2,948 matches
-
sunt înaintea Feței Lui, tăria și bucuria sunt în locașul Lui; 28. Familii de popoare, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste! 29. Dați Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceți daruri și veniți înaintea Lui, închinați-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte. 30. Tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pămîntului! Căci lumea este întărită, și nu se clatină. 31. Să se bucure cerurile, și să se veselească pămîntul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărățește! 32. Să urle marea cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
această “Samă de venituri” se adaugă și “Banii ci s-au dat și s-au cheltuit cu acoperemântul Sfântului Neculai și la faciri odăilor și la alti meremeturi. În total 2363 lei”. Însă cheltuiala cea mai însemnată de fapt este “Podoaba ce s-au făcut înnăuntru în biserica mari... 4 icoani celi mari ci s-au... aurit di dascal Nicula; s-au spălat catapeteazmă;... policandru de la Ion Nacu; lanțul policandrului ci s-au făcut nou;... al doile policandru tij (de asemeni
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gios pe lângă împărăție. Și s-au tinsu câteva bucăți de atlazuri și de tăfți pre îmbe pățile de uliță pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: câțiva cai turcești cu podoabe scumpe și lighean cu ibric de argint și alte lucruri scumpe”... --După această aducere aminte, grație lui Ion Neculce, hai să urmăm calea spre mănăstirea Barnovschi, dragule. --Unde se află și “Târgul lui Barnovschi vodă”. --Așa este și, ca drept
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
baie domnească, o măreață sală gotică și multe chilii, în care a fost odată și o tipografie; toate împrejmuite cu ziduri de apărare. Această Monastire, la început a servit de reședință domnească pentru vară și-a fost multă vreme o podoabă înprejurul capitalei Moldovei. Pe la jumătatea veacului al XIX-lea rămânând în părăsire de călugări, toate s-au depărtat până la ruină. În această stare fiind, Noi Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, în dragostea și datoria ce avem pentru păstrarea vechilor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la clopotnița Monastirii. Chibzuind asupra cerințelor vremii, găsitu-s-a cu cale, ca acest Locaș, să fie o Monastire model, unde călugării aduși din Monastirile Moldovei, pe lângă pravila călugărească să se îndeletnicească cât mai mult și la felurite meșteșuguri de podoabe bisericești și de gospodărie, precum făceau călugării de vremea veche; și apoi învățându-le să le răspândească cu pricepere și bunăvoință celorlalți călugări și așa să se întemeieze în Monastiri vechile lucrări și gospodării monastirești, cari odinioară erau de pildă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
spun că Grigorie Alexandru Ghica voievod este cel care a încuviințat zidirea din piatră a bisericii catolice. Iaca ce spune el la 8 decembrie 1776: „Ca să se facă zidiri de piatră prin orașe, cunoscut iaste nu numai că aduce această podoabă orașilor, ce și obștii folosință și apărare, mai ales la o vreme când se întîmplă foc. De vreme, dar, că, de cîțiva ani mai înainte, rîmlenească a catolicilor biserică, ce au fost aice, în orașul Iașii, s-au tîmplat de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ardere de foc, de au ars atât catapeteazma de sus și până gios, cât și toate sfintele vase, și veșmintele ce au avut, cu totul s-au topit de arderea celui foc. Și pentru ca să nu fie sfânta mănăstire golită de podoabă și cuviința catapetezmei ce i se cuvine... s-au făcut toate, și pre deplin iarăși după cum au fost... Dar... mare și multă cheltuială s-au făcut... din dumnezeiască râvnă... a domniei mele, am dat și am miluit această sfântă mănăstire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
deplin zidită de răposatul Miron Barnovschi voievod, și stându așa neisprăvită... până la vremea domnii... domnului meu,... Evstratie Dabija voievod, carele dimpreună și cu noi,... am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu svintei mănăstiri podoabe și așezături fiindcă l-au apucat moarte... ne-am nevoit și am împodobit și o am întemeiat... cu de toate... până întru desăvârșire... Dat-am... danie... satul Ustie... și cu vecini, și satul Zălucenii,... la ținutul Orheiului, și Buhai, la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decît vulturii, mai tari decît leii. 24. Fiicele lui Israel! plîngeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre! 25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale! 26. Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar cred că erau elocvente. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în umbra pereților, așteptau mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care-l priveau mai Întâi femeile. La fiecare dop de șampanie care sărea, Îi pândeam gesturile, mersul, nu l-am văzut niciodată amețit. Se ridica dintr-un salt, mergea la fel de repede ca mine, bastonul nu-i folosea decât ca podoabă. Voia să culeagă fiecare trandafir al acelei primăveri târzii. Sunt fericit să spun că avea să trăiască până la nouăzeci și trei de ani. Încă șaptesprezece ani, o Întreagă nouă tinerețe. Într-o seară, m-a dus să cinăm la Durand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care au avut grijă de dumneavoastră până acum. — Mă Îndoiesc. Ochii mei urmăreau cu neliniște țevile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
