1,904 matches
-
pe măsură ce înghesuia acolo jucăriile. Un timp nimeni nu băgă de seamă, doar atunci când începu să-l doară burta mama păru un pic îngrijorată. — Sigur s-a jucat atât de mult cu buricul, că s-a infectat și acum stă să plesnească. Tata nu spunea nimic, mângâia doar burtica în care înota peștele albastru, în timp ce floarea creștea umflând tot buretele. Ceasul lui tata bătea și el în ritmul muzicii ce venea din abdomenul lui Levi. Când mama chemă medicul, Levi urlă în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un săculeț cu prafuri de scărpinat și îl aruncă peste Marele Dregător). Marele Dregător: Aoleu, mi-a dat cu prafuri de scărpinat, dihania, aoleu, cum mă mănâncă...Aoleu, crăp, plesnesc! Cotoșman: (către slujitori) Legați-l pe ăsta, dar într-un fel cât se poate de muzical... Slujitor I : Cum muzical? Cotoșman: Cobză! În lanțuri, să vadă și el cum e! Domnița: A, dumneata trebuie să fii Cotoșman... Cotoșman: Prea plecată
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
va deveni, chiar, unicul stăpân al acestei mari bogății, și asta-l făcea să fie, oarecum, emoționat; să se simtă, oarecum, neliniștit. Adormi. Toată noaptea Îi trecu fără vise. Olovinaru, Însă, nu dormi deloc. Se frământa. Simțea, că-i va plesni capul, dacă nu se vor revărsa, mai repede, zorile. Dar, iată, că, să revărsau. Limpezi, ca limpezimea cerului, către răsărit. Și gândurile lui se limpeziră, În cele din urmă, cum nici nu se aștepta. Hotărâse. Nu comit crima. Băiatul e
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în cealaltă și răspunse: ― În primul rând, băiete dragă (vorbă să fie că-i era drag!), să te obișnuiești să nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sânt "domnul petagog Pavelescu"... și înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog? ― De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă, ce deștepți! Voi să ne reclamați lu' Balauru, că am chiulit?! Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu putem să vă dăm pe mâna lu' Barbă! Dar n-apucă să termine vorba, că un val de apa îl plesni drept în gură, făcîndu-l să bolborosească înecat ultimele cuvinte. Moscu ridicase lopata dreaptă, și-o lăsase pieziș în apă, stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă, apoi se Întorcea În baie cu tălpile Înroșite și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se rotunji, căpătând o expresie umanoidă. Mașa scoase un strigăt de uimire. Dar sunetul, În loc să se propage În aer, se rostogoli asemenea unei pietre În interiorul său. În locul gurii de pe fața sa, se umflă acum un balon, destul de caraghios, gata-gata să plesnească. Mașa vru să-și facă semnul crucii, dar nici limba, nici mâinile n-o ascultau. De spaimă, trupul nu-i mai reacționa la nici un stimul. De altfel, corpul ei nu mai avea nici mâini și nici picioare. Odată cu fața, Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Oare Ulise, când se Întorsese, după atâtea peregrinări prin lume, acasă, nu găsise În fața ușii lui o ceată Întreagă de pețitori, de care a scăpat apelând la tăișul sabiei?! Armele lui Noimann erau noblețea, toleranța și diplomația... Totuși, uneori coarda plesnea. Și numărul de circ lua o turnură neașteptată. Muzica, desigur, putea liniști nervii. Și Mozart, și Ceaikovski, și Chopin, și Haydn, și Beethoven, și Bach, ca să nu mai vorbim de Wagner, Îți insuflau În sânge energie... Sunetele Însă nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
diluată, încât să ne semnăm singuri condamnarea. Nu, noi nu. Într-o situație ca asta ne așteptam, desigur, să avem acces rapid la îngrijire medicală de urgență, de pildă dacă se întâmpla să cadă cineva pe scări sau să-i plesnească apendicele. Așa că tot ce avusesem de hotărât era: ce să aducem într-un singur bagaj. Atelierul ăsta trebuia să aibă apă curentă, rece și caldă. Săpun. Hârtie igienică. Tampoane. Pastă de dinți. Ducele Vandalilor i-a lăsat proprietarului casei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lenny întinde mâinile către fața lui Angelique și spune: — Îngerul meu, preferata mea. Îi prinde fața în palme și spune: Ce mai faci? Pe tocurile ei înalte, Angelique e cu un cap mai înaltă. Zâmbește, spunând: — Lenny... Și Lenny o plesnește cu mâna peste față, rău de tot, și zice: — Mă-nșeli, asta faci. Își ține mâna ridicată, cu palma deschisă, gata s-o plesnească din nou, și spune: Accepți muncă din afară, nu-i așa? Ținându-și o mână înmănușată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tocurile ei înalte, Angelique e cu un cap mai înaltă. Zâmbește, spunând: — Lenny... Și Lenny o plesnește cu mâna peste față, rău de tot, și zice: — Mă-nșeli, asta faci. Își ține mâna ridicată, cu palma deschisă, gata s-o plesnească din nou, și spune: Accepți muncă din afară, nu-i așa? Ținându-și o mână înmănușată la obraz, ascunzând urma roșie a palmei lui Lenny, Angelique spune: — Puiule, nu... Și Lenny își lasă mâna să cadă. Se întoarce cu spatele la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mână un bici care se afla Într‑un colț cu Încă cinci‑șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trece primejdia, când am dat cu ochii de bolovanul acela de pământ, urât, negru, respingător; firește, bolovanul a atras asupra lui toate blestemele, toată ostilitatea cercului, m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
