1,649 matches
-
adică membru al unei asociații sindicale, Uniunea Scriitorilor, unde încercăm să ne resolidarizăm, în favoarea limbii române, a caracterului, a dialogului. Dacă n-aș fi fost scriitor, mi-ar fi plăcut să fiu scriitor (cel puțin să scriu afișe la Casa "Pogor", cum zicea, odinioară, fetița mea...). Fernando Pessoa spune la un moment dat, în "Cartea neliniștirii": Consider că poezia e ceva intermediar, o simplă trecere de la muzică la proză... În proză vorbim liber. Avem posibilitatea să introducem ritmuri muzicale, păstrându-ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se va mai face; nimic nu este nou sub soare. Toate merg la un loc, toate au fost făcute din țărână, și toate merg în țărână. Cine știe, dacă suflarea omului se suie-n sus, și dacă suflarea dobitocului se pogoară-n jos, în pământ? (Flacără Sacră, 1, I, 1934, p. 7. Acest articol a fost semnat de către Calinic I. Popp Șerboinau sub pseudonimul de Piconșer) Cremațiunea și religia creștină O privire generală asupra bisericii [II] După apoteoza finală a Mântuitorului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
subtilă, ce se formează sau se toarnă după corpul nostru și care-i conservă pentru totdeauna dimensiunile și asemănarea. Moartea desparte aceste două suflete, din care unul se suie iar la cer, pe // când celalalt condus de zeul Mercur se pogoară la Pluton, care-i cere socoteală de faptele sale. În timpul lui Cesar nemurirea sufletului era pusă la îndoială. Ceremonii la moarte. După ce mai întâi se spăla corpul mortului și se stropea cu parfumuri prețioase se așeza pe o clădărie (rug
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Dintre necrologurile susținute la înmormântarea mitropolitului reținem „Cuvântul comemorativ” al lui Ion I. Nistor și cel al Înaltpreasfințitului patriarh Miron, ținute în Catedrala de la Cernăuți. Iată câteva cuvinte memorabile ale profesorului Ion Nistor: „îngerul morții s-a pogorât să curme subit firul unei vieți greu încercate și să împărtășească cu taina liniștei de veci un suflet adânc sbuciumat. De trei zile clopotele tuturor bisericilor vestesc tânguitor credincioșilor că arhipăstorul lor, Nectarie, s- a săvârșit întru Domnul. Vestea tristă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
capăt cu blândețea și îngăduința. El nu le reproșează că nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor să nu vorbească public despre acest subiect. În plus, faptul că s-a pogorât pe pământ „învelit în carne”, așadar „camuflat” sub o înfățișare comună, reprezintă o piedică în fața acceptării adevărului. Prin urmare, nerecunoașterea Sa ca Mesia constituie un păcat justificabil, care poate fi înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze și toată casa lui Israel o îndrăgi. Coborârea lui Isus în iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, în cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu bucurie, am văzut cerul deschizându-se și un om strălucitor (photophoros) coborî șdin elț, mai luminos decât șapte stele laolaltă. Iar acest om strălucitor luă soarele de deasupra capului meu și se urcă iarăși la cerul din care se pogorâse. M-am întristat cumplit pentru că-mi răpise soarele. Puțin după aceea, pe când plângeam eu și mă jeluiam, l-am văzut iarăși pe omul cu pricina coborându-se din cer și luând luna de deasupra capului meu. Atunci, plângând cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui Dumnezeu, sub sceptrul lui Mesia. Această vârstă invadează pur și simplu istoria, desființând-o și instaurându-se în locul ei definitiv. Împărăția cerurilor se pogoară brusc, omul neparticipând efectiv la „preluarea puterii”. Metaforic, după remarca lui Vielhauer, deosebirea dintre cele două vârste apare net în Daniel 7: vârsta de acum este întruchipată de fiarele urcând din străfundul mării, în timp ce vârsta viitoare se arată sub chipul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asfaltarea trotuarelor din porunca noului primar - „Valerucu nost’, deie-i Dumnezău zile și noroc!“. După care musafira Își relua jeluirile pentru cîte un necaz, cîte un ghinion. Nu biruiau a se lămuri dacă lumina electrică În biserica din Pișcari, unde pogorîse mai demult Sfînta Fecioară, era o faptă vrednică și de seamă ori o ispită pentru cel ce o hotărîse, adică tot noul primar. După nenumărate vorbe, moșu’ Ștefan a zis: — Ascultați-mă: mai mîndra luminare a bisericii și a icoanelor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sărac, unul dintre puținele din ținut fără amestecuri etnice și confesionale. Amestecul, atîta cît fusese, se risipise, căci Horthy secerase zdravăn cu Auschwitz-ul prin cele două familii de evrei, iar supraviețuitorii lor se topi seră În toate vînturile. De ce nu pogorîse Ea la Cluj, la Oradea ori la vreo mină de aur din Maramureș? Se Înțelesese că la mijloc lucra o taină adîncă, dar se Încercau fel de fel de răspunsuri: că la Pișcari era multă credință, că i se