9,079 matches
-
v-a rugat pe dumneavoastră să mă întâmpinați? - Nu, nu, soțul meu nu mai poate participa la această întâlnire. - Cum așa? Iar aânăm semnarea documentelor? răspunse Ștefan nu la fel de amabil ca prima dată, speriat că a făcut drumul degeaba până în Poiana Brașov. Și câtă treabă aveam! Măcar nu m-a anunțat cum am făcut și eu, mai spuse el pe un ton ușor iritat. - Nu, nu este nevoie, le vom semna împreună, am aceleași împuterniciri ca și soțul meu, fiind administratori
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
la poarta ta de veghe Când se coboară liniștea-n fuioare, Să torc duios din clipe efemere Un fir de borangic pentru inele. Cu ele ne-om lega de veșnicie Fântâni secate, și-or găsi izvorul, Iar ciutele rănite prin poiene, În iarba verde-și vindece piciorul. Nu va mai fi târziu, sau prea devreme, Nici lacrimi încrustate în mărgele Doar un arcuș și-o inimă - vioară Vibrând de parcă ar fi întâia oară! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am să
AM SĂ RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367653_a_368982]
-
Acasa > Poezie > Delectare > COLIVIA CU GRATII DE OȚEL (SAU MIREASA AFURISITĂ DE URSITOARE) Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: "O mireasă tânără este asemeni unei flori rupte dintr-o poiană, dar o soție vinovată este la fel ca o floare călcată în picioare." (Honore de Balzac) Din goblenuri prăfuite Te scobori în plan mister - Mii de chipuri aurite Te privesc din vastul cer. Vag mă-ncearcă o dorință Să te
COLIVIA CU GRATII DE OŢEL (SAU MIREASA AFURISITĂ DE URSITOARE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367745_a_369074]
-
de dreptatea mea, de miezul lucrurilor, m-am convins și ceva mai târziu, în Brașov. Dar să continui cu ce m-a atras aici: restaurante și cafenele de tot felul, la doi pași. Nu departe sunt și Teatrul și Filarmonica... Poiana Brașov - la 10 km. Bun! Ne-am hotărât (dar și datorită prețului convenabil): aici va fi sejourul nostru. - Vorbesc din Israel, doamnă. Aș vrea o cameră dublă. Îmi răspunsese chiar proprietara. - Domnule, m-ați prins într-un moment special. Nici
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
ne-a deranjat prea tare acest inconvenient. O altă surpriză mă aștepta în ziua următoare. Suzana și-a luat trei zile de concediu ca să mergem într-o excursie în munții Tatra Inaltă (Vysoke Tatry), la Poprad Tatra, un fel de Poiana Brașov de la noi. După o călătorie cu trenul de peste 100 km, cu plecarea înainte de ivirea zorilor, am ajuns în gara din Poprad, un oraș vechi și cu o dezvoltare economică destul de bună. Cu toate că eram destul de obosiți, am plecat pe jos
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră. Chiar dacă până la cei
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
spun oamenii locului, dar, corect, Piatra Fortunei”. - Piatra norocului românesc - plin de lacrimi și sudoare. Și comori „sfârșind” cu viitorul. „[...] am intrat într-un vârtej de lumină de toate culorile. Apoi, când am privit din nou spre pământ, am văzut poiana și toată Valea Uilacului altfel decât le știam. Eram într-un alt timp, necunoscut, într-o vreme ce va să fie.” BODAVA. Topos sacru din hotarul sud-vestic al Someș-Uileacului - vatra autorului cărții. Pământ și văzduh încărcate de viața de odinioară
IZVOR DE NEAM. „PIATRA FUNTURII” (MILIAN OROS, BODAVA, BAIA MARE, ENESIS, 2009) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367131_a_368460]
-
clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele. Referință Bibliografică: LANUL DE GRÂU / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 171, Anul I, 20 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
Tradiții, spiritualitate, legende și povești românești Parcă ar fi fost ieri, atât de vii îmi sunt amintirile... De câțiva ani încoace, în perioada Rusaliilor, ca prin vis, aud un glas vesel de fată care strigă: „Au venit călușarii! Sunt în Poiană!” Și, preț de câteva clipe, fetișcana din mine este derutată, apoi încet-încet îmi revin din reverie, mă frec la ochi și, nostalgică, îmi zic: „Ce viziune frumoasă!” Așa se petreceau lucrurile atunci, în copilărie...După ce aflam vestea venirii cetei de
