10,542 matches
-
pe undeva. Adrian izbucni în hohote de râs. — Aș, nici vorbă! Șam e plecat la Los Angeles. Dar la ce v-ați gândit? Ce-ar fi putut să vă facă? Să vă tragă o mamă de bătaie? — S-au mai pomenit cazuri, răspunse Fanny. Ați auzit de Brett Daniel? — Actorul? — La o săptămână după ce am publicat interviul pe care i l-am luat, mi-a vărsat intenționat un pahar cu vin roșu în decolteul rochiei de seară la recepția de după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu” înseamnă că tăgăduiesc un lucru. Mă tem că ai greșit adresa. Cea mai mare parte a timpului am fost amândoi îndrăgostiți de Ellie. — Ellie? Soția mea, spuse Adrian scurt și păru să regrete pe loc faptul că i-a pomenit numele. — Aha, înțeleg! Ah, chiar că-nțeleg! exclama Fanny. Vasăzică soția dumneavoastră-i față din Primăvară vieții... cum o chema, Fiona? — Nu, nu, Eleanor e o cu totul altă persoană, riposta Adrian. — Dar, în raport cu dumneavoastră și cu Șam, a ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu mai pot îndrepta râul făcut, zise Șam. Dar te-aș putea ajuta să te-mpaci cu gândul asta. — Mă îndoiesc. — Îți poți face o pregătire psihologică pentru ce-o să urmeze. Frică e cel mai mare dușman al tău. — Te pomenești că în timpul sejurului tău californian ai facut ședințe de psihoterapie? îl întreba Adrian. — Care-i cel mai rău lucru pe care-l poate spune Fanny Tarrant despre tine? Că te-ai lăsat de scris fiindcă nu suportai să fii criticat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
au sosit ziarele. — Ah, scăpa Fanny, părând de-a dreptul jignita. Ei bine, să fiu în locul dumneavoastră, nici că mi-ar pasă. Fapt e că nimeni n-o să-i dea nici o atenție. Privi cu jind spre masă și adaugă: — Te pomenești că acolo-i cafea? — Ce se-ntâmplă aici? În casa asta nu sunteți bine-venită. — Ca să folosim un eufemism, interveni Șam. Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai cum?“ — Atunci de ce ai mai bătut capul cu el? — A scris o carte care cândva a contat enorm pentru mine. Adăpostul. — N-am auzit de ea... Nu te-ai mai ocupat de mult de-o vedeta adevărată, nu? Te pomenești că i-ai băgat în sperieți pe toți. — I-am băgat în sperieți pe cei care se ocupă de imaginea lor, zise Fanny. În ziua de azi cei din relații publice cer că interviurile să apară doar cu acordul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea brusc. — Ce s-a-ntâmplat? o întreba Creighton. Am pomenit în jurnal ceva despre Diana. El își mută privirea de la șosea ca să se uite la ea. — Ce anume? Ceva ce n-aducea tocmai a laudă. — Păi, n-avea cum să aducă dacă-ți aparține ție, nu? glumi el. — Futu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Șam, zise el. Vreau să mai stai. — Bine, fie. Șam se așeza. Eleanor îi strânse mâna. Se uitară la televizor. Reportajul despre câmpul de mine se termină. Prezentatorul știrilor se răsuci pe scaunul lui rotitor și vorbi spre cameraman. — Te pomenești că plânge? întreba Șam, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Mi se pare ca plânge! — Da, îi dădu dreptate Eleanor. — Extraordinar! spuse Șam. E de-a dreptul extraordinar! — Ai văzut? îl întreba Adrian. Acum prezentatorul tocmai îl întreba pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebuie să ne ferim a-l rezuma, pentru a lăsa cititorului plăcerea de a anticipa sau a intui acțiunea. Ne vom referi doar la raportul dintre momentele subiectului, la construcția cărții, la intriga ei sau la punctul culminant fără a pomeni nimic despre deznodământ. Vom arăta apoi ce importanță are acțiunea în caracterizarea personajelor, în ce mod se recurge la ,,efecte” pentru a pregăti diverse situații, dacă există mai multe planuri ale acțiunii, cum se îmbină acestea, ce rol are