2,294 matches
-
ploii; lungă; lut; matca; merge; Moldova; moleșeală; monotonie; mormoni; nasol; natura; năprasnică; necazuri; necesitate; nefericire; neproductivitate; neputincios; nespusă; ninge; nu; nu plouă; ofilire; ogor; Oltenia; omizi; oribil; paguba; pagubă; panică; pateu; păcat; pedeapsă; pește; a pierde; plantă; plîngere; plîns; poker; potop; fără praf; prăpăd; probleme; puternică; rece; recolte; religie; fără roade; rouă; Sahara; savană; sărac; secretă; semn divin; sfîrșit; stepă; strașnică; suferință; supărare; știre; teamă; tornadă; tragedie; trecătoare; la țară; a ucis; umezeală; umiditate; urcat; urît; URSS; de vară; fără venituri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a condus pe om la porțile divinității. Simbolizând Moarte și Înviere, Focul poate fi asociat cu principiul antagonic, Apa: "Astfel, purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternate ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)151. Element primordial în mitologiile lumii, focul este "cauză și motor al vieții", dar și distrugător sau purificator al ei. Venerat ca zeu, focul are multiple înfățișări: foc solar, foc atmosferic (fulgerul), foc astral, focul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Andrei, / Scoate-i chipul în fața apei, / Ca în vis să-l visez, / C-aievea să-l văz!" Se spune că, în momentul descântării, apa din fântână se tulbură și fata își vede ursitul.400 În Bucovina se crede că apele potopului care "căutau, după învăluirea pământului și prăpădirea lumii, să înece corabia lui Noe, au fost oprite de Sfântul Nicolae.401 În general, forțele tainice ale sărbătorilor primenesc spațiul cotidian, prin intermediul elementelor primordiale care sunt învestite, ritualic, cu puteri tămăduitoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la "sclintitură":413 Într-o legendă bucovineană despre Sfârșitul lumii și Sfântul Ilie, Pământul cu chip și asemănare umană, va fi supus, la Vremea de Apoi, unui ritual de purificare, pentru a se înfățișa la Dumnezeu "curat", așa cum era înainte de potop: "La sfârșitul lumii, are să ardă pământul de nouă stânjeni, până ce va da de curat. Atunci pământul va merge la Dumnezeu și va zice: "Doamne, nu mai pot răbda, sunt destul de curat!" " Da, cât ești de curat?" îl va întreba Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
omul/ Își ia dușmanu-n spate și-mpușcă pasărea vrășmașă". Există și aici, ca și în primul volum, o laudă a trăirilor frenetice, dragostea stă sub semnul primăverii și al nunții: În sat azi noapte o fecioară/ Trecu între femeile creștine/ Potop de laudă a fost pe trupul ei". Motivul vânătorii este reluat în 1973 în "Fals tratat de vânătoare". Poetul este mai senin și mai moralizator, așa se explică titlul poemului " O pildă de laudă a puterii vânătorului": "îl bate vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Deceneu, Zamolxis, Decebal într-un singur poem, pentru a sublinia permanenta noastră neliniște izvorâtă din aspirația continuă de libertate. O lume de imagini (reamintește ca tehnică de Ilarie Voronca din "Brățara nopților") ne dezvăluie poemul "Lacrimile". Dezolarea este generată de potopul de lacrimi ce cuprinde universul; și plânsul este orb, de rouă, de flacără, este râu: "Se-ntunecă doar cine nu a plâns, n-a râs cu-adevărat". Nostalgiile îl poartă spre ținuturi-limită în care sălășluiesc tatăl Dumnezeu și Dumnezeu mama
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reînvie ideea lui Panait Cerna: omul e dator să se călească în contact cu loviturile vieții: "Să învățăm să plângem/ Altfel pierim de lacrimi,/ Altfel cădem în golul orb/ și mai murim odată din neîndemânare, ca și la cel dintâi potop." Poemul "Calul, fiul Troiei" exaltă primatul necesității generatoare de idei. Se ridică deodată o voce fără gură,/ Un creier fără craniu, un sânge fără corp:/ Să învățăm noi lucruri cu care să ne înfrângă/ Un cal de pildă orb". Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o negură de dor și deznădejde cuprinde lumea, un Hristos străin urcă Golgota, fântâna se spânzură de cumpenele ei, din hornul casei iese bălegar în loc de fum; întregul univers stă sub semnul secetei. Lumea parcă se află când înainte, când după potop, peste tot mustesc seve, neutre, amare, dulci, otrăvitoare, și pentru aceste adevăruri spuse, poetul va fi condamnat "cu martori și fără dovezi", pentru că, așa cum spunea altădată Macedonski, "nu a făcut nimic demn de a vă smulge mila"; de o mie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acolo e cerul. Când și unde, drumul răsufla mai slobod [...]: ne opream să admirăm primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o iarbă. Uriașele răsturnări și rostogoliri, îngrămădirile elementare coborau dea dreptul din potop, mărturii ale giganticelor chinuri telurice. Drum lung și istovitor. A trebuit să ne împrietenim cu călăuza, care a tras tot timpul cu urechea la ce vorbeam, probleme de folclor. Așa că, pe lângă cele ce va fi fost aflat de la primar, omul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
