruna, Eu drum de Luceafăr,tu Luna, Dar cum să ne întâlnim nu știu, Mi-e teamă că e prea târziu. Afară plouă,iarăși plouă, Vino,iubita mea de soare și de
IUBITA MEA DE SOARE ŞI DE ROUĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361888_a_363217]
-
Nu știu în vers cum să te cânt, Frunză de nuc , scrisoarea mea în vânt. Nu știu în vers cum să te cânt, Metaforă ești,eu verb mai sânt, Să vii din amintire până-ntotdeauna, Pleoapele cerului să fim, întruna. Pleoapele cerului să fim, întruna, Eu drum de Luceafăr,tu Luna, Dar cum să ne întâlnim nu știu, Mi-e teamă că e prea târziu. Afară plouă,iarăși plouă, Vino,iubita mea de soare și de rouă. Al.Florin ȚENE Referință
IUBITA MEA DE SOARE ŞI DE ROUĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361888_a_363217]
-
ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. Cluj Napoca, 10 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
dosar cu vârstă, între doi acuzați, Când apă se face sângele în frați, Mai coboară odată părinții-n pământ. Părinți fiind azi, noi părinți n-auzim, Cum lacrima îngheață-n cuvinte ce dor, Doar gândul, mergând la icoanele lor Sub pleoape ni-i pune când ațipim. Ce durere-i mai mare lângă mormânt, Când bunii noștri părinți ascultă și tac? Strig că mi-e greu să respir și că zac, Când frații pe lume fără ei nu mai sânt. Cu un
CONVULSII INTERIOARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361931_a_363260]
-
CERCUL SACRU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Am căzut din cercul sacru Și-n regatul meu de vise Fiecare noapte mi se Pierde într-un simulacru Vine ziua și deschid Pleoapele plin de candoare Am uitat ce mă mai doare: Zborul dincolo de zid Jos din pat! Iau manuscrisul Pun reșoul de cafea Fiindcă știu: după perdea Mă pândește compromisul Norma: contra cronometru Nici clepsidra nu așteaptă Dacă urc sau nu o
AM CĂZUT DIN CERCUL SACRU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362066_a_363395]
-
chiar fuga! În umbra mea, rătăcesc versuri ce-și pierd din vise, aripi tăiate, rime-împrăștiate. Calc în forme de copite alungite păstrând în ele apa din cearta norilor. Pașii mă dor, cuvintele se acoperă mute cu raze ale lunii ce pleoape îmi închid. Alerg în noapte mă ustură un gând de oboseală tu suflet nu te oprești din drum îndemni gândirea să ocolească stânca rămasă-n urma umbrei, tu știi acum, te-nalți o rază atingând. - Lumină, ai învins! Nu va
ALERG ÎN NOAPTE PE URME DE PROFET de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365828_a_367157]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ELISABETA IOSIF IN OGLINDĂ POEM Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 595 din 17 august 2012 Toate Articolele Autorului ÎN OGLINDĂ Femeia privește prin unghi de oglindă Un ochi e mai limpede, altu-i strălucitor Cad pleoape peste luciul din vis Nud încovoiat prin magia ei Atins de revelarea cuvântului iluminat. Când cerc, când ploaie aplecată prin vers În formele multiple ale luminii cu axa iluzorie Invocând-o în cioburi de oglindă curbă. La orizont, femeia. Cer
ELISABETA IOSIF IN OGLINDĂ POEM de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365849_a_367178]
-
-n loc să mă bucur de-această minune, un gând m-a străpuns, din care-am înteles că mai dureros decât moartea ar fi să te pierd din memoria inimii... CE PUNTE... Cum stai aplecat peste foi, ți-aș săruta pleoapă cu pleoapă. Valea-i adâncă, pe mal și-n apă - jivine. Ești când dincolo, când lângă mine, Cum stai aplecat peste gânduri, eu tot întreb ce punte va fi, la un loc, pe-amândoi, să ne-ncapă?... Oază... Iar îmi
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
să mă bucur de-această minune, un gând m-a străpuns, din care-am înteles că mai dureros decât moartea ar fi să te pierd din memoria inimii... CE PUNTE... Cum stai aplecat peste foi, ți-aș săruta pleoapă cu pleoapă. Valea-i adâncă, pe mal și-n apă - jivine. Ești când dincolo, când lângă mine, Cum stai aplecat peste gânduri, eu tot întreb ce punte va fi, la un loc, pe-amândoi, să ne-ncapă?... Oază... Iar îmi caut inima
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
și du-mă departe pe străzile-nguste cu iederă-n praguri cu flori la ferestre și vânturi bacante cu vieți divorțate de ternele ganguri mă poartă-n iluzii cu buze rujate cu fața râzândă de-atâta candoare cu unghii făcute pleoape fardate o forfotă blândă topită-n culoare să-mbrac o poveste cu vise-nsetate să-i torn pe șuvițe tot praful din stele să uit că-s setată s-adorm pe-nserate s-ascult vocea nopții din dansul de iele mă
DU-MĂ DEPARTE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365910_a_367239]
-
către lume. Când obosit în genunchi mă așez În Adevăr și în Duh să mă rog, Te văd, Isuse, cum mă veghezi... „Liniște!” poruncești de pe tron. Răsărit și apus Privirea mi-e unită cu cerul albastru Și stele cad când pleoapa zării, Se lasă pe obrazul seninului nostru Ca o aripă scăldată în spumele mării. Se-nserează și genele bat a uitare La ușile nopții ivite în prag, Las oftatul pe strunele vechi de chitare, Să înaripeze al inimi dar. Cerul în
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
