1,619 matches
-
Totuși, în perioada respectivă, creșterea a coincis cu o schimbare în caracterul sistemelor cu un singur partid. La sfârșitul anilor '40, sistemele respective erau fie comuniste (13 din 23), fie autoritare conservatoare, ca în Spania, Portugalia și Taiwan; un sistem populist precum cel din Mexic era un caz excepțional. Douăzeci de ani mai târziu, numărul sistemelor cu un singur partid a crescut, în special în Africa Subsahariană. Au existat suișuri și coborâșuri de la jumătatea anilor '60, multe astfel de sisteme au
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fost imitate la rândul lor de unii lideri europeni, în special în Portugalia și Spania, unde sistemul cu un singur partid de tip fascist și-a continuat existența până în anii 1970. În același timp, și Turcia a avut un sistem "populist" cu un singur partid după Primul Război Mondial, iar acest exemplu a fost urmat de Mexic, care în această privință avea să aibă cel mai mare succes în lumea necomunistă. Astfel, deși ideologia comunistă a fost un element crucial în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și în Asia din acel moment, China îndreptându-se cu pași repezi înspre o economie de piață. În țările comuniste, majoritatea sistemelor cu un singur partid au propus o diversitate de alte scopuri, în special conservatoare tradiționale, autoritare inegalitare și populiste, ultima categorie fiind cea mai amplă. Sistemele conservatoare tradiționale au devenit relativ rare, atât datorită faptului că în general în lumea contemporană se pune accent pe dezvoltare cât și pentru că astfel de sisteme cu un singur partid nu par a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
deși chiar și în aceste cazuri a avut loc o îndepărtare de la însăși forma represivă a sistemului începând cu a doua jumătate a anilor '80. Astfel, cel mai mare grup al sistemelor cu un singur partid se constituie din regimuri populiste, deși și numărul acestora a scăzut din a doua jumătate a anilor '80. Există încă un număr semnificativ de astfel de sisteme în Africa Subsahariană (unde se găsesc aproape jumătate din sistemele cu un singur partid). "Populismul" este un termen
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acestora a scăzut din a doua jumătate a anilor '80. Există încă un număr semnificativ de astfel de sisteme în Africa Subsahariană (unde se găsesc aproape jumătate din sistemele cu un singur partid). "Populismul" este un termen cuprinzător: scopurile sistemelor populiste cu un singur partid variază considerabil în funcție de gradul de dezvoltare. Unele sisteme precum cele din Coasta de Fildeș și Kenya au ajuns să îmbrățișeze o filozofie a "liberei inițiative"; treptat, PRI mexican a ajuns să aibă aceleași scopuri. Altele și-
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
În sfârșit, un număr de regimuri precum Benin, Congo și Etiopia sunt sau au pretins o vreme a fi marxiste, dar aceste experimente au durat de obicei doar câțiva ani. Aceste sisteme cu un singur partid sunt sau au fost populiste datorită accentului pus atât pe dezvoltare cât și pe participare, deși în grad variat. Unele țări precum Tanzania au permis o multitudine de candidaturi dintre care votanții puteau alege, deși toate în cadrul partidului, în timp ce altele nu au tolerat astfel de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de soluții. Nivelul represiunii a variat și el în unele țări (Mexic, Tunisia) a fost considerabil mai redus decât în altele (Zair). Peste tot există totuși o limită a gradului de tolerare a opoziției: chiar în cele mai blânde sisteme populiste cu un singur partid sau chiar în cele mai blând dintre toate sistemele cu un singur partid -, în general se manifestă un anumit grad de represiune. Aceste sisteme se pot apropia într-o anumită măsură de liberalism, dar nu pot
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
radicale similare în Africa Subsahariană (de exemplu în fostele colonii portugheze și Etiopia) au fost puternic represive și chiar au fost nevoite să poarte războaie civile, în parte pentru că baza lor de sprijin era foarte limitată. Totuși, chiar și sistemele populiste care au adoptat scopuri mai puțin "progresiste" au avut probleme majore privind sprijinul. Într-adevăr, opoziția grupurilor tribale sau cel puțin a unora dintre ele, era atât de puternică în unele culturi încât a dus la răsturnarea partidului unic unul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Ghana, în 1966. Au urmat și alte cazuri în Burundi, tensiunile au rezultat periodic în serioase violențe tribale; în Uganda, violența era de asemenea substanțială; chiar și în Zimbabwe și Zambia, opozițiile tribale au dat naștere unei represiuni severe. Sistemele populiste în care partidul unic a dorit să evite aceste conflicte au încercat să își sporească baza de susținere practicând o politică de "acomodare" în ansamblu. Represiunea este mai redusă, iar procesul de construire a națiunii este mai puțin deranjat; dar
