KorAP: Find »[drukola/base=pocni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...71 >

1,760 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

pe umăr pe bărbat. Lumley se Întoarse, cu ochii la fel de roșii ca nasul. Bărbia Îi era acoperită de un strat de resturi de semințe, părul nepieptănat și sălbatic. Preț de o clipă doar, Îl privi pe Logan, și apoi ceva pocni Înăuntrul său. — E mort, spuse. E mort și e vina mea. — Domnule Lumley, nu e vina dumneavoastră. Sunteți bine? Era o Întrebare stupidă, dar Logan nu putut să se abțină să nu Întrebe. Normal că omul nu se simțea bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și m-am dus să văd dacă fata e bine. Că Geordie nu-i făcuse vreun rău... Apoi, o bubuitură puternică din sufragerie și fug și dau cu ochii de Geordie chircit pe podea. Iar bătrânul Îl lovește și-l pocnește și se poartă ca un animal! Apoi... apoi fetița vine din dormitor și-l apucă pe bătrân. El... Vocea lui Cameron se sugrumă. El a-mpins-o la o parte și ea a căzut pe cămin. M-am dus s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
L-am apucat. Eu... Eu voiam doar să vorbesc cu el. Să-i spun ce cred despre el... Își mușcă buza și privi În jos la cusătura care ținea perna la un loc. A Început să zbiere și l-am pocnit. Doar ca să tacă din gură. Să termine. Doar că n-am putut. Să mă opresc. Am continuat să dau și iar să dau și iar să dau... Isuse, se gândi Logan, și noi care credeam că a fost atacat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
la vreo ascunzătoare de-a lui pe la Consiliu. Și chiar dacă e așa prost Încât să se-ntoarcă acasă, mă-ndoiesc că o să-i facă probleme lui Watson. Strichen n-are nici o mențiune referitoare la violență, la violență reală. — L-a pocnit pe Sandy Șarpele! Insch clătină aprobator din cap și zâmbi fericit. — Mda, măcar a făcut și el ceva bun În viață. În orice caz, am destul pe cap pentru care să-mi fac griji. Spre Peștera Liliacului! Cu o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
deasupra. Zâmbi În jos, către Jackie. Harșt, harșt, harșt. E timpul să o facem cum trebuie. Logan privi telefonul din mâna sa și Înjură. De parcă n-avea destule pe cap, mai trebuia să-și facă griji și pentru farsele telefonice! Pocni butonul care indica ultimul număr de la care fusese sunat. Era local, dar nu-l recunoscu. Strâmbându-se, apăsă pe „Sună Înapoi“ și ascultă cum telefonul piuie și sună la numărul de la care fusese sunat, Întorcând serviciul. Sună și sună și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mare de bagaje și se năpustise afară pe ușa din spate.Veneau după el. Un zăvor mare ținea Închisă ușa cabanei, lângă un semn pe care scria „ATENȚIE: PERICOL DE PRĂBUȘIRE. ACCESUL INTERZIS“. Încruntându-se, făcu un pas Înapoi și pocni ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
din spate.Veneau după el. Un zăvor mare ținea Închisă ușa cabanei, lângă un semn pe care scria „ATENȚIE: PERICOL DE PRĂBUȘIRE. ACCESUL INTERZIS“. Încruntându-se, făcu un pas Înapoi și pocni ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lase cu toată greutatea, privind cu satisfacție sinistră cum lui Martin Începe să i se Învinețească fața. N-avea de gând să se oprească până nu murea ticălosul cel bolnav. Intrând În panică, Martin Își eliberă mâinile din cablul electric, pocnind și zgâriind tot ce pindea. Lovind-o cu pumnii În abdomen. Cu durerea explodându-i În stomac, Watson Închise ochii și continuă să strângă. Martin Își Înfipse dinții În coapsa ei, chiar deasupra genunchiului. Mușcă din toate puterile, simțind gustul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise mârâind. Numai că tăcerea era mai rea decât zgomotul. Tăcerea Încuraja zornăitul acelor „dar dacă“ În capul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Logan trecu prin mulțime și ajunse la o oază de calm relativ. Localiză grămada cea mare a detectivului inspector Insch și se aruncă pe un scaun gol de lângă el. Insch ridică privirea, un zâmbet larg Îi despică fața și-l pocni pe Logan pe spate cu o palmă uriașă. De cealaltă parte a mesei, Logan văzu contingentul din Edinburgh. Inspectorul și sergenții lui erau Îmbujorați și mulțumiți, rostind felicitări, dar psihologul clinic lăsa impresia că zâmbetul pe care-l avea ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