muncitorul fruntaș. A trebuit să rup toate paginile, am scris textul din nou, cu tot cu greșeli, iar sublinierile cu creion roșu și observațiile mi le-a adăugat un coleg de la școală, însă asta m-a costat macheta micuță a unui Maseratti, podoaba colecției mele de automobile. Cel puțin nota am putut să mi-o pun singur, la libera mea alegere. Mama a iscălit. În al doilea rând, trebuia să pot pune mâna pe ea, căci tata își păzea lama, marca Gillette, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
veche care devenise casa însingurării tatălui meu, golită de dorințe și obiecte. Pisici flămânde își ascuțeau ghearele pe fotoliile pline de păr, până ce s-au dezintegrat cu totul, parcă ar fi fost lipsite de orice utilitate, pereții și-au dezbrăcat podoabele, urmele tablourilor pe care le luase mama încă mai erau imprimate pe ei, asemenea urmelor unor palme seci, doar termometrul vechi al tatei mai rezista acolo, un termometru uriaș, care atârna acolo cu aroganță, expunându-și tubul acela transparent, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în ordine, nici eu nu mai am prea multe de oferit. În urmă cu doar câteva săptămâni de jur împrejurul său stăteau agățate florile lui în formă de stea, întreaga sa coroană brodată cu firișoare violete, parfumate, iar acum, nici urmă de podoabe, a rămas galben și umilit, expus sub razele soarelui, care mă trimit și pe mine înăuntru, și trec în vârful degetelor pe lângă ușa închisă, dincolo de ea este o tăcere stranie, ca și când amândoi ar fi adormiți, iar în mine se aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a ridica În slăvi primordiile fizicii și ale chimiei iluministe? Mască de protecție din piele pentru experiențele de calcinare. Nu, zău? Cu adevărat domnul acela cu niște lumânări sub un clopot Își punea masca aia ca de șoarece de canal, podoaba aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii? Oh, how delicate, doctor Lavoisier. Dacă voiai să studiezi teoria cinetică a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe o sferă care, Încălzită, se Învârte vomitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din Tyr, nu pierd prilejul de a-i denigra.” „De ce?” „Pentru că devin prea puternici, și prea dintr-o dată. Totul se-ntâmplă Începând cu sfântul Bernard. Îl știți pe sfântul Bernard, cum este, nu? Mare organizator, el reformează ordinul benedictin, elimină podoabele din biserici, când un coleg Îl enervează, cazul lui Abélard, Îl atacă În stil McCarthy, iar dacă ar putea, l-ar trimite la rug. Neputând-o face, pune să i se ardă cărțile. Pe urmă predică cruciada, ne Înarmăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oră de somn În plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl nostru» În pat. Există un maestru, o Întreagă serie de ierarhii inferioare, până la sergenți, scutieri, la servitori și valeți. Fiecare cavaler va avea trei cai și un scutier, nici o podoabă de lux la harnașamente, șa, pinteni, arme simple, dar bune, vânătoarea e interzisă, cu excepția leului, În fine, o viață de pocăință și de luptă. Fără a mai vorbi de legământul de castitate, asupra căruia se insistă În mod deosebit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lucrat pe o terasă mare, pe care era atârnată o boltă de viță, având În față răcoritoare proaspete și multă cafea. Alcoolul interzis până seara. De pe terasă se vedea Bricco, iar sub mica lui culme, un edificiu mare fără nici o podoabă, cu o curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici figurine În culori vii, niște copii, așa mi s-au părut. Belbo făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de aur, o cruce scânteind pe piept, și pe cap având un fel de mitră, Împodobită cu un panaș alb cu roșu. În fața lui, cu o sobrietate hieratică pe figuri, vreo douăzeci de persoane, tot În tunici purpurii, dar fără podoabe. Toți purtau pe piept ceva aurit, pe care mi s-a părut că-l recunosc. Mi-am amintit de un portret renascentist, cu un nas mare, habsburgic, de mielul acela ciudat, cu picioarele atârnând, spânzurat În talie. Cei de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tu cu ea, ca să nu-i piardă, sau să se joace prostește cu copiii, s-o tragă de urechi. S-o înveți și pe ea să aibă grijă de ei, nu că ar fi o bogăție, dar se spune că podoabele de la botez aduc noroc în viață. — Să ieșim afară la oaspeți că i-am lăsat singuri, a fost de părere Vasile. Când au ieșit în prag, toți au început să strige. — Trăiască nașa! Trăiască nașu’ și finii! Trăiască fina cea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a ta este? — A mea, dar a cui să fie? — E tare simpatică. Cum te cheamă? — Prințesa. — Ooo! Și nume frumos ai. Și cercei frumoși ai! Nu-s ca ai voștri. Am fost cu ea odată într-un magazin cu podoabe și ei i-au plăcut și nu ne-a lăsat până nu i-am cumpărat, a mințit Rusalda ca să nu dea nimic de bănuit privind cerceii pe care Prințesa îi primise la botez. Se întâmplase ca tocmai în ziua ând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
distrage atenția: — Uitându-mă la cerceii tăi, un pic nuanța culorii se deosebește de cea a pietrelor din colier și din brățară, dar diferența este atât de mică, încât nici nu se observă. Numai dacă te uiți atent. Oricum admir podoabele ce mi le-ați oferit. Se vede că aveți un gust fin în a le alege. — Salba cu galbeni de unde o ai? — Vă voi spune multe, multe, în legătură cu ea. — Hai să ne retragem, le propune Claudia lui Virgil și Teofanei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]