sui; E prea târziu de-acum de „târguit” Și fata de atunci e măritată, Ziua de azi e-aproape de-asfințit, Ziua de mâine în curând se-arată... Vederea mea nicicând să nu te doară, Atâtea bucurii mai am sub pleoape Cât nu-mi încap și murmură-n afară, Iar secerișul meu e-atât de-aproape! Referință Bibliografică: Ziua de azi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1634, Anul V, 22 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ZIUA DE AZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365921_a_367250]
-
Dragii mei, vă doresc un an cu multe satisfacții și realizări, cu tot atâtea cuvinte de bine, inspirație, sănătate și binecuvântare întru frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață, Noaptea prăfuită-n mirodenii, Se canonizează-n dimineață. Tatiana Scurtu-Munteanu Referință Bibliografică
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
-n poezia: Amurg grăbit ... o recunoaștem pe Valentina Becart așa cum este: „Și trupul mi-am înfășurat / în așteptări / în frunze moarte / și fluturi obosiți / de zboruri / și m-am rugat ... // Și cerul l-am adus aproape / ținându-l strâns / sub pleoape / și sufletul supus s-a arcuit / ca un vis pe-o ramură / albastră / ce-o va purta un porumbel / spre Lumea Nouă ... Și-n brațe am adunat / iubiri pierdute / și flori liliachii ne-dăruite/ și zbaterea cuvintelor / ce n-au
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
tine, că sunt cu tine, pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc să te-nfierbânți
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
Andreea Văduva Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îmbracă-mi inima cu tine, C-au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește, Căldura-ți, peste ea să cerni. Sărută-mi pleoapa obosită, E sclava lacrimilor reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie, Plină de gânduri amărui, Și fă-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura
ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365398_a_366727]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CUI CREZI CĂ ÎI PASĂ... Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cui crezi că îi pasă... Un viscol de cuvinte, închide pleoapa firii, Iar poezia vine, ca ploile stinghere, Dar în amurgul vieții în dansul vechi ca mirii, Noi suntem o poemă-ntr-a frigului unghere. Și ne iubim de mult, dar cui crezi că îi pasă! Te țin captiv în versuri
CUI CREZI CĂ ÎI PASĂ... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365397_a_366726]
-
pentru a fi mai bine înțeleasă, pătrundea între rândurile de bănci și se gudura pe lângă câte un student mai bătrâior, babeta asta are pretenția să-i facă ochi dulci în timpul examenului ! El, nu ar reuși nici dacă și-ar fixa pleoapele cu scobitori ! Categorică, după ce studentul i-a răspuns la toate întrebările suplimentare, i se adresează : - Dumneata știi suspect de bine ! Nota șapte. Ești mulțumit ? - Da...... Nici nu putea răspunde altcum. Să provoci disconfortul unui asemenea profesor, în timpul unui examen, înseamnă
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
îți cade pe ochi ca o perdea prin care nu se vede nimic și orbecăi cu plăcere prin labirintul ei. Copil naiv împart dorințele cu tine, le înfășor pe gâtul subțire, îți rup din amiaza pieptului căldura și adorm sub pleoapele căzute fără vedere lăsându-te. Porumbeii fac din piețe un loc de adunare și plimbare pe jos la fel ca și bunicii cu nepoții ce le oferă firimituri și admirație. Timpul fuge-n statui și rămâne cu noduri în gât
NOAPTEA SOSEŞTE-N CALEŞTI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365539_a_366868]
-
bate în fereastră, De tine, iată, cerul s-a aprins, Psalmodiind iubirile, învins Nu e nici timpul, nici risipă noastră... Din ce in ce ne e tot mai putina Umbră în care taine vor să-ngroape Furtuni neghioabe. Împietrită-n pleoape Golgotă nouă mi-e a Ta lumină! Blestemul clipei cine să ni-l poarte? Călcam sfioși norocul efemer, Nu-nțelegeam că toate-n lume pier... Și nu știam că e un nimb și-n Moarte! În noaptea nopții fi-vom
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
realitate se integrează liric, fără voie, în contexte poetice de tip irealist, ca metaforă reușită în vers. Afinități uneori cu Turner și alteori cu Yves Tanguy și Masson fac să ,,dateze” operele în chip diferit. ...Este ca o visare cu pleoapele deschise...Năluciri splendide, irizări de lumini concordante, musical întrețesute, ... formele Virginiei Bâz Baroiu sunt tipare în croi pentru o mască a realității, nu repudiate, ci transfigurate prin ceea ce, în ea chiar, zace că valentă de noblețe și splendoare...” ION FRUNZETTI
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
inima-mi secată De atâtea ploi și toamna Devastării-mi: ești plecată Dinainte să-ți văd chipul Și să te cunosc în vise Când din vise înfiripu-l Și întreaga lume vis e... Dinainte să-ți văd palma În adâncu-mi de sub pleoape, Erai doar un strop și-un val m-a Tras spre tine mai aproape... Dinainte să-ți văd pasul Strivind frunzele strivite Și-a mea umbră în popasul Unei toamne nesfârșite. Dinainte să-ți văd trupul Alungat din paradis să
TOAMNĂ INTERZISĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365054_a_366383]