regimu lui gramatical (lacustră - omonimie între substantiv și adjectiv) conferă termenului de intitulare valoarea unui simbol în jurul căruia este centrată viziunea poetică. Acesta se struc turează pe 2 planuri. Planul realității exterioare schițează imaginea unei lumi amenințate de un nou potop, în timp ce planul realității interioare (al eului poetic) este centrat pe simbolismul locuinței lacustre. Între cele două planuri se instituie o relație de analogie, pe principiul simbolist al corespondențelor, realizat prin simbolul acvatic, ploaia ce ame nință, deopotrivă, temeliile lumii și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol „decupate“ din planul naturii (șirul nesfârșit de nopți, ploaia ce pare a lichefia totul, transformând obiectele diverse ale lumii întro materie amorfă). În această lume amenințată de un nou potop, eul liric resimte acut sentimentul solitudinii și al neliniștii existențiale, căutând un refugiu întrun spațiu interior. Cea de-a doua secvență poetică dezvoltă o viziune dezolantă a universului lăuntric configurat ca o locuință lacustră - imagine a unui spațiu care nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vorbind, insolitarea personajului în mijlocul celorlați. Faptul este anticipat cu economie, în incipitul schiței: "Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni cari se-ntorceau de la o expoziție un potop de impresii și amintiri..." E, să zicem, continuat de senzația personajului că diferența se amplifică: "Sosirea mea produce senzație. Toți ochii se pironesc asupră-mi. Opresc o cameră și stau la o masă în partea restaurantului să beau o bere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Și m-ai apuca de cap CÎt sunt eu de mititică Zău că mă-nbolnăvesc de frică. Ei : mai bine, dacă vrei Sărută-mă, dar mă iei. 1907-social. ,, Foaie verde trei grenate Dinspre 907 Înspre 908 Ne-a dat domnul un potop. De ardem de vii În foc ! Cu 7 copii În casă Vai de mîncare la masă. Toată vara la ciocoi rob La Crăciun porumb nici bob. Oamenii s-au Înmulțit Tot pămîntul l-au umplut Și-aleargă să se-nnoiască
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
este asociată îngropării: "Să ningă... zăpada ne-ngroape". În timp ce afară s-au dezlănțuit stihiile naturii, interiorul are ceva paradisiac, căldura îndeplinește un rol protector și asigură armonia lumii, acolo unde "toate... mi-s sfinte". Fiind ultima lună a anului, cu potopul ei de zăpadă, Decembrie poate semnifica un sfârșit. De aceea, evaziunea prin lectură ar întrerupe "căderea lumii": Te uită cum ninge decembre/ Nu râde, citește-nainte". Având o construcție simetrică și muzicală, poezia se dezvoltă pe tehnica paralelismului (om-natură), în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vocalelor închise (u, ă), verbe la persoana I (aș vrea, mă duc) și pronume, prin apelative ("iubito", "tu"), prin existența unor câmpuri semantice: iarna (decembre, poli, promoroacă, ninge) și spațiul casnic (focul, lampa, soba, ceaiul), prin folosirea unor metafore hiperbolizante ("Potop e-napoi și n-ainte"), imagini vizuale ("e ziuă și ce întuneric") și auditive ("și focul s-aud cum troznește"), prin cromatica (alb, roșu), sugerate de "zăpadă" și "foc", elemente cu conotații erotice. BIBLIOGRAFIE: Caraion, Ion, Bacovia. Sfârșitul continuu, Editura Cartea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
disperat "ca și leul în turbare". În cealaltă tabără, Mircea conduce oastea spre victorie, "mână-n luptă vijelia-ngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare". Prin comparație, metafore, expresii onomatopeice sunt reliefate cele două oști: oastea română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
apoi la loc în natură. Amintindu-și că Fiul lui Dumnezeu se întrupase cândva în om, temându-se fără îndoială de vreo pedeapsă divină, autoritățile religioase au obținut, în cele din urmă, interdicția cu privire la consumul acestui tip de carne. * * * Carnavalul, potopul aceasta de animale gălăgioase, rău-mirositoare, agitate și neliniștitoare, din ce în ce mai răspândite în natură, a sfârșit prin a ne deranja. Nu de mult, cam prin secolul al XCV-lea al erei noastre, s-a început limitarea semnificativă a numărului speciilor sălbatice (erau
