21,807 matches
-
nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci ne-om dare foc,/ rogu-mă, mă rog!" (Doina șla margineț). Avem a face aci cu un prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi, în zorii producției artistice pe care o înregistrează folclorul. Melancolia țărănească e surprinsă în filonul său intrinsec, la răscrucea Erosului cu Thanatosul, precum o primă derută a spiritului, într-o mixtură de prospețime și
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
a egalat succesul de public al Cuvintelor și lucrurilor, care e o carte mai spectaculoasă stilistic, mai valoroasă literar, Arheologia cunoașterii este, s-ar putea convingător pleda, cea mai importantă scriere a lui Michel Foucault. Bogdan Ghiu o numește, foarte poetic (nu știu și cît de adecvat) "o carte de tranziție, o carte-salt, o carte-parcurs, o carte-sinucidere, o carte-renaștere, o carte-împlinire/ eșec". Eu aș numi-o, cu mai puțin avînt poetic, o carte fundamentală și totodată paradoxală, prin statutul ei în
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
scriere a lui Michel Foucault. Bogdan Ghiu o numește, foarte poetic (nu știu și cît de adecvat) "o carte de tranziție, o carte-salt, o carte-parcurs, o carte-sinucidere, o carte-renaștere, o carte-împlinire/ eșec". Eu aș numi-o, cu mai puțin avînt poetic, o carte fundamentală și totodată paradoxală, prin statutul ei în contextul filozofiei lui Foucault. Voi explica îndată la ce mă gîndesc cînd spun că e paradoxală. Cercetătorii operei lui Foucault disting, de regulă, două etape/moduri esențiale în gîndirea acestuia
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
Arma anatomică, 1985, Mașina de uitat, 1990, Binemuritorul, 1996. Textele, așezate în ordine cronologică, după anul de apariție al volumelor, au o valoare în sine și, în același timp, ilustrează o evoluție. Există și trei poeme traduse în engleză - eșantion poetic pus la dispoziția eventualilor cititori din alte țări. Urmează o postfață - semnată de un rafinat degustător de poezie, Eugen Negrici -, completată cu o bibliografie critică. Ultima secvență a cărții cuprinde o Biobibliografie, bogată în informații și concisă. Cu o ironie
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
strategia de a ascunde sub parafraze retorice, sub metaforism și citate, o serie de omisiuni esențiale provine dintr-un volum din scrierile lui Alecu Russo (BPT; 1967) . în secțiunea de prezentare biografică a autorului, locul nașterii este eludat prin evocare poetică... "1819 17 martie - S-a născut Alecu Russo într-un "sat frumos rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bîcului" (Amintiri)". Tehnica citatului și aparenta precizie filologică a indicării sursei sunt menite să mascheze insolitul situației. Trebuie
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
ale poeziei române din ultimele decenii. Modelul expresionist, cuprinzîndu-i pe liricii șaizeciști, de proveniență și inspirație rurală, care au împămîntenit orientarea cu pricina, altoind-o pe un trunchi vehement autohton, modelul conceptual, ilustrat de o reflecție ce a dobîndit carnalitate poetică prin practica unor Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ilie Constantin (anterior de Labiș), modelul ludic, abordat din unghiuri varii de Marin Sorescu, Emil Brumaru, Gabriela Melinescu, dar și de optzeciștii care, prin fronda, jemanfișismul și chiar prin intertextualitatea
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
înălțare" a poetului timișorean, cu balonul, în văzduhurile unui rafinament ultim, de unde - sublimă revanșă! - ludicii de succes obștesc se văd tot mai mici, pînă aproape de dispariție. Într-atît de mare e deosebirea dintre unul și ceilalți... Prin ce se caracterizează producția poetică a lui Șerban Foarță? Printr-o calofilie fanatică, dusă pînă la o delirantă pedanterie. Dacă, așa cum s-a afirmat (Hermann Helmers: Lyrischer Humor, 1971), umorul e rezultatul genetic al integrării (asimilarea normei) și al emancipării (critica normei), aci "emanciparea" se
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Despina Petecel Theodoru Parcurgerea textelor poetice care au stat la baza conceperii celor patru cicluri de lieduri, reunite pe primul CD realizat de Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, ne oferă posibilitatea de a defini personalitatea compozitorului Pascal Bentoiu în datele ei morale
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
din primul lied, Oglinda, unde cromatismele, trioletele, ritmurile eterogene, uneori sincopate, ca și salturile intervalice depășind octava, în special în partitura sopranei, se rezolvă pe un sunet acut ori supraacut tinzând, cu disperare aș zice, spre lumină. Dacă succesiunea ideilor poetice urmează un traseu similar treptelor cunoașterii - Pascal Bentoiu ne-maiținând seama de cronologia fiecărei serii de lieduri (Flăcări negre, 1974, Eminesciana II, 1958, Cântece pe versuri de Nina Cassian, 1959 și Incandescențe, 1977) -, succesiunea ideilor muzicale e dominată de trei simboluri
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
că este pianista de mare profunzime și sensibilitate pe care o știm cu toții, dintotdeauna. O atare îngemănare de sensibilitate a avut, cu siguranță, puterea de a-i implica și pe ascultători într-un act creator care, dincolo de tehnicile componistice și poetice utilizate rămâne impersonal, misterios, ademenitor.
