2,423 matches
-
de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori de hârtie cu pamblică cu inscripție "Veșnică pomenire" NU Servicii complete + regie = 7.300 lei Suma plătită de 5.400 lei era parafată de urma lăsată de o ștampilă cu litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care se alege praful ratării. Multă țuică, mult nonsens. Femeile sunt mai puternice fiindcă fac terapie de grup. Fiindcă își împart tristețile, nu și le beau, dându-se mari când sunt slabe. Și se țin de ritualuri: naștere, creștere, moarte, pomenire. Chiar dacă multe dintre ele au avut serviciu la Călan și nu-l mai au, nu le vezi uitându-se în oglindă și spunând: „Eu nu mi-s nime”. Știu, de bună seama, că iar au să strâmbe ceva misogini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
va comanda un mic monument de marmură, de formă dreptunghiulară, la mijloc încrustată o cruce și numele celor trei în ordinea morții, cu datele lor. La poarta cimitirului ne despărțirăm explicând insistențelor ei că nu pot veni la masa de pomenire, dar că voi mai trece pe la dânsa - se legase, totuși, între noi ceva semănând a familiaritate - ea fiind liberă, i-am spus să mă caute oricând la tribunal sau acasă pentru orice eventual necaz. Așa se încheie pentru mine după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în sinea mea; nu primii nici un răspuns, la care se adăugă și tăcerea, mi se păru complicitară, a proprietăresei. Vorbi: - Ce coincidență vizita dumneavoastră, domnule judecător: astăzi se împlinesc patruzeci de zile de la plecarea doamnei Perussi. Ieri i-am făcut pomenirea. - Nu e nici o coincidență, doamnă, am venit anume pentru asta. Îi spuneam adevărul, dar omisesem, intenționat, să adaug că simțisem și o nevoie fantastică să vin în casa în care locuise Keti. Aveam senzația apropierii de ea; creștea o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
moștenitoarea testamentară a mamei lui Keti. I se întâmplase desigur ceva, îmi spusei. Se apropie, îi sărutai mâna: - Ce s-a întâmplat, doamnă? încercai să zâmbesc. Își căuta, vizibil, cuvintele ca și cum atunci mă vedea prima dată. - E vorba de o pomenire pe care vreau s-o fac, un parastas, după atâția ani pentru toți trei. Am venit să vă rog să veniți și dumneavoastră... dacă aveți timp. - Bineînțeles! rostii cu o convingere tristă, apoi o rugai să primească, din parte-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să veniți și dumneavoastră... dacă aveți timp. - Bineînțeles! rostii cu o convingere tristă, apoi o rugai să primească, din parte-mi, câteva sute de lei, cu care țineam să contribui. Ea avu o ezitare. Precizai: Trebuie să primiți, e o pomenire la care vreau să iau parte; trebuie să mă înțelegeți, nu se poate să mă refuzați. Se supuse. „Măcar atât, pentru tine!”. Peste o săptămână fui la cimitir, printre ceilalți, ea văzându-mă o salutai cu o înclinare ușoară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ales? Ce știți, părinte?” El nu auzi, nu mă văzu, rosti, doar cu privirea spre crucea din fața lui: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului duh”... - „E tot ce-a rămas, Keti!” Am luat apoi parte la masa de pomenire, și la sfârșit, când plecai, titulara moștenirii Perussi îmi mulțumi ca și cum îi făcusem un serviciu personal (cred însă că intuise exact realitatea). Străzile mi se părură goale. „E tot ce-a mai rămas, Keti!” rostii a doua oară. Mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de mult, era scris numele și anul nașterii „1884” cel al morții va fi încrustat peste trei zile prin îngrijirea doamnei Pavel și a Margăi Popescu. De la cimitir venirăm cu toți acasă însoțind-o pe doamna Pavel, și după terminarea pomenirii, târziu, era de acum întuneric, fiecare plecă afară de Marga Popescu care dormi cu mătușa timp de două săptămâni, până când aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cât o fulgerare de clipă, după-amiază, în fața gropii deschise în care avea să fie coborât, la distanță de câteva minute, sicriul cu trupul neînsuflețit al tatălui ei. Îl privii pentru ultima dată: se încheia o lume. Seara, la masa de pomenire, Ana, care servea împreună cu fiica, trecând pe lângă mine, îmi spuse: - Îți mulțumesc c-ai venit! Vocea ei amintea o vreme uitată, ce-mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine râdea - plângea, pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a vinei pe umerii altuia, complet nevinovat. Din fericire pentru mine, domnul Victor Ciorbea a trecut repede peste această neșansă. Și eu l-am însoțit în audiența acordată domniei sale și soției sale de către patriarhul ortodox grec al Ierusalimului, vrednicul de pomenire Fericitul Diodor II. Mi-am permis să îi exprim patriarhului câteva cuvinte în limba arabă, limbă pe care o vorbea bine, pentru mulțumire și binecuvântare creștinească ortodoxă. 