1,543 matches
-
nu mai e posibilă. Finalul, care mie mi se pare foarte elocvent din punct de vedere al ideii, dar extrem de facil din punct de vedere dramaturgic, aproape copilăresc, îi sugerez să-l schimbe numaidecît, pentru că nu poți veni cu asemenea "poantă", în 1981; este aproape un "banc", cu săritul de la trambulină într-un bazin care nu are apă. Eu credeam că va opri piesa cu mult înainte, de la culesul unor flori care de fapt nici nu există, ceea ce este o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest sens poate că unele sublinieri mai apăsate ale poantelor s-ar cuveni încă moderate, fiind vorba de un text și de un spectacol care își datorează valoarea descifrării personajelor și situațiilor în registrele mai pretențioase ale unui modern, deși lipsit de ostentație, teatru de idei. Radu. Șt. Mihail "Calul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ci trebuie conjugată cu un sistem în care intră și presiunea spiritului critic și o acumulare a unui sistem al împrejurărilor istorico-literare. Lirica anilor 1950-1960 se caracterizează prin entuziasm, prin "patos și angajare într-un discurs nediferențiat" cum spune Petru Poantă. S-a scris în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Maria Banuș, Nicolae Tăutu, Eugen Frunză au scris o poezie cu o anumită culoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n ore grave". Pe un astfel de fundal, Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la 1848 încoace, de aceea critica literară va fixa opera poetului ca moment de "resurecție" a poeziei de după 1944. "Simbolist, impresionist" (P. Poantă) sau mai degrabă un expresionist izvorât din impresionism prin dimensionarea cosmică a impresiei atunci când va trăi imaginile războiului prin sentimentul de sfârșit de lume, proiectat într-un peisaj cutremurat de spaimă și păcat. O natură dantescă, secătuit de viciu, o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul baroc, după care urmează o adversativă, introdusa printr-un dar... caracteristic și care deține rolul principalului element opozițional în dialectica poemei; pot urma apoi fie explicații (introduse prin poante), fie o concesivă (deși... cu toate că...), fie o altă afirmativă care urmează să fie cumpănită printr-o opoziție sau explicată 10. Manierismul semnalat de critică, în tratarea unor teme pe care și le impune, există, dar Geo Dumitrescu este un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și ajung rar la o poezie de idei. Considerată în ansamblu, generația perioadei 1960-75 se "detașează de Labiș", poezia înseamnă o deschidere spre latura dramatică a existenței, spre poezia oratorică și civică, și procesul de conștientizare înseamnă, așa cum spune Petru Poantă, "întoarcerea la surse și extinderea registrului liric". Dacă în prima perioadă poezia se caracterizează prin epic, consecință a schimbărilor istorice, expresie a contestării uneori violente, tipică romanticilor, în a doua perioadă poezia se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
coboară." Ca și Alexandru Andrițoiu, Ion Brad este o structură romantică, fără să fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează cadrul dezbaterilor etice. Curgerea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
disoluție, anxietățile vârstei, elanurile erotice, misterul fiziologic, succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele de academism, orice prețiozitate și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1969, încearcă recrearea unei mitologii autohtone cu implicări în istorie, deschizând drum Zoosophiei și icoanelor pe sticlă. Volumul are structura unei saga germanice, al cărei erou este Manimazos, urmărit de la naștere până la moarte, în peregrinările spiritului, prin diferite regnuri. Petru Poantă ("Modalități lirice contemporane") spune că ar fi cartea cea mai realizată a poetului. Eroul trăiește sentimental reîncarnării, precum și legătura cu pământul natal, totul redat într-un ceremonial străvechi, cu implicații de basm. "Manimazos are două brațe care creșteau într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sa e în același timp un act original și inteligent de exegeză literară." Foarte elogios, Aurel Martin consideră că Marin Sorescu "s-a impus (și nu numai în spațiul național!) ca o personalitate poetică dintre cele mai originale".2 Petru Poantă vede esteticul creației soresciene amenințat de "artizanat". "Începând prin a contesta și a parodia, poetul sfârșește prin a propune o soluție existențială, sau o formulă... literară."3 Eugen Simion, în "Scriitorii români de azi", prețuiește efortul poetului de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câteva poeme: "Evoluție", "Atavisme", "Pârghii": "Dar la urma urmei/ Ce trebuie să găsiți/ În rândurile mele cuvinte?