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Bălan-, când „Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un lainic de școlar de afară, căci era poruncă să nu ieșim
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Satul devine un simbol al satului moldovenesc,imaginea satului românesc în general, a satului etern,încetând să mai fie o așezare izolată.Spre aceasta își revarsă Nică , devenit ―holteiîn partea a IVa , deci conștient de locul său în lumea satului; potopul de sentimente,o adevarată ―descărcare liricăăG.Călinescu). Aceste sentimente explică durerea ruperii de sat , de baștină,odată cu plecarea la școală. La Creangă acest sentiment echivalează ca și în cazul lui Labiș cu sentimentul dureros al pierderii copilăriei. Este dramatică desprinderea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
transfigurare a evenimentului cosmic în sens moral. Odată dobîndită semnificația morală, ei i se suprapune o semnificație complementară și inversă, cea a pedepsirii pămîntului de către spiritul ofensat de imoralitatea răspîndită pe pămînt. Acesta este purificat, fiii pămîntului fiind pedepsiți prin intermediul potopului. Deschiderea spirituală a acestei simbolizări străvechi sezoniere atinge apogeul în imaginea unei mame-fecioare (comprimare a imaginilor simbolice ale "pămîntului-mamă" și "pămîntului-dorință"). Imaginea adaugă caracterului fertilității vegetale prin intermediul simbolismului "roadelor pămîntești: mijlocul de satisfacere adorinței naturale" -caracterul moral al purității inocente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui limbă". Sensul vieții este simbolizat de Dumnezeu, care nu trebuie decît să atingă cu un deget edificiul superb pentru ca acesta să se prăbușeasă (simbol al declinului culturilor). Vezi de asemenea mitul Sodomei și Gomorei. Simbolizarea cea mai elocventă este potopul, trimis de divinitate ca pedeapsă, și mijloc de purificare. Așa cum epoca mitică s-a cofruntat cu pericolul profanării, epoca științifică se vede și ea expusă aceluiași pericol într-o măsură cu atît mai rare, cu cît nivelul ei evolutiv este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mașinii puțin și descriu un cerc larg. Reiau apoi direcția... trag ușor și sigur de manșă, aparatul cabrează întins spre ultima stea. De acum voi fi singur între cer, pământ și ape, ca porumbelul care a zburat peste pământ după potop. Zi și noapte. Solidaritatea femeii cu mine e ca zborul a două suflete în nesfârșitul lumii. Sunt mulțumit și de o coincidență... Nu-mi închipuisem că are să vie, dar dacă a venit e de o sută de ori mai frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
existența elementelor acvatice, telurice și aeriene (lipsește, sau suntem în imposibilitatea de a semnala și elementul piric) e tot o tentativă a autorului de a reconstitui Primordialul. S-a observat că, în carlinga lui, Fred Vasilescu se simte ca după Potopul biblic, în căutarea tărâmului originar! Reproșurile pe care Al. George le aduce eseistului, din Spiritul și litera, ni se par destul de firave. În fond, pentru aprofundarea eroticii camilpetresciene are prea puțină importanță dacă amorul-pasiune îl caracterizează pe Tristan sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
destinele personajelor sfârșesc prin a intra în coliziune, după care nimic nu va mai fi ca înainte. Rino pusese la cale o lovitură menită să le schimbe viața: devalizarea unui bancomat la miezul nopții. În noaptea fatidică, sub chipul acelui potop devastator, se ascunde aceeași soartă care nu-i cruță, dimpotrivă, îi târăște într-un turbion de sfârșit de lume: Danilo, singurul care iese din casă, după ce consumase câteva sticle de alcool așteptând zadarnic telefonul lui Rino, intră cu o mașină
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe care crește floarea fără de tulpină terestră a Nebuniei", din care s-ar putea făuri piatra filozofală: Se spune despre petalele ei că ar fi fost create de Dumnezeu din razele curcubeului ce a apărut în fața lui Noe, după încetarea potopului. Se mai spune că prototipul acestei flori ar fi fost însuși sufletul patriarhului Noe, care în acele zile își avea tulpina vieții sale în cer, la Domnul și petalele ei aici, pe pământul acoperit de ape. Nebun trebuie să fie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]