4,565 matches
-
fiorul tragic", p. 164), poeți optzeciști basarabeni, cînd nu pun în discuție "valabilitatea demersului postmodern", stăpînesc cu toții "știința versului", Ioan Es. Pop are acces "la o secțiune monadică a lumii, formulată în limbajul timpului său" (p. 184), Vasile Baghiu "repudiază postmodernismul și intertextualitatea" în ciuda faptului că e caracterizat ca "spirit decadent și matein" (p. 196). E, dincolo de ideologie literară, și o problemă de gust, dar o vagă conciliere o realizează articolul despre antologia de poezie română contemporană a lui Marin Mincu
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
printre ei): Am vrut, din capul locului, să scoatem o revistă nedoctrinară, chiar dacă înclinațiile ei au mers către noutate, către alternative care pot scoate din inerție viața culturală autohtonă. Am preferat ca, în loc să predicăm noutatea - fie ea pusă sub steagul "postmodernismului", al "bătăliei canonice" sau cum doriți - să o practicăm. Credem și acum că cititorii au nevoie de lectură, nu de dăscăleală. Ne-a plăcut să ne jucăm, fiindcă sîntem convinși că jocul e un lucru serios - atît de serios, încît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu). SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare de Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu), București, 1991; Cursa de
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
pași importanți spre cunoașterea integrală a acesteia, optând pentru un demers „fără pledoarii artificiale și fără umori”. În Poezia postmodernă (2002) se oprește la unele dintre cele mai noi manifestări ale poeziei românești. După ce încearcă o definiție a conceptului de postmodernism în „fragilitatea” lui pe teren românesc, dată de oscilațiile, ezitările și rezervele care s-au manifestat în conturarea lui, autorul stăruie asupra dezbaterilor pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanți la discuție și pe precursorii postmodernismului
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
postmodernism în „fragilitatea” lui pe teren românesc, dată de oscilațiile, ezitările și rezervele care s-au manifestat în conturarea lui, autorul stăruie asupra dezbaterilor pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanți la discuție și pe precursorii postmodernismului, mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
Cornel Munteanu, Mircea Streinul într-o monografie critică, ST, 1999, 2; Emil Iordache, Cărțile de pe masă, Iași, 2000, 107-115; Roxana Răcaru, „Textualism” sau ontologie, RL, 2000, 16; Dan Mănucă, Literatură și politică, CL, 2000, 7; Petraș, Panorama, 256-260; Cătălin Constantin, Postmodernism didactic, RL, 2003, 5; Gheorghe Grigurcu, Subistorie și supraistorie, RL, 2003, 16, 17. I.D.
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
și proză. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ziua literară”, „Cuvântul”, „Paradigma”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Tomis”, „Contrafort”, „Seine et Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident”, în răspăr cu majoritatea colegilor de generație, echinoxist, menestrel, autor livresc, manierist etc. De fapt, specificitatea rezidă în apartenența liricii sale la estetica proprie
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
nivelul prestației critice. S. valorifică avizat nu numai patrimoniul strict al teoriei și istoriei literare, ci și pe cel al filosofiei, culturologiei și al altor discipline umaniste, fiind, de pildă, un bun cunoscător al chestiunilor teologice și religioase. În Textualism, postmodernism, apocaliptic criticul își chintesențiază activitatea de cronicar, regrupând texte care se articulează într-o amplă panoramă a producției literare din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Sunt antologate aici cronici, studii și eseuri critice despre Ion D. Sîrbu, Angela
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
introductive și concluzive ale celor două volume expun viziunea despre „apocaliptic” ca matrice a segmentului de literatură valorizat, pe care criticul o apreciază că ar corespunde modelului existențial prevalent în lumea de azi. „Apocalipticul” ar include atât textualismul, cât și postmodernismul, acestea „nefiind decât niște forme particulare ale ultimei faze a culturii «burgheze», care este cultura dorinței de moarte”. De fapt, pledoaria teoretică transgresează domeniul strict al criticii literare, devenind o profesiune de credință existențială: „Doar asumându-ne condiția de ființe
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
ecuații a personalității lui S. SCRIERI: Ucenicia bătrânului alchimist, Cluj-Napoca, 1983; Strălucirea și suferințele filosofilor, București, 1992; Cântecele desăvârșirii interioare, București, 1994; Turnul lui Casanova, pref. Marin Mincu, Constanța, 1996; Provincia pedagogică, București, 1996; Textele de la Montsalvat, Botoșani, 1998; Textualism, postmodernism, apocaliptic, I-II, Constanța, 2000-2001; Experiment și angajare ontologică, București, 2002; Cartea lui Benedict, pref. Nora Iuga, postfață Nicolae Tzone, București, 2002; Textele de la Monte Negro, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Ucenicia bătrânului alchimist”, RL, 1984, 22; Ioan Milea
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
2000, 4; Ion Roșioru, „Textele de la Monsalvat”, CL, 2000, 7; Cistelecan, Top ten, 47-48; Grigurcu, Poezie, II, 384-388; Micu, Ist. lit., 695; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 428-429; Florin Mihăilescu, Poetica spațiului apocaliptic, VR, 2001, 5-6; Al. Pintescu, Postmodernism și postmodernisme, ST, 2001, 9; Bogdan Alexandru Stănescu, Camera cu molii, LCF, 2002, 37; Constantin M. Popa, Provocări și imprudențe, „Mozaic” (Craiova), 2003, 11-12. N. Br.