/ Eu am fost pictor/ și toate acestea nu au fost altceva decât/ Studii de riduri/ De pe fruntea mea". Ironia intră în surdină, rămâne poanta: "La manejul meu din nori/ Se încalecă erori/ Din aproape în aproape,/ Saltă sufletul pe ape/ Sub copite eu în, silă,/ Ca pustiul sub cămilă". ("Inspirație")... Snobismul, permanenta simulare, nu-i mai trezește nici tristeți, nici ironii acide. Falsul motan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cosmic,/ Fruntea e stema pură a condiției umane ". "Oricât se agită brațul în aer, ca o sabie,/ Gândul este salvarea condiției umane." "Gândul așază în lucruri în gând și-n stele drame, gândul este salvarea condiției umane". Așa cum remarcă Petru Poantă, Adrian Păunescu "este un clocot asurzitor de lavă cuprinzând toate mineralele posibile, de la bolovani enormi până la ametistele cele mai fine. O materie în fierbere, de foarte puține ori distilată, dar expansivă și grandioasă, ea caută să se pătrundă de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
azi", E. P. L., 1965. "Prelegeri de literatură română contemporană", București, 1974. MINCU, Marin "Critice", I și II, Cartea românească, 1971. NEGOIȚESCU, Ion: "Engrame", Albatros, 1975 PETROVEANU, Mihail: "Traiectorii lirice", Cartea românească, 1974. PIRU, Alexandru: "Poezia românească contemporană, 19501975", Eminescu, 1975. POANTĂ, Petru: "Modalități lirice contemporane", Cluj, Dacia, 1973. POP, Ion: "Poezia unei generații", Cluj, Dacia, 1973. POPA, Marian: "Dicționar de literatură română contemporană", Albatros, 1971. RAICU, Lucian: "Structuri literare", Eminescu, 1973. RAYMOND, Marcel: "De la Baudelaire la suprarealism", Univers, 1970. ROTARU, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
răsăritul" (1946), "În frunte comuniștii". Exemplul lui va fi urmat de cele două generații: M. R. Paraschivescu, M. Breslașu, E. Frunză, M. Dragomir, M. Banuș, V. Porumbacu și Ion Horea, Aurel Rău, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Bănuță . 1 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Eminescu, pag. 46. 1 V. Felea, "Poezie și critică", Editura Dacia, pag 21. 1 Miron Radu Paraschivescu este un poet cetățean angajat sub steagul celor mai înalte idealuri, polemistul a cărui menire este de a desființa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în studiul introductiv. 1 Marian Popa, "Dicționar de literatură contemporană", Editura Albatros, 1971, pag. 19. 2 Eugen Simion, "Scriitori români de azi", Cartea Românească, 1974. pag 160. 3 Mircea Martin, "Generație și creație", E. P. L., 1969, pag. 48. 4 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag. 106. 5 lon Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 194. 1 Hugo Friedrich, "Structura liricii moderne", Editura pentru Literatura Universală, 1969, pag 12. 2 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1 Ion Negoițescu, "Engrame", Editura Albatros,1975, p. 95. 2 Vlad Surianu, Editura Junimea, 1971, pag. 70. 1 Ion Pop, "Poezia unei generații", editura Dacia, 1973, pag 299. 2 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura Eminescu, 1971, pag 204. 3 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag 276. 4 Al. Piru, "Poezia românească contemporană", 1950-1975, pag. 180-181. 5 Al. Piru, "Ramuri " 12, 1973. 6 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 311. 7 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pag. 180-181. 5 Al. Piru, "Ramuri " 12, 1973. 6 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 311. 7 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura Eminescu, 1971, pag 216. 8 G. Călinescu, "Cronica optimistului", Contemporanul, 23 oct. 1964. 9 Petru Poantă, " Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag. 282. 10 Al. Piru, "Suflete, bun la toate", "Ramuri", Nr. 2, 1973. 1 M. Preda, "Moromeții", pag. 121, (ed. a 8-a revăzută). 1 Pentru Eugen Simion ("Scriitorii români de azi"), "Adrian Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
