KorAP: Find »[drukola/base=poetică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...91 >

2,275 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

literară cu practici mai deschise și mai umane afirmă în acei ani Luciano Anceschi, unul dintre principalii exegeți ai ermetismului.179 2.5.2. Quasimodo și Ermetismul Pornind de la o mai veche clasificare realizată de Oreste Macrì, Mario Petrucciani în Poetica Ermetismului italian vorbește despre trei generații de poeți novecentiști ce reflectă în operele tot atâtea etape ale evoluției poeziei italiene, identificabile că: noua poezie, poezia pură, poezia ermetica. Cea dintâi, poezia nouă, apare în perioada 1911-1922 în versurile poeților născuți

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
recenzentului De Robertis, care enumeră apoi o serie de elemente preluate de Quasimodo de la sus-numiții autori, ne fac să constatăm o anumita grabă de a-l cataloga drept imitator, neobservând priceperea cu care sicilianul integrează și îmbină în propria țesătura poetica elemente disparate. Aceast fapt nu a rămas, însă, neobservat de către criticii cei mai autorizați. Printre recenziile din anii treizeci în care Ape și pământuri era apreciat, rămân remarcabile cele semnate de Montale, Vittorini, Salvatore Pugliatti sau Francesco Ricciardi. Toate menționează

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
și de imagine.241 În ciuda lor, a lucrat intens: în 1936 a văzut lumina tiparului volumul Erato și Apòllion cu o prefață de Sergio Solmi, în 1938 a aparut culegerea Poezii însoțită de cunoscutul studiu al lui Oreste Macrì despre poetica cuvântului. Tot atunci a început să lucreze pentru Mondadori unde a colaborat la publicarea periodicului 'Le Grandi Firme', săptămânal de mare tiraj condus de Pittigrilli (Dino Segre) care își propunea să aducă în atenția publicului texte semnate de marile personalități

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
poeticii lui Quasimodo, ce s-a hrănit, direct și indirect, cu modulații, idei și imagini romantice. Cu toate ca depistarea ascendentelor din paginile următoare se bazează pe abilitatea lui Quasimodo de a deschide propriul atelier de creație pentru temele, motivele, elementele de poetica venite din afară, așa cum istoricii literaturii și recenzenții din epoca au arătat în repetate rânduri, trebuie subliniat din nou și anticipat faptul că în cazul preluărilor din Leopardi nu avem de a face cu împrumuturi nemeditate, neelaborate, ci cu veritabile

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
marca stilului quasimodian. Considerând că argumentele enumerate până acum justifica necesitatea de a detalia corespondentele, rândurile următoare vor arăta că substratul leopardian constituie o componentă tematica esențială pentru emul, care îl filtrează și îl metamorfozează conform propriei sensibilități. 3. Ars poetica și creație trăsături comune 3.1 Artă leopardiană a cuvântului vag versus artă quasimodiană a cuvântului reificat În a doua perioadă de creație (1945-1966) Quasimodo a scris nu numai versuri, ci și un numar de contribuții de natură teoretică și

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
capătă tentă ideologică: atunci când spunem durere, nu înțelegem pesimism, care este negarea vieții (...), ci acea forță ce a putut întotdeauna să frângă orice lanț.250 După război poetul a fost înscris, pentru un timp, în Partidul Comunist. Au urmat O poetica (1950) unde cititorul poate revedea cunoscută declarație: desișul meu este Sicilia, o aluzie directă la Infinitul; nu în ultimul rând, Discurs despre poezie, în care marile nume sunt invocate pentru a susține nouă poezie cu mesaj social menită, în viziunea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
un volum la altul. Studiindu-le cronologic cititorul atent poate observa laboratorul de creație al poetului care, potrivit lui Sergio Pautasso, în anii douăzeci, treizeci, patruzeci a construit poezia, iar în deceniile patru și cinci a început să contureze proiecte de poetica.251 Atunci cand sicilianul afirmă în discursurile postbelice necesitatea angajării sociale a artei condeiului, cănd remarcă alunecarea monologului spre dialog, spre o compoziție dramatică, teatrală, orientată spre receptor, el contura, de fapt, un tablou general al tendințelor principale din poezia italiană

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
doua perioadă, ci în cuceririle și elaborările din etapă anterioară.253 În opinia cercetătorilor care s-au aplecat asupra subiectului, forța versurilor scriitorului nostru rezidă în cuvântul încărcat de poeticitate. Formulată de Oreste Macrì cu referire anume la arta quasimodiană, poetica cuvântului a cunoscut, începând din anul 1938, un ecou amplu și a devenit topos al exegezei consacrate acestuia atunci, dar și acum, în pofida avertismentelor referitoare la pericolul de a reduce complexitatea referentului la elementele semnalate de Macrì. Sergio Pautasso polemiza