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în sistemele comuniste cu un singur partid a fost totdeauna că înscrierea trebuia obținută cu oarecare dificultate, după un timp de instruire în care erau testate capacitățile "cadrelor"de a face prozeliți. Modelul comunist a fost imitat în cazul sistemelor populiste cu un singur partid din lumea a treia, deși aproape întotdeauna au existat variații. Un număr de partide relativ bine structurate au fost create ca arme împotriva regimurilor considerate reacționare din Coasta de Fildeș, Kenya, Guineea, Zambia și Tanzania, în timpul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
decât cele alcătuite în anii '60 și '70, adesea prin nevoia liderilor militari de a-și consolida controlul asupra populației după câțiva ani la putere. Indiferent dacă aceste partide erau sau pretindeau a fi marxiste (ca în Congo sau Benin), populiste sau autoritare inegalitare, ele erau rareori altceva decât mașinării desemnate să își ajute liderii. Nu aveau organizarea extinsă sau "cadrele" dedicate ale partidelor comuniste. Ele au fost prin urmare mai puțin capabile să mobilizeze populația decât partidele populiste din primii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau Benin), populiste sau autoritare inegalitare, ele erau rareori altceva decât mașinării desemnate să își ajute liderii. Nu aveau organizarea extinsă sau "cadrele" dedicate ale partidelor comuniste. Ele au fost prin urmare mai puțin capabile să mobilizeze populația decât partidele populiste din primii ani de după independență, decât PRI sau decât partidele comuniste, deși multe dintre acestea au căzut și ele, în ciuda îndelungatei lor experiențe. Dinamica sistemelor cu un singur partid Timp de mai multe decenii, forma sistemului cu un singur partid
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca o consecință pe termen lung a înfrângerii fascismului și nazismului. Treptat, aceste regimuri au fost înlocuite de sisteme cu mai mult de un partid, de regimuri militare sau de o altă formă de sistem cu un singur partid. Sistemele populiste cu un singur partid au părut pentru un timp modele mai potrivite și mai stabile de dezvoltare postbelică pentru lumea a treia. Dar susținerea lor a depins în mare măsură de capacitatea liderilor de a menține un echilibru între tradiție
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
i s-a dat o importanță considerabilă, spre exemplu în timpul revoluției culturale din China. Dar chiar atunci când nu i s-a acordat atât de multă atenție, el a rămas profund înrădăcinat în filosofia partidelor care propun ideologii autoritare egalitare și populiste. Această poziție îi ajută pe liderii acestor partide să își justifice politica de a persista în scopurile lor indiferent de opoziție și de a considera complet inacceptabilă orice mișcare desemnată să "abată atenția" populației de la aceste scopuri. Mobilizarea în țările
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țările comuniste și în țările lumii a treia Din cauza nevoii de a obține sprijinul populației în acest mod, partidele au avut o importanță crucială pentru liderii autoritari egalitari și cei populiști. În consecință, poate, liderii "carismatici" care au format partide populiste nu s-au preocupat prea mult de alte aspecte ale rolului partidelor nu au fost nerăbdători să vadă organizațiile create de ei sau moștenite de la predecesorii lor implicându-se prea mult în procesul de luare a deciziilor. O astfel de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
reprezentare decât spre mobilizare. Doar în lumea comunistă, partidele cu un caracter "progresist" au fost suficient de bine structurate și controlate de o elită fidelă, încât să facă posibilă implicarea într-un anumit grad (limitat) a membrilor obișnuiți. Scopul partidelor populiste din lumea a treia este în esență acela de a furniza un instrument prin care opiniile liderilor să poată fi comunicate populației într-o manieră atât de puternică și convingătoare, încât aceasta să fie stimulată să le adopte. Această ultimă
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
extinderea sectorului public. Niciun stat nu poate eluda această constrângere generală, dar statele în care nivelurile educației sunt scăzute sunt deosebit de expuse pericolului extinderii peste măsură a personalului administrativ, în special din moment ce aceste țări au dorit adesea să urmeze politici populiste care necesită o presiune continuă din partea guvernului pentru a fi aplicate. În practică, aceste politici pot să nu fie implementate, deoarece personalul competent pur și simplu nu este destul de mare (La Palombara, 1963: 17-22). Mărimea și implementarea Independent de problema
