12,745 matches
-
străduță În pantă, care scurta drumul, cât de cât. Ne aflam În plină iarnă și o iarnă nu prea blândă. Dimpotrivă! Gerurile de - 25 grade au persistat vreme de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
livezi, flori și lăcașul În care domnea o liniște de mormânt. Stranie liniște! Aproape mă cuprinse frica... Și doar mă aflam În lăcaș „sfânt” - „Hai!” gata cu toate gândurile Întunecate. Privește În jur! Îmaginează-ți că ești stăpâna castelului și te plimbi prin grădina amenajată special pentru tine. Ce poate fi mai frumos? Asta am și făcut. Am Închis ochii și, pentru câteva clipe, m-am simțit ca o adevărată domniță din vremea lui Petru Rareș. În sfârșit! Și mâine e o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-o pe mâna celor mai „neortodoxe” ființe! Acesta nu este un păcat? Desigur, nu voi primi un răspuns. Și gândul Îmi fuge din nou la fata nevinovată pe care am lăsat-o În poarta mănăstirii... „ Muza lui Baudelaire s-a plimbat Îndelung, fără să sufere, prin această grădină; dar Într-o seară, slabă și moleșită, ea a murit respirând parfumul unui buchet făcut din aceste flori fatale.” Te rog, ai grijă de ea, Tu, care le faci și desfaci pe toate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întrebat pe Mântuitorul de ce Dumnezeu nu răspunde totdeauna cererilor noastre, El le-a răspuns: „Pentru că nu știți ce cereți”, cu alte cuvinte, pentru că nu întotdeauna, ceea ce cerem ne este de folos. Să spunem aceasta printr-un exemplu: Un tată se plimba cu copilul său mic spre o pădure. Trec pe sub un măr și copilul cere un măr. Tatăl îi dă. Merg mai departe și copilul vede o floare frumoasă și o cere. Tatăl o rupe și i-o dă și pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Maria. Așa a și făcut. După ce s-au întors din vacanță, Maria a sunat la o cunoscută, cu care s-a înțeles unde și la ce oră să se întâlnească a doua zi. Ea a ajuns ceva mai înainte și, plimbându-se prin parc, a întâlnit o cunoscută din sat, care, când a aflat că Maria vrea să plece acasă, i-a zis: - Tu, înțelegi ce vreai să faci? - Foarte bine, a zis Maria. - Nu știu cât de bine... să lași un loc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vântur" prin marele oraș ca pe ulițele copilăriei, cu sentimentul că viața mea a înmugurit dogorâtă de soarele australian. Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb prin creierul meu ca printr-o mâzgă. Vreau să scriu o carte, dar nu știu de unde să o apuc. Personajele mă vizitează, dar nu le găsesc încă locul în poveste. Închid ochii și mă gândesc la ele: Zinzin stă cocoțată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă. Stricau poiata cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frenetic comunistul cu față umană, ei au învățat "să fie umani", să se ajute între ei, să plece la fabrică și să vină de la fabrică împreună, întregul oraș, într-un singur pas, într-o solidaritate uluitoare și răbdătoare, să se plimbe pe stradă fără teama de a fi jefuiți sau violați în plină zi", nimeni nu avea ce jefui, toți erau la fel de săraci, iar violurile nu se publicau, se petreceau pe ascuns, în surdină, nimic interesant, se obișnuiseră să locuiască în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țări au votat în unanimitate un Președinte pentru Liniștea Noastră. Atunci s-a instaurat pacea pe pământ, o pace atât de deplină, încât oamenii au început să viseze cu ochii deschiși și cu mațele goale. 10 noiembrie 2009, Sydney Mă plimb prin Hyde Park. Mă simt liberă și fericită, ca și cum m-aș plimba prin paradis, cu toate că în Australia nu s-a instaurat raiul pe pământ. Unii "spun" că guvernul nu administrează bogățiile foarte bine. După poziții mai fundamentate, nici nu e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a instaurat pacea pe pământ, o pace atât de deplină, încât oamenii au început să viseze cu ochii deschiși și cu mațele goale. 10 noiembrie 2009, Sydney Mă plimb prin Hyde Park. Mă simt liberă și fericită, ca și cum m-aș plimba prin paradis, cu toate că în Australia nu s-a instaurat raiul pe pământ. Unii "spun" că guvernul nu administrează bogățiile foarte bine. După poziții mai fundamentate, nici nu e nevoie să le risipească. Australia își poate permite să păstreze resurse naturale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
celebra partidă de vânătoare a lui J.J Rousseau îl determină pe Kant să-l considere pe autorul acestei inedite metodologii un Newton al teoriei politice. 16 noiembrie 2009 Sunt de zece zile în Sydney. În primele zile am fost plimbată la mare repezeală prin toate punctele "turistice": muzeul australian, muzeul de artă, catedrala Sfânta Maria... Una din comunitățile românești din Sydney și-a mobilizat pensionarii cu misiunea precisă de a mă distra, ocazie grozavă de a se distra pe ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cât este de fraieră. În primăvară când venise acasă, îmbrăcată cu cele mai bune haine pe care le avea, dar fără ciorapi, când soarele încă mai avea dinți, i-a venit să intre în pământ când a văzut privirile părinților plimbându-se de la unul la altul și cu mare sfială peste pulpele ei înroșite de frig. La plecare, mama ei îi vârâse câteva sute de lei în poșetă, fără știrea ei. I-a găsit când a ajuns acasă. S-a uitat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sărit printre bănci, a aruncat o privire ucigașă spre povestitor și a părăsit sala de curs. Profesorul a așteptat să se potolească furtuna și și-a expus cursul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar nu s-a mai plimbat prin sala de curs, cuvintele lui nu mai aveau incandescența știută, fiorul din ideile Profesorului îl luase Aide cu ea. Studenții au observat că Aide funcționa ca o oglindă a profesorului, o oglindă în care acesta căpăta o imagine bună