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
1999), Constantin Țoiu îl cita pe S. alături de Marin Preda și Nicolae Velea, ca „al treilea din dinastia recentă a Câmpiei”. Narațiunea, care proiectează epic viața unei comunități rurale din Bărăgan, pe fundalul ultimilor cincizeci de ani, poartă însemne ale postmodernismului: neașteptate schimbări de perspectivă, întretăierea planurilor temporale, amalgamarea stilurilor - științific (propriu studiului socioantropologic), ironic (practicat de președintele comisiei culturale), cronicăresc fabulos, cu accente biblice, oral (specific lumii rurale evocate). Scriitura, modernă, trimite la procedee frecvente în romanul de azi. Generat
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
ST, 1988, 7; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 59-65; Simion, Scriitori, IV, 657-662; Cristian Teodorescu, Un succes la Teatrul Mic, „Zig-zag”, 1993, 24; Lovinescu, Unde scurte, V, 128-132; Simion, Fragmente, I, 128-129; Gabriela Inea, Aripi și revoluții, TMS, 1999, 11; Cărtărescu, Postmodernismul, 160; Ion Roșioru, Textum castrator, CL, 2000, 5; Micu, Ist. lit., 641; Popa, Ist. lit., II, 924; Roxana Racaru, Demonii și harmonia mundi, RL, 2002, 12; Nicolae Bârna, O carte pentru armonie, VR, 2002, 5-6. N. I.
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
culturii: Mihai Spăriosu, RL, 1990, 21; Virgil Nemoianu, „Dionysus Reborn”, „The Review of Metaphisics”, 1990, decembrie; Monica Spiridon, „Zeul cu mai multe chipuri”, RL, 1991, 14; Roy Arthur Swanson, „God of Many Names”, „Religious Studies Review”, 1992, 4; Aura Taras-Sibișan, „Postmodernismul nu mă entuziasmează” (interviu cu Mihai Spăriosu), LCF, 1992, 7; Monica Spiridon, Dincolo de „bătălia” cuvintelor, RL, 1992, 19; Robert S. J. Garland, „God of Many Names”, „Ancient Philosophy”, 1994, 14; Marcel Corniș-Pop, Contest vs. Mediation: Innovative Discursive Modes in Postmodern
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The Waste Land al lui T. S. Eliot, deși chiar postmodernismul ar putea să și-o revendice, măcar în parte. Accentul e dat de neliniștea pentru soarta omului și a omenirii, pentru descâlcirea noimelor existentului, însemnate sunt coloratura morală de fond, strădania de exorcizare întreprinsă de poet, exorcizare înrudită, într-un
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
Popa, Ceremonialul sadovenian, Craiova, 1997; Vasile Popovici, Lumea personajului, Cluj-Napoca, 1997, 121-144; Dicț. analitic, I, 85-87, 207-209, 239-242, 305-308, 342-344, II, 86-89, 127-129, 376-378, III, 115-117, 128-132, 148-152, 160-163, 185-188, 403-405, IV, 262-267, 359-365, 432-438, 531-535; Glodeanu, Poetica, 303-322; Cărtărescu, Postmodernismul, 293-295; Victoria Moldovan, Lexicul poetic sadovenian, București, 1999; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 76-131; Dicț. esențial, 735-741; Micu, Ist. lit., 173-176, 248-252; Sorescu, Lumea, 111-118; Z. Ornea, Polifonii, Iași, 2001, 31-37; Ion Pecie, Meșterul Manole. Prozatori ai
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
textul într-o micromonografie, Liviu Rebreanu (2003), o lucrare de factură similară fiind și Augustin Buzura (2001). În fine, Arena actualității (2000) este cartea lui cea mai polemică, mai atașată la disputele zilei: de la „carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul posterității călinesciene la „prețul erorilor optzeciste”, de la falsa criză a romanului la „mersul literaturii prin ceața tranziției”. Istoricul literar nu lipsește, numele lui Panait Istrati, Paul Zarifopol, M. Blecher fiind inserate în această „arenă a actualității”. Poate
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
presă românească de avangardă”. Pe de altă parte, prozatorul e unul din primii autori români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
