1,577 matches
-
să dovedească posibilitatea ca un autor să își impună propriul canon individual, în fața celui paradigmatic, deja existent și unanim acceptat. Cu atât mai mult, cu cât această generație este una de legătură între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului individual, în cel paradigmatic, iar, pe acesta din urmă, la rândul lui, să-l legăm de ceea ce Eugen Lovinescu înțelege prin binecunoscuta teorie a sincronismului. Amintim una dintre afirmațiile autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de o parte, postmodernismul e cu totul refractar oricărui canon, oricărei intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru a ilustra dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în războiul contra revoluției culturale, are să reprezinte unul dintre momentele de maximă importanță, care intervin în salvarea de negura depărtării de cultură. Firește, "un intelectual are datoria să se implice în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autor, în parte. Încercăm, în consecință, să vedem ce păstrează și ce aduce nou Ana Blandiana, în cadrul poeziei șaizeciste. Desigur, fără a ne îndepărta de la principiile, pe care le instaurează această generație, cu rol fundamental, ulterior, în poezia optezicstă, respectiv postmodernistă. În demersul nostru, încercăm o înțelegere a interiorului din prisma exteriorului, ambele spații contribuind, printr-o reconfigurare prealabilă, la crearea noului univers poetic: cel al căutării și al regăsirii permanente. Analizăm, astfel, poezia Anei Blandiana, din perspectiva (de)construcției canonului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totodată, un alt fel de intertextualitate, verbele, marcând acțiuni dinamice, surprinse în plină desfășurare, devin ele însele ferestre sau metafore ale celor două cadre. Trimitere la un spațiu idilic, promovat de moderniști, împletit cu un spațiu citadin, banal, dezvoltat de postmoderniști, autoarea își alege un cadru natural dominat de ploi, pentru manifestarea bucuriei de a trăi. Ploaia devine metaforă particulară a universului Anei Blandiana, care capătă conotații distincte tocmai printr-o încercare de atribuire a ei cu semnificații metafizice. Modul nou
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmoderniști.7 Regăsind un nou Nichita Stănescu, care, din disperarea de a nu găsi cuvintele potrivite, în cele deja existente, inventează jocul necuvintelor, luăm afirmația Anei Blandiana drept o completare a colegului său mai tânăr de generație: "Nu imaginile îmi lipsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
La Chambre claire in 1980 și mai ales acum, după publicarea ultimelor sale cursuri comentate cu aplicare de Antoine Compagnon Într-un număr recent din Critique: Barthes apare aici un tradiționalist, nostalgic după o literatură elitară, după galaxia Gutenberg, etc.). Postmoderniștii americani și noii romancieri francezi au evoluat paralel, atît pentru că estetica lor avea presupoziții diferite, cît mai ales pentru că diferența În cauză era, din partea franceză În mod sigur, ierarhizantă. E drept, apare la Începutul deceniului nouă generația nouă de la Minuit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprezentate de filozofi adesea calificați astăzi de postmoderni, ca Jacques Derrida sau Michel Foucault.” (subl. mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
identitatea privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării deleuziană. Edward W. Soja, David Harvey și Nicholas Entrikin vorbesc despre societatea contemporană În termeni economici. Ei sînt astăzi postmoderniștii marxiști pe care Roger Friedland Îi „fotografiază” Într-un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja vorbește despre o renegociere dintre centru și periferie generată de felul În care operează acumularea de capital, prin „transferuri interregionale de profit”. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vehicul ideologic. Apetitul pentru proprietate dă seama de dorința omului de stabilitate, de lupta acestuia pentru a imobiliza realul într-o imagine; din ea derivă tendința de unitate (ca închegare a lui Unu), refuzul multiplicității și al diversității pe care postmoderniștii le reproșează viziunii metafizice; ceea ce înseamnă că proprietatea este soră geamănă cu metafizica. Luptând să aibă, omul este avut de ceea ce-și dorește; în felul acesta "e stăpânit" de metafizică. * Industrializarea metafizicii: să batem în cuie imaginea lumii. * S-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acesta fiind vorba poate, în limbajul lui M. Foucault, de o trecere la discursul ca formă de putere, deci de o fundamentare a puterii pe textul biblic. Suportă Biblia o interpretare în termeni de discurs și putere? Dintr-o perspectivă postmodernistă aș zice că da! Putem zări spre exemplu la Nietzsche analize ce trimit la o astfel de dezvăluire; numai că este vorba de o punere în relație (adică de o interpretare) a textului biblic cu instrumentele conceptuale moderne și postmoderne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
asupra copilului. Implicații pentru munca socială din instituții CORINA ACRIȘ, coordonator programe, ALINA DUMITRU, profesor-formator, Fundația Pestalozzi Violența. Definiții Violența reprezintă o problemă din ce în ce mai prezentă și mediatizată în societatea noastră. La acest început de mileniu, în societățile așa-zis „dezvoltate”, postmoderniste și postindustriale, violența este „justificată” din ce în ce mai des, fiind statuată ca tip de relație interumană, intergrupală și între națiuni. Violența a ajuns o modalitate de comunicare interumană, fiind o realitate ce transcende istoria umanității și pe care o putem urmări de-
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Spre deosebire însă de Marx, Aristotel și Platon consideră că formele de guvernare se succed regresiv mai degrabă decât progresiv, ceea ce ne conduce la modelul regresiei sau decadenței permanente, esența gândirii filosofice a secolului al XIX-lea și a perspectivei postmoderniste asupra vieții. În Republica lui Platon, Socrate sugera că tipurile de guvernare merg înspre rău: "aristocrația", sau "guvernarea celor mai buni", se transformă în "timocrație", sau "guvernarea oamenilor de onoare", care, la rândul ei, devine "oligarhie", când prioritatea indivizilor este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