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
fiecărui flăcău, ales cu grijă dinainte, gâtul cu cap de cal (Ciocul Călușului), cioplit din lemn de alun și învelit într-o blană de iepure, dar și „porunca” de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paște, într-o poiană secretă din pădurea Sinica, unde avea loc Nașterea Călușului. Aici, în mare taină, se ciopleau Steagul și Ciocul Călușului, în prezența căruia se Depunea Jurământul față de Vătaf. În prima marțe de după Rusalii avea loc *Îngroparea Călușului. Ceata era formată din
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
o zi, am picat și eu alături de frunzele căzute înaintea mea. Ele m-au acoperit cu grijă, ferindu-mă de frig și legănându-mi somnul. A fost un somn lung, în timpul căruia a nins, iar eu am visat păduri cu poiene pline de flori și de zâne. Visam fluturi și păsări...visam că alergam prin pădure...Dar, într-o dimineață, am auzit un glas de copil. „Ce-o fi asta”, m-am întrebat? „Încă visez?” Copilul culegea flori și alerga după
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
depărtări. Era un cântec singur,era un cântec trist- Era că o chemare de dor rătăcitor, Era ca o uitare de gand mângâietor. Lovindu-se de ramuri, tăcute, resemnate, Frunzele-ngălbenite se așterneau pe drumuri. Doar vântul, câteodată, se abătea-n poiene Și cuiburile goale se aninau străine. Era cândva-ntr-o seară de toamnă pe sfârșite Și-am auzit un cântec venit din depărtări; Era un cântec singur, un cântec de iubire -era că o chemare, era ca o uitare-, Si
CÂNTECUL IUBIRII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368737_a_370066]
-
ca un „moș” bun și darnic le-a pregătit pentru fiecare în parte. În aplauzele unei săli pline, în care s-a simțit mai degrabă spiritul Sfintelor Sărbători, au evoluat pe scenă copiii din Beliș, Călățele, Ciucea, Măguri-Răcătău, Mărișel, Negreni, Poieni, Răchițele, Râșca, Rogojel-Săcuieu și Sâncrai, și, bineînțeles copilașii din orașul Huedin. Câtă bucurie, câtă dragoste și câtă lumină au transmis acești copii, numai cei prezenți au putut să simtă! Straiul popular tradițional - cu fetele îmbrăcate cu spăcele cusute în culori
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
zic: Și până dimineața ne bate și nouă ceva gologani!... Nu dormi toată noaptea, se frământă, se gândi, se socoti, și se sculă cu noapte-n cap, se îmbrăcă binișor să n-o trezească pe nevastă-sa și plecă spre poiana unde-și așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau la căldări, pirandele puseseră tuciul să cășcălească mămăliga, copiii pe lângă ele săreau și se zbenguiau. Duran se apropie de șatră, câțiva câini din căruțe îl
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
noapte ne-apucăm de treabă! -Bine, nea Tudore, așa rămâne! Dar mucles... Duran puse degetul la gură în sensul că nu spune nimănui și plecă acasă. Pe seară șatra de țigani se înființă la el la poartă. Deshămaseră caii pe poiană, aprinseseră focul și se pârleau pe lângă flăcările care miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de țigani și mai mari și mai mici, desculți și despuiați. Câteva chivuțe cu desagii în spinare și cu plozii în brațe plecară prin sat
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
puse degetul la gură în sensul că nu spune nimănui și plecă acasă. Pe seară șatra de țigani se înființă la el la poartă. Deshămaseră caii pe poiană, aprinseseră focul și se pârleau pe lângă flăcările care miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de țigani și mai mari și mai mici, desculți și despuiați. Câteva chivuțe cu desagii în spinare și cu plozii în brațe plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală. Polizache cu trei mardeiași intrară în curte la
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
parcă se scurgea pe pământ o miere galbenă prin ceața nopții și stelele, licurici sălbatici, parcă urcau și coborau odată cu el dealurile. Pe la miezul nopții, aproape de Dobrotești, opri calul, îl legă de un stejar bătrân, și se trase într-o poiană să se odihneasă. Era o liniște ca la începutul lumii. Doar în depărtare cântau niște brotăcei de baltă. Omul mai trase câteva înghițituri din sticla cu rachiu și puse capul jos să închidă un pic ochii. Adormi greu printre oftaturi