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
moarte între bacterofagi/ "au căzut virusul Q de pe tine/ ca Sinan Pașa de pe pod în apă"/ o, Escherichia coli, o, Escherichia coli/ prin pădurea Albiori" (ibidem). Pe bună dreptate, Nicolae Balotă, semnatar al unei postfețe, remarcă o apropiere de "enciclopedismul poetic al lui Saint-John Perse, prin unele din enumerările sale, prin surprinzătoarele analogii sau simple asociații între imagini provenind din regnuri felurite, de pe tărîmuri foarte diverse". Dacă moralmente avem a face aci cu o oficiere a ironiei, a surîsului subiacent apologiei
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
la hodină, m-a pus în mormînt, am venit sub glie, (feciorii) s-o dus în lut, mi-a ieșit moartea în față, (moartea) m-a scos din lume-afară etc., fără a trece cu vederea peste o serie de formulări poetice: Săraca a mea viață/ Cum s-a topit ca o gheață 64, M-am topit ca o roauă/ Și v-am lăsat lumè voauă 79, Că o creangă blestemată/ Mi-o luat a mea viață/ Cum ai rupe on fir
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
imaginea U.R.S.S.-ului. Carmen Tănase în Lora, prostituată cu un box-office încă acceptabil, îmbină poezia personajului veșnic mitoman - mitomania, altă variantă a salvării - cu aerul arogant al unei condiții, vezi Doamne, superioare. Camelia Maxim (Lora) reușește în special registrul poetic, pe cel arogant lăsîndu-l amorțit. Nebunul - precaut este Ionel Mihăilescu. Un personaj excesiv încărcat în spectacol este Klara, prostituată "de lux", excesivitate inutilă preluată în interpretare de Elvira Deatcu, dar estompată și nuanțată de Iuliana Ciugulea. Crina Mureșan în Maria
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
zilele a poetului. Momentul central al activității literare în patrie a fost, în 1940, decernarea premiului Fundațiilor Regale pentru volumul Caligrafie pe zăpadă. Absolvent de școală militară, renunțase la cariera armelor, visată în adolescență, când, tot atunci, își descoperise vocația poetică. Foarte tânăr, se dedicase, spre a avea din ce trăi, gazetăriei - rubrica de fapte diverse - la ziare de diferite coloraturi politice. În anii celui de al doilea război mondial, înaintea deci a exilului, mai publicase o carte de versuri, Ceasul
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
Geo Vasile Leit-motivul meditației poetice capătă accente dramatice în cea mai recentă carte a lui Ion Horea Bătăi în dungă (Ed. Albatros, 1999, 142 p.). Bătăi de clopot, evident alarmante din punct de vedere al vieții în primejdie de moarte: "Viața-i ca trestia/ peste
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune osânda scrisului, ca religie și soluție artistică. Poemele lui Ion Horea aspiră către rugăciune și comuniune, repere providențiale în a face suportabil sentimentul eșecului dar și al incompatibilității visului poetic cu agresiva secularizare a lumii românești: "Vremuri păgâne,/ nu te mai duce!/ Haide, bătrâne/ haide sub cruce!". Cifrul său uman nu-și mai găsește dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
pe crucea dată/ tuturor". Din climatul grav, de captivitate purgatorială poetul se ridică la sentimentul religios al naturii și al firii, se eliberează spre rugăciune, prin căință și adorație, întru thaumaturgica dezlegare a izvoarelor, sinonimă cu desăvârșirea muzicală a ideii poetice. Ispășirea și reculegerea, retragerea din lume în intenționata temniță lăuntrică stau mărturie că pentru Ion Horea poezia este o via crucis, cale a jertfei, a adevărului, a faptei artistice exemplare. Ion Horea, Bătăi în dungă, Ed. Albatros, București, 1999, 140