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca la mirosuri urâte. Așa am ajuns să vânez șerpi și să mă împrietenesc, vorba vine, cu aborigenii, aceștia nu se împrieteneau cu oricine, erau suspicioși față de albi, și aveau toate motivele. Le-am câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh căutând șerpi, și la un moment dat am întâlnit un grup de copii aborigeni jucându-se. Ne-am speriat unii de alții, eu știam că aborigenii își păzesc copiii cu strășnicie, albii veneau și îi luau cu de-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
A început cu tema patriotică, dar cum eu nu am asemenea entuziasme, a lăsat-o mai moale. Încerc să o trag de limbă despre tinerețea ei. Înaltă, cu linii splendide la șaptezeci de ani, cu o ținută de prințesă, se plimbă pe stradă de parcă s-ar plimba prin propriul său regat. Șoferii se opresc fascinați. Zâmbesc și o poftesc să treacă strada, pe acolo pe unde niciun pieton nu are voie să treacă. Ea ridică mâna cu un gest princiar și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum eu nu am asemenea entuziasme, a lăsat-o mai moale. Încerc să o trag de limbă despre tinerețea ei. Înaltă, cu linii splendide la șaptezeci de ani, cu o ținută de prințesă, se plimbă pe stradă de parcă s-ar plimba prin propriul său regat. Șoferii se opresc fascinați. Zâmbesc și o poftesc să treacă strada, pe acolo pe unde niciun pieton nu are voie să treacă. Ea ridică mâna cu un gest princiar și spune: "Așa, tâmpiților, respectați o româncă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Se uită amuzat la mine, eu sunt din ce în ce mai fâstâcită, lui îi crește amuzamentul, se vede pe fața lui, zice, nu ești dispusă să facem o plimbare pe faleză, mie îmi sare inima din piept, cum să nu vreau să mă plimb pe faleza de la Varna cu cel mai chipeș tovarăș pe care-l va fi avut CC-ul în toate timpurile, ziua în amiaza mare, așa, ca să vadă toată lumea că tovarășul vrea să schimbe două vorbe cu fetișcana ce se ocupă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tovarășul vrea să schimbe două vorbe cu fetișcana ce se ocupă de tabără, deci nu are nimic de ascuns, nu vrea să te proptească într-o budă și apoi să se uite la tine ca la o lepădătură, acesta se plimbă ca orice bărbat normal, cu o femeie care e fericită să asculte ce vrea să-i spună, poate conta de acum că va înțelege tot, se va conforma în cele mai mici amănunte, el întreabă deodată: sunteți măritată domnișoară, eu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape numai pentru mine, spune Silvia, spune: "Ne plimbam pe faleză, ca doi îndrăgostiți, mă amăgeam eu în sinea mea, el se uită cumva galeș la mine și-mi spune: aș vrea să-mi vorbești despre tine, eu tac, îmi rămân vorbele în gât când mă uit la el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când omul nu știe de ce face unele lucruri dar le face la un îndemn interior, aș fi vrut să fiu cămașa de pe pieptul lui, să-i măsor bătăile inimii, aș fi vrut să fiu încălțămintea din picioarele lui, să mă plimb pe harta trupului său, aș fi vrut să fiu mireasma din săpunul de baie pentru a-i pătrunde în toate celule pielii, aș fi vrut să fiu sunetul din cântecul lui preferat pentru a mă piti în măruntaiele lui... dimineți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prietenii de ciudă, să vadă cine este ea, o bogătașă din Australia, nu o orfană sărăntoacă, mi-a povestit cum demult, în prima ei tinerețe, atunci când a ajuns învățătoare, din primul salariu și-a cumpărat o rochie, apoi s-a plimbat prin târgul de la Năsăud cu un buchet mare de flori în brațe, așa, alene, prin târg, doar-doar or s-o vadă sătenii din Prundul Bârgăului cât este ea de frumoasă, cum a ajuns o adevărată doamnă, de un an și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spăla în pârâul care curgea la marginea orașului, avea și ea un lighean ca orice doamnă care se respectă, din primul salariu și-a luat cea mai frumoasă rochie din oraș, o ochise cu luni de zile înainte, acum se plimba prin târgul din Năsăud îmbrăcată ca o cucoană, ca o artistă de film, cu un braț de flori în brațe și își căuta consătenii, nu că i-ar fi fost dor de ei, dar avea nevoie să se știe în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca o artistă de film, cu un braț de flori în brațe și își căuta consătenii, nu că i-ar fi fost dor de ei, dar avea nevoie să se știe în sat că ea a ajuns o doamnă. Se plimba printre cei care vindeau și cumpărau, oameni trudiți, cu fețele posomorâte, brăzdate de frig și de arșiță, dar mai ales de foame, se plimba întrebând țigăncile care vindeau flori de prețul acestora, doar-doar o s-o vadă cineva de la ei din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei, dar avea nevoie să se știe în sat că ea a ajuns o doamnă. Se plimba printre cei care vindeau și cumpărau, oameni trudiți, cu fețele posomorâte, brăzdate de frig și de arșiță, dar mai ales de foame, se plimba întrebând țigăncile care vindeau flori de prețul acestora, doar-doar o s-o vadă cineva de la ei din sat cum se plimbă prin târg ca o regină, cu un braț de flori, cu rochia aceea de mătase ca para focului, numai în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]