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
congresul de chirurgie , Eforie Nord 4-7 iunie 2008 9. “Nutrition - essential step of the multimodal rehabilitation programme în elective colorectal surgery” (G. Dinescu, AE Nicolau, V. Merlan, Ț. Feodor A. Kitkani, M. Beuran); prezentată la Congresul Național de Nutriție Clinică, Poiana Brașov, 30oct-01 nov 2009 Participări congrese și conferințe: Al 24-lea Congres Național de Chirurgie, Eforie Nord, România - 2008 Congresul Societății Române de flebologie - 2008 Al 15 -lea Congres al EAES, Atena, Grecia - 2007 Congresul IASG, 5-8 Sept. 2007, București
DR. TONI FEODOR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363744_a_365073]
-
Eminescu”... Atunci a fost prima și ultima dată când am fost atât de aproape de dânsa. Am mai văzut-o de câteva ori, ba la un spectacol, ba la o conferință. Am întâlnit-o într-o iarnă la un restaurant din Poiana Brașov. Era însoțită de soțul dânsei, domnul Apostol și de un grup vesel de prieteni. M-a observat, m-a salutat făcându-mi cu mâna. Eram impresionat și mândru că mă recunoscuse. De data aceasta, de emoție, am salutat-o
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
care se petrece Peste lume, peste Rai, Cânt duios, ales, de nai. Eminescul nostru har Din al cerului nectar, Viață dusă-n suferință, Dor trăit în umilință, Și podoabă și corvoadă Ce doar timpul o înnoadă, Strat de flori peste poiene, Pas de cerb printre hiene, Stea ce scânteie ades, Glasul lumii cel ales. Eminescul nostru Domn, Dulce fie al tău somn - Darul nostru spre trezire Din a limbii amorțire, Darul tău spre luminare, Sufletul spre închinare, Ce-Ți cuvântă-n
EMINESCUL NOSTRU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363775_a_365104]
-
Ion Creangă” - Povești, Iași, 2012 - mențiune. - Concursul Național de Poezie, Proza, Critică Literară, Epigrama, Pictură, Fotografie Artistică „DOR de DOR”, Com. Dor Mărunt, Jud. Călărași, 2013 - Premiul III pentru proza. - Concursul de Creație lirica patriotică „SUFLET ROMÂNESC”, ediția a doua, Poiana lui Mihai, Gorj, 2013 - Premiul III pentru „Rondel pentru țară”. Lucrări publicate- recenzie, prefață, reportaj, eseu, anunț publicitare etc: - „Cântecul culorii la mijlocul toamnei” - cronică-reportaj la vol. peme „Cântecul culorii”, Loreta Popa, 201 - „Grăitoare „Tăcerea din cuvinte” - prefață la vol. Poezie
MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364613_a_365942]
-
Acasa > Orizont > Selectii > RITUALUL Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului În poiana din mijlocul pădurii, cercul de foc lumina noaptea liniștită și ridica panglici roșii spre luna de argint, zeița nopții. Spiritul pădurii patrona ritualul magic, in irealul tabloului de basm. În centrul flăcărilor, prințesa aproape goală, doar cu un văl de
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
firea, ne face pe noi înșine - comuni cum suntem - creatori de valori. „Care, cum poate!”, mai adăuga, parcă mulțumită și încrezătoare. O voce egală și gravă ca o doină cu ciobani mioritici și „smetiți” de dor pe cărările munților cu poieni alpine și imașuri cu iarbă grasă ... „Chiar și în mărginirea calităților voastre vă puteți proba temeinicia de a fi existat: o dată singuri și de cele mai multe ori în echipă, împreună cu cei cu care ardeți aceleași pasiuni și idei!”. Născută pe vremea
PROFIL DE DASCĂL: LUCREŢIA DULAMĂ (1911-2004) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364707_a_366036]
-
cu galerii nesfârșite de păsări/ invadase orașul./ Un făguș silvatica/ își rezema coatele de Intercontinental./ Păsările dirijau autobuzele.../ Din cinematografe ieșeau/ păduri tinere de mesteceni,/ alimentarele erau pline/ de fructe sălbatice/ și ouă de dropii/ ... iar pe covoarele fermecate/ ale poienilor plutitoare/ iepurii albi/ făceau tumbe//” (Vis și tumbe, pag. 337). Apelând la simbolistică, putem afirma că arborii fac legătura între cer și pământ, semnificând aspirația spre o ascensiune luminoasă. Binomul om-natură oferă cadrul ideal pentru apropierea omului de esența sa
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]