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
primele decenii ale secolului trecut problemă cuvântului privit astfel se înscria în noua direcție antidispersivă, de geometrizare, controlare și limitare a tendințelor centrifuge ale inspirației. Considerându-l pe Quasimodo un exponent al crizei din ultima fază a simbolismului Macrì încadra poetica lui în tendința mai largă, simbolistico clasicizanta și ermetica din epoca: la un moment dat simbolul semnificant se identifică cu lucrul semnificat: numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica.256 Afirmația precedentă

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Nu întâmplător, Machetti invocă în paginile studiului sau figură poetului filolog Giacomo Leopardi. În cultura italiană el a fost cel dintâi care a formulat conceptul lingvistic de vag, teoretizându-l în paginile culegerii Zibaldone și aplicându-l în propriile Canturi. Poetica cuvântului vag formulată de gânditorul romantic la începutul veacului al XIX-lea se bazează pe conceptul cheie de nedefinit, privit că ideal ce trebuie atins.262 Îl vago, după cum explică însuși scriitorul filolog, inseamna poetic în cel mai înalt grad

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de la un dualism intrinsec în care coexista o tendință centripeta de concentrare și separare a termenilor de context explicată de Oreste Macrì și una centrifuga de dispersie și rezonanță a semnificației acestora în relație cu cei apropiați, trăsătură comună cu poetica leopardiană a vagului. Sandra Borello, autoarea unei biografii a lui Quasimodo și a câtorva studii despre poezia acestuia subliniază că, pe de o parte, cuvantul lui Quasimodo nu s-a oprit niciodată la granița ambiguității (dans ces parages / du vague

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
nu sunt adesea decât o bună utilizare a elementului vag (...). Că în pasajul în care Horațiu numește necesitatea mâna de bronz, exprimând în mod vag, mobil, fermecător o idee clară, găsind acest epitet că printr-o întâmplare.269 O expresie poetica așadar poate fi vagă / frumoasă prin naturalețea, spontaneitatea și noutatea apropierii dintre constituenți. Multe imagini, precizează același poet (Zibaldone, 2055), pot fi cuprinse într-o unică, scurtă expresie sau într-un cuvânt; ele trebuie să fie vag indicate, la fel

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
văd ori să-l aud și dulce-n mine / să nu-mi întoarcă un chip, o amintire (idem, vv. 55-57).278 Versurile din Amintirile reprezintă numai un exemplu de călătorie a imaginației înspre trecut. Mișcările sufletului, revenirile, fac parte din poetica depărtării și este unul dintre cele mai sensibile motive ale poeziei leopardiene. Îl regăsim un secol mai târziu și la Quasimodo. Universul liric al sicilianului, dominat de geometrismul net al liniilor trasate: drepte și volute de spirale, cercuri c-un

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Lor li se atribuie rolul de a contura spațiul și timpul pierdut al copilăriei, de a evocă în amintire peisajele de odinioară.280 Pornind de la premisa că la ambii autori se pot identifica elemente care să confirme adeziunea la o poetica a depărtării, în capitolul succesiv dedicat temei timpului se vor trata în paralel tehnicile de elaborare a cronotopului în lirica leopardiană și quasimodiană, evidențiind mai clar și existența unei deplasări mentale identice dinspre prezent spre trecut. În concluzie, efectul estetic

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
putea fi completate prin analiza atentă a Canturilor. Printre aceștia se numără și silenzio-tăcere (Zibaldone 2629), vocabula ce reprezintă punctul de plecare al cercetării din acest capitol. În prima parte a lucrării s-a arătat faptul că în scrierile despre poetica ermetismului, mai cu seamă în cele de Mario Petrucciani și Luciano Anceschi, se semnalează influență autorului din Recanati asupra reprezentanților noului curent literar, pentru care devenise o adevarată zeitate protectoare. Ca prim nume al orientării, Quasimodo a utilizat o serie

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
similar a fost creat de Leopardi în Viață Solitara unde eul poetic interiorizează, tot pe firul tăcerii, peisajul înconjurător, al cărui centru este, ca în Apăstătută, lacul. Totuși, în cazul lui Leoaprdi nu avem de-a face cu o artă poetica, aici măsurându-se nivelul deviației de la model. În viziunea lui Quasimodo mecanismele creației sunt condiționate atât de bogăția imagologica a naturii exterioare, atunci când interioritatea poetului se deschide spre ea, cât și de prezentele felurite (cuvinte, glasuri, chipuri) ce aparțin trecutului

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Quasimodo. Prima creație după lungă perioadă leopardiană de tăcere a poeziei (1823-1828) a fost, precizam, Renașterea la viață, poezie structurată în trei timpi din care primul este dedicat copilăriei, vreme a speranței, în care natura îi apărea eului ca entitate poetica a cărei voce putea fi interiorizata cu ajutorul imaginației și al sensibilității; al doilea moment pare marcat de tăcerea naturii și de pietrificarea interiorității, trăsături preluate și de Salvatore Quasimodo. În cele din urmă, într-un al treilea moment, este reluat