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
perioada anterioară, cel puțin în principiu, stilul procesului politicilor publice era anticipativ și impus în multe sisteme autoritare: așa stăteau lucrurile oficial atât în țările comuniste, cât și în cele din lumea a treia în care ideologia era "progresistă" sau populistă. Pe de altă parte, decidenții din țările conservatoare tradiționale adoptau mai curând un stil de politică publică reactiv, deși aceste politici erau și ele mai frecvent impuse decât negociate. Nu este foarte clar cât de mult corespundeau aceste principii realității
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
132, 133, 135 De Gasperi, 159, 178 De Gaulle, 204, 214, 259, 298, 308, 326, 335, 387 Degenhardt, H.W., 147, 160 democrație, 41, 45 și egalitarism, 45 și liberalism, 41, 44, 48-50 și regimuri autoritare inegalitare, 53-54 și regimuri populiste, 52 și regimuri tradiționale inegalitare, 52 și state comuniste, 51-52 democrație directă, 378, 379, 383-384, 387 vezi și referendumuri Dennis, J., 135 Denver, M., 178, 188 Deutsch, K., 40, 123, 125, 135, 389 dezvoltare economică și consens, 70-71 și dezvoltare
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de politică publică, 371-374 dezvoltare politică, 61-73 și birocrație, 63 și comunicare, 128 și grupuri, 66-67 și instituționalizare, 65-66 și norme, 65-66 și oportunități, 72 și structuri, 65-68 Polsby, N.W., 66, 105, 168 poliarhie, concept, 368 populism, 52, 169 populiste, partide, Portney, K.E., 375 Portugalia, 50, 159, 166, 167, 179, 185, 212, 231, 253, 287, 329 Powell, G.B., 33, 39, 40, 66, 67, 73, 345, 378, 379, 388, 390 presă, 130-133 proceduri, și constituții, 227, 234 rolul, 31-32 Putnam, R.D.
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Iliescu și să spună : „I-ați văzut pe oamenii Ăia siniștri, bătrâni și îmbrăcați în negru ?“, ca lumea să se alinieze în spatele lui. Mai ales că nu era greu, la o populație educată să deteste partidele, să cultivi iluzia asta populistă, care durează și astăzi, a unei demo‑ crații fărĂ reprezentanți, cum îmi spuneau oamenii în cartea mea Politica după comunism, liderul ales direct care numește guvernul, TĂtucul, fărĂ intermediarii corupți din partide, ideal cultivat și de BĂsescu mai târziu. Primul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lovitura de stat. V.A. : De ce în America Latină ? După dictaturi ? Sau acolo tranziția e continuă ? A.M.P. : Tranziția continuă definește bine continentul latino-american. Pentru că în America Latină multe state au ajuns foarte îndatorate. Politica dictaturilor lor sau a altor regimuri mai populiste fusese naționalismul eco‑ nomic. În acest naționalism economic ei etatizaseră foarte mult, controlau prețurile și introduseseră o mulțime de restricții de export care făceau ca economiile lor să fie similare cu economiile noastre. Mai puțin în privința acestei naționalizări extinse, nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
face un program electoral bazat pe universalism etic, pe faptul că statul trebuie să trateze egal și imparțial pe toată lumea, aș eșua... SĂ zicem că Monica Macovei va candida pe acest program în acest an, deși linia ei e mai populistă. Hai să vedem câtă lume o votează. V.A. : Până la 2%. A.M.P. : Nu știm. SĂ nu cobim. Oamenii vor ca statul să trateze egal și imparțial pe toată lumea, mai ales când e vorba de servicii de sănĂtate și de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
când granițele și informațiile din afară erau perfect filtrate, dacă nu brutal manipulate, nu puțini dintre aceștia credeau a trăi cu adevărat o „eră nouă”. Dan Deșliu, actor de mâna a doua, poet semidoct care a umplut cu versurile sale populiste mii de ore de clasă la liceu și mai bine de un deceniu toate manualele școlare, începuse binișor și destul de iute să se convingă pe sine însuși că este „al doilea Eminescu”, naș vtoroi Eminescu. Nimeni nu se rușinează să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
imperiu austriac, paralizat de un împărat bătrân și „legendar”, până la doi pași de la căderea și totala dezmembrare. Nu, eu nu voi împărtăși acest ultim și puțin hazardat punct de vedere, deși, trebuie s-o recunosc, prin abilitatea și tenacitatea sa populistă, Ceaușescu a reușit să-și creeze și o astfel de imagine, a „bunului împărat”, harnic și patriot, zi și noapte pe șantiere, certându-i pe „profitori” și pe intelectualii „paraziți”, în luptă cu o lume întreagă, cu „balaurul occidental” etc.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]