factorul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale lui Petru. Am țug, domnule profesor, nu mă pot plânge, recunoscu Brândușă cu modestie. Nici măcar nu mă mir, cu așa compoziție. Uite ce scrie: și când scrie, așa-i. Concret: sodiu! Potasiu! Aluminiu! Și așa mai departe. Unde ai pomenit dumneata atâta bogăție Într-o gură de apă? (Doar n-o să-ți țin eu lecții despre frumusețile și despre bogățiile patriei noastre care, dacă nu s-a schimbat ceva Între timp, e una din cele mai frumoase și mai bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ocupația romană, grație Însușirii lor de căpetenie: mândria. Oameni cu frica lui Zalmoxis mai Întâi și a lui Dumnezeu mai apoi, Moduneștii au fost slujitori devotați ai două imperii și ai doi Împărați pe care n-au Încetat să-i pomenească În rugăciuni: Traian și Franz Joseph. Vocația lor de Întemeietori a putut fi remarcată abia după bătălia de la Mohacs, când nouă soldați români din oștirea maghiară, printre care și Petru Moduna, s-au ascuns de rușinea Înfrângerii Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încercat pe loc, aș fi reușit. De când Îmi doresc eu să văd orașul de sus? Socotind Însă că n-am destul carburant la bord, am intrat cum ți-am spus la „Minerul”. Am alimentat și... Ce să vezi? M-am pomenit În stradă cu inima ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cea națională, poșta, telefoanele, radioul, televiziunea, vecinii, ploaia, norii, soarele, EGL-ul, ziarele, revistele, legile, obiceiurile. Pe scurt, În toți și În toate. Încât, Într-o zi, un om cu simțul măsurii și cu frica lui Dumnezeu, chiar dacă protestant, se pomeni zicând: Io, de chind sind, așe un cuplerai nu vezut! Înmormântările În schimb aveau ținută. La români, mai ales, păreau interminabile. Precum nunțile, un fel de superproducții de hollywood autohton. Ungurii erau mai reținuți, iar evreii păreau extrem de grăbiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară, În acea dimineață, pe Leonard Cohen cântând Waiting for the miracle și Closing time. Încântat de această imagine, Petru termină conversația uitând să mai pomenească de parabolist. Formă din nou numărul Iolandei dar nu-i mai răspunse. Vorba cuiva: casa suna a gol. 29. Locul viselor și al amintirilor ar putea fi coșul pieptului. Explicația părea cât se poate de Întemeiată, dat fiind faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndrepta și el cu voia Domnului. Asta dacă nu cumva va fi repartizat cine știe unde, În celălalt „Sector”, unde lucrurile stau cu totul altfel. Cel puțin așa susțin cei care nu lipsesc niciodată de la biserică și știu toate rugăciunile și Îl pomenesc pe Dumnezeu mereu, nu ca el, doar la ananghie. Timp să se schimbe prea mult nu mai era. Putea În schimb să admire peisajul sau să converseze cu domnul Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau o planșă, cam așa ceva, și care Înfățișa felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate de un elefant sau o broască țestoasă. Te pomenești că, Între timp, lumea și-a schimbat punctul de sprijin... Te pomenești... Se uita pierdut la Brândușă care era ba elefant, ba broască țestoasă, ba... Asta trebuie să fie să ai vedenii. Să te ia cu rău de la stomac sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