destul de bine, s-a ghemuit pe podea și a început să absoarbă. Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea noastră, ploaia se oprise de tot, Zenobia, ghemuită pe podea, începuse să se înnegrească, ba chiar, pe alocuri, să plesnească parcă pe sub fâșia de plastic cu care era acoperită, iar eu, privindu-l pe Iason, care găsise că ar fi momentul cel mai potrivit să se pieptene cu un pieptene de os, mic, gălbui, simțeam cum crește în mine dorința
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
distingă ei în mozaicul lor de întrebări și de răspunsuri gata desenate, n-aveau decât să-și teoretizeze singuri teoria, să-și toace varza sonoră printre dulcile bucurii ale dresajului. Nenorocirea e că, într-o bună zi, poc ! mi-au plesnit dopurile și am început iar să aud, aș fi putut în schimb să nu vorbesc, să mă autoamuțesc, dar mi se părea aiurea, ar fi fost necinstit și apoi, oricât te-ai amuți, cuvintele tot le auzi, ele ți se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Instalat cu carabina la fereastra casei, el trăgea în automibiliștii care nu respectau sensul giratoriu. 2. Am stat un timp pe scândură, soarele ardea încă destul de tare, domnul Sima tăcea, zâmbea cu gurița aia mică a lui, l-aș fi plesnit peste ea, pe urmă l-am uitat, simțeam că se apropie momentul în care toate mișcările mele din ultimele zile aveau să se lege de la sine. Din când în când mă încerca revanșa, acum neputincioasă și sporadică. („Nimeni din miliardele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
singurul adevăr pe care îl mai țin minte...“. „Dumneata, domnule Sima“, i-am spus, „joci cu mine un fel de joc care nu mi-a plăcut niciodată...“. „Păcat“, a spus domnul Sima și zâmbea, îmi venea din nou să-l plesnesc. „Era un joc frumos, țin minte că îl jucam cu plăcere câteodată. Dar poate că ar fi bine să intrăm în casă, prea arde soarele, cu toate că amiaza a trecut de mult...“ „Să intrăm, domnule Sima, de ce să nu intrăm ?“, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-am ras și jumătatea de barbă rămasă și m-am mutat pe-un coridor, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței. Pe urmă, am plecat în mlaștini...“ „Cu domnul asistent universitar Ioachim mă mărit“, m-a întrerupt Maria. „O să plesnească mama de fericire...“ „și Iason ?“, am întrebat o. „Nu mai știu. Sper să fi crăpat și el...“ Vorbea în silă, abia își suporta cuvintele. Aveam senzația năucitoare a unuia care intră într-o cameră unde știe locul fiecărui lucrușor și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
le mai arată fotografii compromițătoare, nu-i mai amenință cu ..., astăzi fotoliile sunt mai moi ca niciodată, iar medaliile sunt făcute din cel mai nobil metal, așa că nu e cazul să asudăm, să fim bănuitori... Limbile de șarpe ale visului plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd să se scurgă-n pămînt voma
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de Rimbaud cu-al său Un anotimp În infern ― nu este un corpus poetic detaliat, ci un poem cap- coadă, secvenționat strategic, În care se Încearcă, printre altele, și trasarea unei dimensiuni ludice a fatalității: «Limbile de șarpe ale visului / plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. / Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, / tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, / tocmai acum.» sau: «Veniți să dansăm pe scara lui Iacob!,/grădinile-s deschise, / asemeni unor bobine de inducție/ Între polii cărora putem
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
un legămînt dinaintea Sfîntului Eustachie, care, dintre toți sfinții cu capelă particulară, avea faima de a fi cel mai harnic și cel mai puțin năzuros cînd era vorba să acorde miracole amoroase. Antoni Fortuny, care Împlinise treizeci de ani și plesnea de burlăcie, voia o soție și o iubea deja. Sophie era o tînără franțuzoaică și locuia Într-o rezidență pentru domnișoare de pe strada Riera Alta; dădea În particular lecții de solfegiu și de pian vlăstarelor familiilor privilegiate din Barcelona. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]