ținutei, devin solemn, Îl privesc fix În ochi, Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest timp, cu mâini sigure, fără tremur, Îmi desfac cu lentoare calculată prohabul de la blugii făcuți să pocnească pe coapse și-i arăt sexul. Este jenat de agresivitatea mea. Lasă privirea În jos. Tace. L-am Învins. Nu se șifonează, are umor, e de viță aristocratică. Râde: ha-ha-ha, hî-hî-hî, ha-ha-ha, hî-hî-hî. Hohotele lui false se Întretaie, se amestecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
O leșie fierbinte Îmi cutreieră sângele. Ea pare posedată de o aparentă moliciune a gesturilor și are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere a mâinii ei mă electrizează, simt cum pocnesc În aer corpusculii materiali ai ființelor noastre. Trec mulți colegi pe lângă noi. Ea nu se sinchisește deloc, Înlănțuită de mijlocul meu. Nici eu. Ce ciudat, simt că ea mă iubește, că aș putea să..., dar eu n-o iubesc, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Bobek. 7 iunie 1960 (marți) În această săptămână am abandonat antrenamentul din cauza căldurii, care mă face să amețesc. B. mi-a Înșelat așteptările. El mă consideră ca pe o inferioară, care vede totul din prisma patinajului. Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare... Pentru toate acestea eu spun: Oameni, bestii ordinare, fricoși, lași, răi, meschini etc. disprețuiesc oamenii, pentru că ei mă urăsc pe mine. Vreau ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cu fetele“, comentează arabul cu nume lung. (sâmbătă) Destrăbălare. Mănânc icre negre și beau Cotnari vechi. A. se uită la mine intrigată. Pun un strat mai gros pe felia de pâine și mușc tacticos; Îmi place să le simt cum pocnesc plici-plici În cerul gurii, au un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cere dreptul la dragoste. Cu cine oare Îi voi satisface dorința asta, și așa Întunecată de o Întâmplare anterioară? 27 aprilie 1963 (sâmbătă) Ca să vezi ce poate face autosugestia! Am venit la facultate absolut bolnavă, capul mă durea, tâmplele-mi pocneau, nu vedeam bine, eram amețită... Am chiulit la orele de seminar la slavă veche. Eram absolut dezamăgită. Când, din amfiteatru, l-am văzut pe Fredy; dintr-odată, totul mi-a trecut. M-a anunțat că vom face antrenament 17 ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