5. Ca traducător de limbă arabă, școlit în țară, în prima promoție de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ale unei ființi neînsemnate, care săvârșise, cu venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și pomenirea de patruzeci de zile. Culi își încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma noastră și de a neliniști pe cei vii, căutându-și tihnă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai Granadei se ruinau doar ca să procure o oaie pentru sacrificat sau ca să-și cumpere straie noi; Întreruperea Postului, când până și cei mai săraci făceau chiolhan cu nu mai puțin de zece feluri diferite de mâncare; Așura, zi consacrată pomenirii morților, dar în cursul căreia se făcea schimb de daruri somptuoase. La toate aceste sărbători se adăugau Paștele, Assir, începutul toamnei, și mai cu seamă faimoasa sărbătoare de Mihrajan. Pentru acest din urmă eveniment, exista datina de a se aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oamenii trebuie să se închine și să facă de multe ori semnul Sfintei Cruci când se trag clopotele sau când trec pe lângă biserici, troițe. Se fac nenumărate procesiuni la Sfintele Moaște iar parastasele se fac în fiecare Duminică împreuna cu pomenirea morților și creștinul ortodox are acces nelimitat la rugăciune în biserică sau pentru a aprinde câte o lumânare pentru cei dragi vii sau morți. Aceste obiceiuri au un rol prea puțin conștientizat de societate și anume, acela de a disciplina
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
sau doi. M-am bosumflat când am văzut afișul. Nu din cauză că aș avea cine știe ce orgolii de felul acesta, ci pentru indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu duceam viața lor, nu mă complăceam în bârfe și alte mărunțișuri din astea. Iorda și Necșoiu mă țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-a corectat un poet), o astfel de împreunare de aer și lumină mă îmblânzește, mă scaldă în unda purificatoare și-mi readuce puterea de a mai închipui un an. Și încă un an. La prânz e o adunare de pomenire a lui Liviu Rebreanu. Abia acum văd că a murit la 59 de ani. Eu am pornit spre ei. Ce-am dat eu, într-o viață mistuită de aiureli? Întorcându-mă la gândul de început, am trăit un an al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme rusești și-a arborat două falnice drapele tricolore. Pe cel albastru cu multe stele încă nu îl au probabil în dotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când În când Îi apuca Închinatul, lucru rar la gropari. Dezgropaseră oasele unor bunici ai celor morți, oameni decedați la rându-le cu douăzeci, treizeci de ani Înainte. Oasele fuseseră duse În fața bisericii pentru a li se face slujba de pomenire. Și, cum așteptau ei acolo liniștiți, cei trei gropari mai descoperiseră ceva pe fundul uneia din gropi. Acel ceva Îi făcea să se tot Închine.) Mușu avea chef de spus povești „de pi la ei“. Spunea că dacă un moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vândut pe Horea!“ (Ei, bine, cam În aceste condiții am aflat eu ce era acel obiect la care se tot Închinau groparii. Era ceva care arăta ca o cârpă maronie, dar... era pielea de pe palma unuia dintre morții dezgropați pentru pomenire. Închipuiți-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile plantare principale. Erau aproape treizeci de ani de la Înhumare. Aveau de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toată greutatea mișcării naționale de cinci ani încoace. Rugăciunea La ora 10 am plecat toți în costum național, cu căciulă, cu zvastica mare în dreptul inimii, în coloană de marș, direcția Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufletelor: Ștefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea, Ion Vodă, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand și pentru pomenirea tuturor voievozilor și ostașilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc contra năvălirilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în dreptul inimii, în coloană de marș, direcția Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufletelor: Ștefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea, Ion Vodă, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand și pentru pomenirea tuturor voievozilor și ostașilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc contra năvălirilor vrăjmașe. Solemnitatea depunerii jurământului În marș, cântând imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
desperare. Pentru a-și întări tachinerea, adaogă că cei blegi, cei de noapte, au plecat cu Mika-Le - care ar fi vroit să dea bună seara, dar n-a mai turburat pe mamă-sa bolnavă. Diplomația fusese împinsă prea departe. La pomenirea numelui funest, Lenora își rupse dantelele hainei de casă. Acum tăcerea iar spărgea alune. Era o imagină a lui Mini, când gânduri anevoie de spus ciocăneau timpul și spațiul, fără de vorbe. Noroc că intră Lina cu canotierul în mână și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
altul au aceeași soartă. 15. Și am zis în inima mea: Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?" Și am zis în inima mea: Și aceasta este o deșertăciune." 16. Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decît a nebunului. Chiar în zilele următoare totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul! 17. Atunci, am urît viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
tot mai trage nădejde; căci un cîine viu face mai mult decît un leu mort. 5. Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nici o răsplată, fiindcă pînă și pomenirea li se uită. 6. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 7. Du-te, dar, de mănîncă-ți pîinea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la jug de gheață trag îngerii vorbirii. Prin munți de întrebări rug de luminărăsfață-a duhului secătuit cuvânt, și întru pomenire cenușile-I se adună, să mistuiască vraja prin ochiul de pământ. Neagra sărutare Mor în muguri clipe fără stele, vin apuse dimineți din nori... alergând o lacrimă-ntre ele, mor și eu, ... A(pus) între culori. Curg cenuși, în miez
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]