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
încetase să comunice cu intimitatea creatoare. Inima nemișcata din Apăstătută împrumuta ceva din inimă leopardiană nemângâiata în fața muțeniei și indiferentei naturii; blocajul eului, transpus în alți termeni de Quasimodo, se manifestă prin imposibilitatea de a interioriza, elabora și exterioriza materia poetica: Zadar vedeam sclipirile / amurgului în cale, zadar duios pe vale / Privighetori cântau (Renașterea la viață, vv. 53-6) și altundeva dar dorința / Murise-n neputința / Biet sufletului meu (idem, vv. 71-72).314 Împietrirea inimii este sugerată de ambii scriitori prin negarea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
și de tăceri (Vânt la Tìndari). Prezenta acestui veritabil nucleu tematic, în ipostaza să de trecut fericit bogat în imagini generatoare de poezie, readus în prezent prin filtrul amintirii, dar și în ipostaza să de prezent arid în care inspirația poetica a împietrit dezvăluie o afinitate profundă între lirica quasimodiană și cea leopardiană.315 În poezia lui Leopardi cântecul naturii, foșnetul vântului, dangătul clopotului și vocile casei sunt motive poetice din sfera sonorității, transpuse în versuri cu scopul de a contura

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
transpune în versuri motivul în cauză cu scopul de a descrie o stare interioară strâns legată de procesul de creație și de timpul prezent, caracterizată de incapacitatea de a interioriza stimuli externi, de a-i îmbină și transformă în materie poetica, în cuvânt. Imaginile amintesc de tăcerea leoaprdiană a poeziei. Scriitorul romantic încadrase aceeași viziune a tăcerii în prezentul istoric al umanității, tematica rămasă fără ecou în opera sicilianului. Ambii creatori operează însă întoarceri pe axa temporală înspre trecutul îndepărtat, redat

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Convalescenta).358 Sub semnul vântului, suflu metamorfic tipic quasimodian, interiorizat precum în Infinitul, căutarea ia aici formă introspecției. Titlul poeziei, Convalescenta, justifica o interpretare a preluărilor din opera antecesorului că întăritoare ale inspirației slăbite a scriitorului ermetic sau că hrană poetica necesară după anumite traume. Motivul vântului și experiența cognitivă din versurile romanticului nu sunt niciodată transpuse de Quasimodo ca atare, ci sunt integrate în propriul univers imagistic original. Dat fiind că preluarea este departe de a fi servila, ermeticul distanțându

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
se feresc de atingerea nefericitei Safo, alter-egoul poetului, semn că armonia inițială s-a destrămat.368 Filtrul quasimodian a exclus numeroase concluzii ale romanticului cu privire la Natură, păstrând numai imaginea ei de mama binefăcătoare, deoarece aceasta se plia pe sensibilitatea să poetica și deoarece îi oferea un leac pentru perpetua rătăcire a eului și pentru singurătatea să fundamentală: odihnă și reagăsirea sentimentului de apartenență prin contopirea cu universul primordial. 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea Desprinderea de matricea în care, de fapt

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
creație, numărul ocurentelor din ultimele poezii postbelice ajungând să îl depășească pe cel din plachetele anterioare, probabil, deoarece apropierea bătrâneții și a morții avea nevoie de un element compensatoriu. Compoziția terminologica a versurilor invalidează astfel opinia lui Riccobono conform căreia: poetica silabisirii viselor nocturne se epuizează în Poezii noi. Deși trimite corect la faptul ca stihurile din al doilea moment creativ sunt mai ancorate în realitate, afirmația se poate justifica numai dacă accentul se menține pe adjectivul nocturne.380 În vreme ce primele

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
sufletul lui Leopardi, care cunoștea bine scrierile Doamnei de Staël, care a vibrat citind aceste rânduri atât de bine calate pe propriile-i opinii. Probabil că unele teme caracteristice pentru creația să originală, ce țin de pesimismul sau structural, precum poetica amintirii, valorizarea antichității și decăderea lumii contemporane, își au rădăcinile și în dragostea pentru Homer, ce se înscria, în orice caz, în mai amplă tendința neoclasica a epocii.445 Spre deosebire de recanatez, care a dorit să traducă primul cânt cu intenția

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
să fii, mai întâi, un scriitor bun.462 La Quasimodo reapare aproape intactă ideea leopardiană că numai un artist și un filolog, prin munca asidua, pot face să renască mesajul versurilor, în special al celor scrise de antici: în O poetica (1950), el subliniază că trebuie să ținem seama de muncă de reflecție poetica ce se strecoară în intervalele de tăcere a creației: mă refer la traducerile din poeții antici și moderni. Poeții greci, Vergiliu, Homer, Eschil, Ovidiu, Evanghelia după Ioan

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]