să scape de etichetări. Imaginea Madonnei este controversată, spectacolele ei atrăgând nu numai atenția publicului, dar și a unor cercetători, mai ales în legătură cu calitățile ei de cântăreață și dansatoare, cu statutul ei de "monstru sacru 138" subcultural sau de eroină postmodernistă. Interesul nostru în acest capitol nu se îndreaptă nici spre talentul, discutabil de altfel, al Madonnei, nici spre mult comentata ei sexualitate, ci spre imaginea de subversiune pe care o creează față de modelul fe-cioarei-martir sau de figura sacrosantă a Fecioarei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1984) și Like a Prayer (1989) sunt simulări de castitate și credință. Artista jonglează cu aceste noțiuni cum s-a jucat și cu sarcina la adolescente și cu ademenirea băieților tineri. Mesajul pe care îl transmite constă într-o răsturnare postmodernistă a realității, iar imaginea creată este o caricatură a credințelor și valorilor tradiționale. Imaginii "dezgolite" a Fecioarei, Madonna îi opune o nuditate carnavalescă, buze groase și mult fard, fuste scurte și sâni proeminenți. Considerând că acestea nu sunt îndeajuns s-
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a submina polaritățile masculin / feminin, artă adevărată / artă pop, ficțiune / realitate, privat / public 143. Personalitatea ei schimbătoare și estetica seducției devin astfel "punctele de referință ale unei culturi postmoderne a comodificării, în care noțiunea de autenticitate a făcut loc constructului postmodernist 144". Este evident că Madonna este un produs "fabricat" al epocii noastre laice și postmoderne. În ciuda încercărilor ei vădite de a exprima "feminitatea" ca un concept cu multiple fa-țete și uneori agresiv, nu reușește de cele mai multe ori decât să o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Gaming and Commercial Entertainment: An Inquiry into Their Respective Natures and the Prospects for Their Marriage, UNLV, teză de doctorat, 1994. Claridge, Laura, Norman Rockwell (A Life), New York, Random House, 2001. Clark, Kenneth, Feminine Beauty, Londra, Routledge, 1980. Connor, Steven, Postmodernist Culture (An Introduction to the Theories of the Contemporary), ediția a II-a, Oxford, Blackwell, 1997. Cook, Deborah, The Culture Industry Revisited (Theodor W. Adorno on Mass Culture), Boston, Rowman & Littlefield Publishers, 1996. Counihan, Carole M., The Anthropology of Food
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ciclonul tranziției, Diogene Charaudeau, Patrick, 1983 Langage et discours. Éléments de sémiolinguistique (théorie et pratique), Paris, Hachette Charaudeau, Patrick (sous de la direction de ), 1988 La Presse:produit, production, réception, Paris, Didier Erudition, coll "Langage discours et societé" Connor, Steven, 1992 Postmodernist Culture. An Introduction to Theories of Contemporary, Oxford U.K. & Cambridge USA, Balckwell Coulomb-Gully, Marlène, 1995 Les informations télévisées, Paris, PUF, coll. "Que sais je?" Communications 55/1992 L'est: les mythes et les restes Drăgan Ion, 1996 Paradigme ale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
criză este o iluzie pentru conceptualizările de mai sus. Într-un fel, a ieși din starea de criză echivalează cu inventarea altei substanțializări a Economiei, o altă schemă conceptuală, o altă sinteză ideatică generatoare de experiență teoretică și practică deschise, postmoderniste, postdihotomice. Căile raționalității Clasele de conceptualizări arată atât căile pe care se eșuează, cât și căile unde s-ar putea produce corecții pentru minimizarea eșecului, pentru controlul rațional al consecințelor, pentru implicarea conștientă în cursul proceselor. Și acest lucru este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conținutul schimbării seturilor de valori definitorii. Ceea ce am numit setul aferent postmodernismului este întrețesut, în formulă parazitară, în ariergărzile și avangărzile celor două concepte radical diferite. Adevărul este că percepția de decadență în Marea Trecere este doar sugerată de valorile postmoderniste, căci determinanții țin de apărarea încrâncenată a consecințelor modului de organizare, de tip ierarhic, generat de prima modernitate pentru a nu lăsa spațiul liber pentru manifestarea ordinii globale, ca expresie a celei de-a doua modernități. Ceea ce îndeobște se așteaptă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lectorul abstract), prin invocație retorică, prin monolog adresat etc. (în imn, odă, epistolă sau în Glossa eminesciană: Tu rămâi la toate rece, / De tendeamnă, de te cheamă); - textualizarea lectorului în opera epică: ascultătorul basmului popular sau naratarul din proza cultă, postmodernistă, mai ales, precum în secvența: Dacă bine ții minte, mărite Cetitoriule - și nu vedem ce tear putea împiedica săți aduci aminte: memorie distributivă ai, cult ești, autodidact devii - pe cuviosul Metodiu și pe mai tânărul frate întru credință Iovănuț iam
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității, al parodierii etc., care impun coduri de lectură și de interpretare spe cifice, în relație cu „pretextul“ și cu „arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă capacitatea actanților comunicării de a iniția și a menține contactul, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în textul de mai sus. b. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Motiveazăți răspunsul. c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? 2. Care este opinia ta despre literatura/poezia postmodernistă? Susține, cu argumente, opinia prezentată. MODELUL 2 (text legislativ) Art. 1 (1) Zona montană a României constituie un teritoriu de interes național special economic, social și de mediu. (2) Prezenta lege reglementează modalitățile de dezvoltare și protecție a zonei montane
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rațiunii, al conștiinței, al afectelor; evoluția conflictelor interioare) - plan eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu, de pildă, autorii - Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș - se transformă în naratori personaje (Emunu, A. și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]