sale și cele ale unor reprezentanți ai grupului francez OuLiPo, ca Raymond Queneau și Georges Perec -, precursor al textualismului, prin utilizarea unor procedări literare practicate ulterior de scriitori afirmați în anii ’80, S. e unul din deschizătorii de drum ai postmodernismului românesc și unul din artizanii (re)sincronizării cu orientările novatoare ale literaturii universale. Citind cărțile lui Mircea Horia Simionescu, vom avea tot timpul senzația prezenței, în spectacol, a artistului, a marelui scamator care se ia în serios cu intermitență, se
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Ioan Ștefan Ghilimescu, „Înseși nevăzutele fiind viață, nu știu ce firișor de energie sau formă închipuită ar putea rămâne în afara interesului literaturii” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Glodeanu, Dimensiuni, 164-171; Cărtărescu, Postmodernismul, 160-162, 343-351, passim; Dicț. analitic, II, 163-166, IV, 608-611; Gheorghe Glodeanu, Mircea Horia Simionescu sau Comedia literaturii, JL, 2000, 13-14; C. Rogozanu, Fals tratat de călătorie, RL, 2000, 43; Dimisianu, Lumea, 223-227; Dicț. esențial, 759-761; Micu, Ist. lit., 608-613; Ion
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
director al unei companii editoriale, iar din 2001 ca redactor la „Contrafort”. Debutează cu versuri în 1979, la ziarul „Zorile Bucovinei”, iar editorial cu placheta Întoarcerea zeilor, apărută în 1992. Poeziile lui S. sunt axate programaic pe strategiile mitopoetice ale postmodernismului. Sursa inspirației este cotidianul văzut prin prisma absurdului. Una din ipostazele poetului în Întoarcerea zeilor este revoltatul, luptătorul, cetățeanul responsabil de „ani de restriște pentru Țară”: „Poetul, ca un zeu venit în mit, / Este chemat luminii-n ajutor” (Chemarea). Tonul
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
fugă de melancolie, pe care „au cărat-o în spate poeții neoromantici”. De aici, un „discurs antidiscursiv”, contorsionat cu bună știință, alungarea sentimentalismului prin exces de luciditate. Dacă termenul nu ar fi atât de lax, s-ar putea vorbi de postmodernism, cu referință specială la volumul Semne de viață (1987), unde expresia se simplifică, dar rămân contrastele, ca și refuzul coerenței ori supravegherea critică a textului („chiar așa filmul acesta/ voalat pe care-l numesc/ literatură”). Construcție a textului și critică
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
Săvescu, ATN, 1967, 6; Ciopraga, Lit. rom., 359-360; Micu, Început, 426-428; Dicț. lit. 1900, 767-768; Anghelescu, Scriitori, 179-190; Micu, Modernismul, I, passim; Rotaru, O. ist., III, 423-424; Ion Popescu-Sireteanu, Iuliu C. Săvescu inedit, ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Cărtărescu, Postmodernismul, 269; Dicț. scriit. rom., IV, 184-185. F. F.
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
Clas. rom., 65-66; Cornea, Originile, 400-402; Cioculescu, Itinerar, IV, 43-47; Gabriela Drăgoi, Ceva despre viața lui Daniil Scavinschi și o ipoteză asupra datei morții lui, ALIL, t. XXVI, 1977-1978; Dicț. lit. 1900, 769-770; Anghelescu, Textul, 13-20; Faifer, Semnele, 54-55; Cărtărescu, Postmodernismul, 239-241; Dicț. scriit. rom., IV, 193-195. S.C.
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
intitulat Cine se teme de solii generației ’90? Paul Nancă îi semnalează și prezintă elogios pe Horia Gârbea, Ramona Fotiade, Radu Sergiu Ruba, Caius Dobrescu, Simona Popescu. O anchetă, realizată de Constantin Sorescu (28/1987), are în atenție conceptul de postmodernism, aflat la ordinea zilei în dezbaterile din mediile literare, principala întrebare fiind dacă acesta „va deveni o modă ca atâtea altele, ori se va cristaliza într-un (supra)stil integrator”. Răspunsurile venite de la Nicolae Băciuț, Gabriel Chifu, Nichita Danilov, Aurelian
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]