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
rămâne fără îndoială filmul-vedetă al ediției a 35-a a "Zilelor Cinematografice de la Soleure". Regizorul Daniel Schmid (născut în 1941, școlit la Berlin, colaborator al lui Fassbinder la Negustorul de zarzavaturi și autor, până acum, al unor filme mai degrabă poetice) reușește cu această comedie neagră, cu accente grotești, despre o Heidi din Est - prostituată, Irina sosită din Rusia - o lovitură de maestru, adjudecându-și, deopotrivă, aprecierea publicului și a criticii de specialitate. Filmul are umor, ritm, fantezie: întâmplările, pline de
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-apropii de rug/ cu speranța că mă va bea/ dar intru în priveliște/ ca într-un tablou plin de nori/ de fantome uscate/ de foste măceluri de apă" (el tu). Între eul poetic și destinatarul poeziei se instituie un duet. Rezultatul e o restructurare, o limpezire, o fortificare reciproc avantajoase, pe ruinele unei armonii paradisiace, în raza unei suferințe ce-și poate găsi mîngîierea prin împărtășire: "cad frunze sub ochii închiși/ se șterg
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Dan Croitoru Liniile de forță ale unei poetici baroce (căci nu e vorba de un simplu "barochism", cum scria Guy Chambelland într-un articol așezat în fruntea antologiei de versuri Ceea ce sferele gândesc despre noi, apărută la editura ieșeană "Timpul") traversează, fără doar și poate, poezia lui Miron
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
anafura se face piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică a absenței. Viziunea eshatologică a unei lumi părăsite de Dumnezeu e impregnată de o spaimă copleșitoare, cu accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
trecerea către seve când sufletul/ Înfășoară trupul mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
sens este amintit celebrul vers "Je hais le mouvement qui deplace les lignes" care i se potrivește atât de bine poetului român. Eseul se termină cu câteva pagini dedicate prozei lui Bacovia. În spatele discursului critic se află o adevărată artă poetică (dealtfel, prefața lui Ion Bogdan Lefter poartă un titlu sugestiv: "Prozatorul scriind despre poet spre a gândi la arta sa"). Citatele alese spre a ilustra ipotezele de lucru par smulse din vreun text al lui Radu Petrescu însuși. În încheierea
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
Dacă fantezia e o evadare din real, mai curînd spontană, umorală, ironia e o irealizare "tendențioasă", elaborată cu bună știință, dispunînd de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun, a aerisi limbajul, a reforma viziunea poetică. Sînt mijloace de "ardere a etapelor". Grație lor, autorul se simte liber a inova într-un domeniu în care trecutul produce totdeauna "obstacole" de o gravitate sterilă, oneroasă, prin simpla lor adiționare în timp. În Basarabia, ele au fost favorizate
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
o psihologie a imensei dezamăgiri, nu altfel decît niște "inși nătîngi trași pe roata norocului tîrziu/ ca într-o apoteoză a prăbușirii" (ibidem). Iată încă un șir de jocuri de cuvinte comise de Leo Butnaru: "oM cu M mare"; "Edgar Poetice jocuri"; "viețile paralele ale lui Plutarh/ se intersectează cu viețile noastre neparalele". Ca pentru a-și onora ironia de care uzează mereu, poetul nu pregetă a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]