2,405 matches
-
lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până În ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire, așadar o șansă de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
luminat o dată (hapax), care au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt și au gustat lucrul (rhema) lui Dumnezeu [adică], minunile (dynameis) veacului ce va să vină, dacă au căzut, să se Înnoiască Încă o dată spre pocăință (metanoia), fiindcă ei Îl răstignesc, prin ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L batjocoresc”. PAGINĂ NOUĂ 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? I Înainte de a răspunde la această Întrebare, să Încercăm să clarificăm câteva lucruri „tehnice”. În spațiul universitar occidental
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
despre Sfânta Treime. După valul de persecuții anticreștine din vremea Împăratului Deciu (249) Novațian Încarnează atitudinea rigoristă față de lapsi, adică față de cei care au căzut În păcatul apostaziei, Închinându-se la zeii păgâni. Novațian și susținătorii săi nu recunoșteau valoarea pocăinței apostaților, cerând, pentru ei, un nou botez. Este ales papă de către preoții raliați la părerea sa. Este excomunicat de un conciliu reunit În 251 de către Ciprian. Biserica novațienilor continuă să existe până târziu, În secolul al V-lea. Novațienii sunt
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Biserica novațienilor continuă să existe până târziu, În secolul al V-lea. Novațienii sunt asimilați tendențios montaniștilor și donatiștilor. Păcatul Împotriva Duhului Sfânt este singurul păcat de neiertat. Nu Întâmplător Ciprian, Ieronim, Ambrozie, Patianus etc. leagă acest păcat de tema pocăinței. Din moment ce există un păcat de neiertat, atunci cui prodest poenitentia? Pocăința nu lucrează În toate Împrejurările, efectele ei terapeutice sunt puse la Îndoială. Într-adevăr, până la sfârșitul secolului al II-lea, botezul a fost „singura instituție penitențială”. Valoarea unică, absolut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-lea. Novațienii sunt asimilați tendențios montaniștilor și donatiștilor. Păcatul Împotriva Duhului Sfânt este singurul păcat de neiertat. Nu Întâmplător Ciprian, Ieronim, Ambrozie, Patianus etc. leagă acest păcat de tema pocăinței. Din moment ce există un păcat de neiertat, atunci cui prodest poenitentia? Pocăința nu lucrează În toate Împrejurările, efectele ei terapeutice sunt puse la Îndoială. Într-adevăr, până la sfârșitul secolului al II-lea, botezul a fost „singura instituție penitențială”. Valoarea unică, absolut extraordinară a botezului excludea o taină paralelă, precum aceea a pocăinței
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Pocăința nu lucrează În toate Împrejurările, efectele ei terapeutice sunt puse la Îndoială. Într-adevăr, până la sfârșitul secolului al II-lea, botezul a fost „singura instituție penitențială”. Valoarea unică, absolut extraordinară a botezului excludea o taină paralelă, precum aceea a pocăinței. Cine se boteza avea iertate păcatele, dar În același timp se angaja să nu mai comită nici unul. De unde cutuma de a primi botezul abia spre sfârșitul vieții sau În situații critice. După botez nici un păcat: aceasta a fost regula În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
abuzatorului, de cele mai multe ori cu efecte asupra propriului comportament. Cel de-al doilea stadiu este stadiul manifest al violenței, victima fiind supusă unor violențe de către agresor o perioadă îndelungată de timp. Cel de-al treilea stadiu, cel al scuzelor, regretelor, pocăinței, nu este neapărat un stadiu al efuziunilor sentimentale, al unor momente de dragoste și intimitate, ci mai degrabă un stadiu de acalmie, de încetare a scandalurilor și bătăilor, de durată mai lungă sau mai scurtă, după care totul se repetă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Iisus, sfeșnicele erau stinse și lumea se ruga pentru învierea lui Iisus. Doar în jurul icoanei cu chipul Fecioarei Maria licăreau puzderie de lumânări. O dată cu lăsarea serii, o mulțime de bărbați și femei se adunau în fața sa și intonau rugăciuni de pocăință. Dar nimeni nu putea spune că i-a văzut pe japonezi ieșind din mănăstirea Ara Coeli. În dimineața Învierii, pe când ziua se îngemăna cu noaptea, începură să se deslușească umbre de oameni care se adunau grupuri-grupuri în piața San Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
netul în cortul lui“ (36, 29). Vede cum „fulgerul Său ajunge până la marginile pământului“ (37, 3). Are din nou înaintea sa minunile Sale, pe care mintea omenească nu le pricepe (37, 5). În fața lor, Iov tace, ascultă și află adevărata pocăință (42, 6). În cele din urmă, „este binecuvântat și le primește pe toate îndoit; aceasta se numește repetare“<ref id="190">Ibidem, p. 107.</ref>. Exact în această clipă regăsește întreaga sa libertate. Atunci când spune: „Știu că poți să faci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
netul în cortul lui“ (36, 29). Vede cum „fulgerul Său ajunge până la marginile pământului“ (37, 3). Are din nou înaintea sa minunile Sale, pe care mintea omenească nu le pricepe (37, 5). În fața lor, Iov tace, ascultă și află adevărata pocăință (42, 6). În cele din urmă, „este binecuvântat și le primește pe toate îndoit; aceasta se numește repetare“<ref id="190">Ibidem, p. 107.</ref>. Exact în această clipă regăsește întreaga sa libertate. Atunci când spune: „Știu că poți să faci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