farsă, armonie de elemente ce, altfel, în lumea comună se resping ca apa și focul". 2 Marian Popa, "Dicționarul de literatură contemporană", Editura Albatros, 1971, pag. 445. 3 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 224. 4 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Rom. Literară, nr. 49. 5 Una care a fost teribilă, dar plină de îndoială și neîmplinită și cea de astăzi, care presimte misterul, substratul perpetuat al nerealizării. 6 I. C. Chițimia ("Cântece funerare") din "Studii și cercetări de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de istorie literară și folclor", VIII, 1958. 7 Eugen Simion, "Orientări în literatura de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 184. 1 care, conform ideii lui T. Vianu, arată obiectele în devenire, în studiul despre poezia lui Eminescu. 2 P. Poantă, " Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag. 183. 3 E. Simion, "Orientări în literatura română de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 185. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește lui Eros. Cimitirul e o „lecție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vizibilă "meseria de victimă" a tatălui: "Laios este încercat de o frică tandră față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de spălat, închid aragazul,/ îmi pârlesc sprâncenele cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
perdea// Ca să nu văd și să nu înțeleg/ Că fericirea nu-i un fluture întreg...". Referințe critice (selectiv): Paul Georgescu, Printre cărți, 1970; Mihai Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Valeriu Cristea, Domeniul criticii, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Petru Poantă, Radiografii, 1978; Ion Negoițescu, Alte însemnări critice, 1980; Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei urmată de Tragic și demonic, 1980; Costin Tuchilă, Cetățile poeziei, 1983; Al. Dobrescu, Foiletoane III, 1984; Al. Călinescu, Biblioteci deschise, 1986; Nicolae Manolescu, Despre poezie, 1987; Al.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și finalitatea călătoriei mele prin labirintul limbajului (...). Mă rog de Tine, Doamne, cu lacrimi fierbinți, ia-mi înapoi darurile tale cele fără de preț...". Fără nicio îndoială, acesta este testamentul unui mare poet. Referințe critice (selectiv): Marin Mincu, Critice, 1969; Petru Poantă, Modalități lirice contemporane, 1973; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; L. Ulici, Prima verba, II, 1979; Dan Cristea, "Postfață" la Poziția aștrilor, 1980; Costin Tuchilă, Cetățile poeziei, 1983; Eugen Simion, Scriitori români de azi, III, 1984; Gh. Grigurcu, Existența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ateneu", nr. 8, noiembrie 1982; Cristian Livescu, în "Cronica", nr. 19, 1984; Ioan Holban, în "Cronica", nr. 44, 31 octombrie 1986; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1986; Mariana Lazăr, în "Steaua", an 38, nr. 4, 1987; Petru Poantă, în "Steaua", nr. 6, iunie 1987; Constantin Trandafir, în "Transilvania", nr. 9, 1987; Adrian Marino, în "Tribuna", nr. 18, 30 aprilie 1987; Teodor Codreanu, în "Luceafărul", an XXX, nr. 46, 1987; Ioan Holban, în "Cronica", nr. 17, 1-15 septembrie 1993
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a și avut suficiente motive care să-i permită delimitarea orgolioasă de tot ce a însemnat, atunci și acum, spirit gregar. Referințe critice (selectiv): Lucian Raicu, Critica formă de viață, 1976; Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Petru Poantă, Radiografii, I, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei urmată de Tragic și demonic, 1980; Eugen Simion, Scriitori români de azi, I
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]