arătase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucrurile s-au mai schimbat, Însă nu decisiv. Bag mîna-n foc pentru o singură Împrejurare În care a pășit din proprie inițiativă În biserică, și anume, cînd aveam eu zece luni și cînd m-a ridicat la Icoana din care pogorîse Fecioara la Pișcari. A doua oară (nu am date certe, dar simt că nu poate fi altfel) a intrat În vreo biserică din Cluj, spre a mulțumi că, În sfîrșit, băiatul ei care e... În fine, așa, dar e și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și apoi ușor să-i cernem cenușa peste funduri de abis. Iubita mea, se scutură salcâmii cu flori ce cad asemeni unor nori din care poți să muști când ți-o fi foame, pe care poți din cer să te pogori. Iubita mea, sunt mort, dar tu ești vie... Sau invers poate. Invers e la fel. Iubita mea, am scris o poezie pe o petală a unui ghiocel. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Porumb Luiza VASILIU După cum zicea domnul Emil Brumaru, într-una din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfînt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
este deosebit, Maria ! Pentru că vei naște un fiu. El va fi mare și se va numi Isus, iar Domnul îi va da domnia peste întregul pământ. Maria : Dar cum este cu putință, când eu sunt fecioară ? Îngerul : Duhul Sfânt va pogorî asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va învălui. De aceea Sfântul Prunc ce se va naște din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu. El va domni peste toate țările și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Maria : Sunt
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
l-ar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu le-ai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat Evanghelia după Ioan, care propovăduiește că Duhul [Sfânt], pogorât în chip de po rum bel, a șezut peste Domnul. Însă Duhul, deși se afla sub această înfățișare, era totuși cu adevărat atât porumbel, cât și Duh; mai mult, nu și-a nimicit propria fire luând asupra Sa o fire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care se înălța încet, ajungând cam aproape ca El să se simtă în siguranță. Și Dumnezeu a spus „Iată, ei sunt un singur popor ... și iată de ce s-au apucat...acum nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și aicea la Gălata de Sus să nu ne uite cu pomenicul la svîntul jităvnic; iar carele dintru dînșii, preut sau diiacon, ne va uita pre acela să nu-l ducă Dumnezeu Svinția Sa la dulceața Raiului, ce să-l pogoare la amarul Iadului și să aibă parte cu Ariia în vecii vecilor amin”. Iaca și un bărbat, părinte, care cine ști ce datorii o fi făcând, că a ajuns să vândă o casă fără știrea femeii. Mare ți-i minunea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Genia. Ia vezi, sârbule, ce-i cu băiatul. Se vede venind domn' procuror. Îl cunosc după lanternă, parcă-i farul de la Sulina! Hai, repede! Adu-l la mașină! Este trecut de 10, ne apucă miezul nopții în creierul munților. Doamne, pogoară-te cu plug peste mine și mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
huceagul des cu gândurile mele. Când strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline, frumoasă ești, pădurea mea, și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre? HABACUC: Care veste? FARNACHIE: Ei nu, că sunteți tari de tot! Sisoe se pogoară pe pământ! Apără-l, măiculiță! PAFNUTIE: Cine ți-a spus? De unde știi? FARNACHIE: Păi dacă sfințiile voastre jucați țintarul... Tot raiul știe și vorbește. HABACUC: Nu se poate! FARNACHIE: Ba iaca se poate! Că s-a înfățișat la Tronul Luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbește. HABACUC: Nu se poate! FARNACHIE: Ba iaca se poate! Că s-a înfățișat la Tronul Luminii, și-atâta s-a rugat, și-atâta s-a milogit că s-a înduplecat Cel Prea-Milostiv și i-a dat slobozenie să se pogoare între oameni. Ba zice-se că i-a dat și puterea de a face minuni pe unde-a poposi. (Uimire manifestă a celor doi. Ucenicii se ridică ușor și par a trage cu urechea, interesați.) PAFNUTIE: Mare-i minunea Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a cui învoire ai pornit, cuvioase, să faci minuni pe la casele oamenilor? SISOE: Învoirea mea e mai presus decât voi toți și decât mitropolia. Și împreună cu acea învoire am primit și dezlegare pentru a purcede pe pământ spre binele oamenilor, pogorându-mă cu hârzobul din Rai. NIȚĂ: Din Rai? Văzutu-l-a cineva Raiul cu ochii? Ia să nu-mi umbli mie cu balivernele astea, că eu nu-s muiere. Și să te cam cărăbănești urgent de la noi, dacă nu vrei să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O leacă de lapte, cuvioase, pân-om pregăti altele... SISOE (mânios): Lapte? Ia-l de-aici, să nu-l văd! Pentru asta m-am pogorât eu din cer pe pământ? Și aici tot de lapte și de smochine să dau? ILINCA: Nu te supăra, părinte, îl duc numaidecât dacă nu-ți place. (iese, către babe) Ați auzit? Nu vrea lapte și gata! Dacă mai zăboveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]