așteptam clipa. Ea a sosit o dată cu vizita cardinalului Giulio. Stareța era silită să-l întâmpine cu onoruri, deși mai curând l-ar fi trimis pe rug, dacă i-ar fi stat în putință. Ne punea uneori să ne rugăm pentru pocăința prinților Bisericii și nu-și menaja criticile împotriva „vieții dezmățate a familiei Medici“, nu în public, ci în fața unora dintre călugărițele din anturajul ei, care nu pierdeau vremea și spuneau mai departe și altora. Fără îndoială că viciile de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs. Cei mai nerușinați, cinicii idealurilor cu care ne-au îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând o spășeală de curve cu sulemeneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poalele mănăstirii Bârnova, unde slujea starețul Pahomie, Împărtășindu-i câte ceva din Învățătura sa. Starețul Îl ascultă cu blândețe, tot clătinând din barbă. Era și el de părere că munca e o nebunie. Conchise Însă că singura cale de salvare e pocăința și acceptarea Învățăturii sfinților apostoli... Poate că apostolul Pavel greșise, pentru asta Oliver trebuia să se roage pentru el. „Crede și nu creceta”, Îl povățui Pahomie, făcând semnul crucii peste creștetul plecat al omului acoperit de pene și de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în temniță pentru un ideal, dar le și înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. Între „Lacrima” din actualul volum și „Nu înstrăinați pământul”, e deslușit un orizont de idealuri sublime. Cu lacrima pocăinței începe curățirea și lupta ființei umane către scopul pentru care a fost zămislită, cu lacrima începe iertarea, lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul. $6 1. De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvîrșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte, și a credinței în Dumnezeu, 2. învățătura despre botezuri, despre punerea mîinilor, despre învierea morților, și despre judecata veșnică. 3. Și vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu. 4. Căci cei ce au fost luminați o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfînt, 5. și au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, 6. și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înoiți iarăși, și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7. Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
certuri. 24. Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, 25. să îndrepte cu blîndețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului, 26. și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia. $3 1. Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
ani, și o mie de ani sunt ca o zi. 9. Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi, și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. 10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. 11. Deci, fiindcă toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
putea salva visul său de la un eșec total. Dezamăgirea l-a făcut să fie morocănos, însă după negocieri cu ofițerul districtual (susținut de un pluton de infanteriști Gurka) el a eliberat ostaticii și s-a lăsat în grija Surorilor Întru Pocăință, care aveau o instituție destul de discretă în Calcutta. Micul Jonathan a fost dat la o școală cu internat din apropiere, având dreptul să-și viziteze părintele bolnav o dată pe lună. În primii ani, Academia de Băieți din Calcutta a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-mi pare rău; și chiar dacă mi-ar fi părut rău - căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puțină vreme)9. totuși, acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nici o pagubă din partea noastră. 10. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nici o pagubă din partea noastră. 10. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. 11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Și ce cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
sănătatea. Ce spirit rău v-a putut zăpăci mințile, stăpâne, și ne-a împins să ne luptăm între noi? De azi încolo, veți fi stăpânul meu, la fel ca înainte. — Hideyoshi, te rog, ridică-te. Îmi piere graiul la vederea pocăinței tale. Amândoi am greșit. Dar, mai întâi, te rog să te ridici. Nobuo îl ridică pe Hideyoshi în picioare, cu mâna pe care i-o strângea acesta din urmă. Întâlnirea celor doi seniori din ziua a unsprezecea a Lunii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
După cum este scris în proorocul Isaia: "Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea." 3. Glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, netezițiI cărările", 4. a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5. Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el și, mărturisinduși păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 6. Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, și împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
au zis ucenicilor Lui: "De ce mănîncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?" 17. Isus, cînd a auzit acest lucru, le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși." 18. Ucenicii lui Ioan și Fariseii obișnuiau să postească. Ei au venit și au zis lui Isus: "Pentru ce ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?" 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]