desen sau o planșă, cam așa ceva, și care Înfățișa felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate de un elefant sau o broască țestoasă. Te pomenești că, Între timp, lumea și-a schimbat punctul de sprijin... Te pomenești... Se uita pierdut la Brândușă care era ba elefant, ba broască țestoasă, ba... Asta trebuie să fie să ai vedenii. Să te ia cu rău de la stomac sau cu leșin. Cum i se Întâmpla și când cobora cu liftul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a dat mie cartea odată cu un sărut fratern pe frunte Înainte de a ne despărți. Recita mereu versuri din cartea asta. Două poeme reveneau obsesiv: Cimitir săsesc și Vama Veche. Când am aflat de moartea lui Klaus În loc să plâng m-am pomenit recitând ore În șir poemele lui preferate: Cum Însă plânsul eliberator se lăsa așteptat, am luat cartea, mereu la Îndemână, și am citit-o cu voce tare din scoarță În scoarță. Apoi a venit și plânsul mult dorit si apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anticariatul din Piața Carolina. Îmi trebuia și mie puțină mobilă aici. Și de care să nu mă izbesc cum mi se mai Întâmplă uneori. În plus Îmi trebuia și mie un țel În viață... Să iei Viena cu asalt, te pomenești, zise Iolanda râzând... Cam așa ceva..., admise cu modestie Petru. Ce mare lucru să cucerești astăzi un oraș sau chiar o țară? Ca să nu mai vorbim de un cartier Întreg. 2. Iolanda ațipi câteva clipe chiar În mijlocul bătăliei de la l683. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încă unite și despre cele care se destrămaseră și despre televiziune, în principal despre cine cu cine a făcut sex, cine pe cine a înșelat, cine pe cine a ucis în telenovele. De unele dintre personajele pe care le-a pomenit nici măcar nu auzisem vreodată și m-am întrebat cât timp petrecuse ea departe în tăcerea ne-spațiului. Ne-am spus glume, comportându-ne ca și când: a) glumele noastre ar fi fost mai comice decât erau de fapt; b) glumele celuilalt erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cabina și ajungând pe puntea din față, am dat peste cele trei butoaie umplute cu cărți de telefon și aparate electronice de formare rapidă a numerelor. Păreau absolut neschimbate față de formele lor originale, însă Fidorous se burzului doar când am pomenit despre asta. — Ei, sigur că așa sunt. Ce te așteptai, la un scrin și la un suport pentru pălării? M-am hotărât să nu mai pun alte întrebări. Comenzile ambarcațiunii se aflau pe puntea superioară, care funcționa și ca acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a transformat liceul în Școală Medie de Comerț). Din primele clase primare, a căpătat pasiunea pentru lectura, care îi rămâne o constantă a vieții, iar în liceu a participat la cercul literar condus de Profesorul G. Dimofte, al cărui nume, pomenit cu dragoste și deosebit respect, îl poartă promoția de absolvenți din anul 1951. In vara lui 1948, a plecat voluntar să muncească pe Șantierul Bumbești Livezeni, în cadrul brigăzii de elevi din Brăila, iar în perioada 1949-1950 a fost instructor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ce nu trebuia să zic. Nu, tovarășa. Noi aicea sîntem puși să păzim porțile tiparului. Să nu intre oricînd-orice-oricine. Că dacă nu, intră rușii peste noi". Asta era amenințarea forte a anilor șaptezeci. "Intră Rușii!" Dacă scriem contra lor, dacă pomenim de Basarabia, de Bucovina, de Nistru-Tisa, de Doină, dacă, dacă, dacă, INTRĂ RUȘII! Știu acuma. Accentul cărții-dialog trebuie pus pe exasperanta gîndire unică, spaima tuturor minților normale. Cum a fost posibil, cum s-a putut ca mai tot să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tu nu trebuie să știi de 8-9, ci de peste 10. Decodat, perfect înțeles, trebuie să mănînci cartea. Mănînc-o". Așa și era. În '61 se mai concura cu "dosar". Fiilor de ceferiști, de șantieriști, de mineri, de colectiviști (ca să nu mai pomenim de copiii "aparatului") li se asigura loc la admitere; pentru ceilalți, fără "dosar", se scotea la concurs un număr infim de locuri. Concura o mulțime pe unul singur. Fișa fiecăruia dintre noi, cei cu "origine nesănătoasă", se afla sub nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]