era o femeie, Colombina. Un lucru care îmi place foarte mult la commedia dell’arte este că rolul Colombinei a fost mereu jucat de o femeie. Nu ca în Anglia, unde femeile nu aveau voie să urce pe scenă. Steagul pocni din nou. Păru că ochii lui Arlecchino privesc fix în spatele lor, ca și cum Magicianul s-ar fi menținut aproape, gata să repete isprava de mai devreme de la școală. Nu, nu avem nicio idee despre cine este sau unde s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
scapă de lanțuri și trece prin foc, reușind să se pună la adăpost. Diavolul începe să alerge spre protagonist, își ia zborul și dispare. Iluzionistul sparge suprafața oglinzii cu un ciocan. Face câțiva pași pe scenă, se oprește apoi și pocnește din degete. O lumină puternică orbește tot publicul și, când aceasta se stinge, iluzionistul apare metamorfozat în... ai ghicit, Satan. Audiența este întotdeauna cucerită de acest truc... Dar se știe că oamenii speră ca focul să învingă și protagonistul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
acum mai tare decât cel de gaz. Era mai puternic, întrucât criminalul turnase whisky peste tot. Rhyme înțelese cu spaimă ce punea la cale. Turnase din sticlă o dâră de lichid, de la ușă până la pat, pe post de fitil. Magicianul pocni din degete și o bilă de foc îi zbură din mână în mijlocul bălții de alcool. Alcoolul se aprinse și flăcările albastre se întinseră pe podea. Cuprinseră în scurt timp un teanc de reviste aflate într-o cutie de carton și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
resimțea la rinichiul drept. Ajutase zeci de oameni să iasă din învălmășeală și găsise într-un final acest loc pentru a-și trage sufletul. Arlecchino se holba în continuare la ea de pe steagul în alb și negru de deasupra ei, pocnind la fel de tare din cauza vântului. I se păruse sinistru cu o zi în urmă; acum, după panica din cort - pe care chiar el o cauzase - părea respingător și grotesc. Reușise să evite în ultima clipă să fie strivită. Genunchiul și bocancul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de la test. Despre ce era vorba? continuă el scuturând din cap și privind spre tavan. Era clar tulburat. Despre ce era vorba? Sachs privea impasibilă, deși Rhyme observase cum una dintre unghii atacă decisiv cuticulele degetului mare. Api detectivul își pocni degetele. - A, da, îmi amintesc. A zis că ai obținut al treilea scor în ordine descrescătoare din toată istoria departamentului. Fața i se încruntă și îl privi pe Rhyme. - Îți dai seama ce înseamnă asta, nu? Ai milă, Doamne, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
câteva lucruri legate de caz. - Sigur, spuse aceasta. Fapte dezlegate... Rhyme le explică: - Mai vreau să aflu câteva detalii despre noaptea în care Magicianul a condus ambulanța cu bomba în incinta circului. Tânăra dădu din cap în semn de aprobare, pocnindu-și unghiile negre între ele. - Orice pot face să ajut, fac cu dragă inimă. - Spectacolul era programat să înceapă la opt, nu? îl întrebă Rhyme pe Kadesky. - Exact. - Și nu vă întorseserăți de la cină și de la interviul de la radio când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

fiu sigură că vrei într-adevăr să vorbim și nu cauți doar o scuză să nu mai muncești, așa, ca mine. Urmase un pic de liniște, pe care am folosit-o ca să-i dau un sărut. Fusese amuzant să mă pocnesc de ochelarii ei, așa c-am chicotit amândoi. —Scuze. —N-ai de ce. Te iubesc cu ochelari. Nu se poate! Sunt oribili - ca de tocilari. Ba nu - mie-mi plac. Și ochii-ți arată altfel fără lentile. Nu-s chiar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Jerry și la toate femeile alea care zbiară la el la emisiune: adică, îmi place să le văd, că-s așa ciudate, da’ nu m-aș vedea în veci dându-mi drumu’ în halu’ ăla, ca să nu mai zic de pocnit vreun tip în fața la vreo douășpe milioane de oameni. Da’ poate că-mi plângeam de milă sau ceva de genu’ ăsta, fiindcă mă gândisem la Crystal și la cum n-o să mă mai înțeleagă ea. Și fiindcă mama fusese așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ta, după ce-am așteptat afară pe-un scaun care scârțâia și pârâia sub greutatea mea, cu recepționerele tale alea-nțepate uitându-se la mine de parc-aș fi ceva scos din râu, dac-ar fi simplu? Îmi venea să-l pocnesc pe rahatu’ ăla idiot. — Aici se face? am întrebat eu. Mă hotărâsem să-i ignor zâmbetul și afurisitele de comentarii evidente și să-ncerc să scot niște informații utile de la el. Se face undeva? Cred că sunt vreo două spitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nu eram suficient de sigur că va avea vreun efect, dar am considerat că ar trebui să mai stau puțin ca să pot mima măcar interesul. — Ți-a... a putut să-ți spună ce făcea? — Era foarte clar ce făcea. Se pocnea repetat cu capul de un zid de cărămidă până i-a dat sângele. Plângea. Se... — Da, Judy, știu asta - știu foarte bine. Am vrut să spun „de ce“. De ce făcea asta. — Sunt sigură că nu trebuie să-ți spun tocmai ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]