15,254 matches
-
toată viața această spusă alături de sufletul tău înnobilat cu atâtea înzestrări. Ai făcut în această clipă din mine, cel mai fericit om de pe Pământ. Acum pot spune, câteva cuvinte auzite cândva ce mi se par a fi mai mult decât potrivite în acest moment: dragostea mea, te asigur, vom fi toată viața, tu o aripă, eu o aripă, amândoi o pasăre spre același zbor! - Da, e foarte frumos ce ai spus, te asigur că voi fi una dintre aripi! Alex îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și despre ultima excursie la munte. Din când în când Moni zâmbea și Alex era singurul care putea să o asculte și apoi s-o iubească, până când Moni avea să devină din nou serioasă. Totul venea în fragmente care se potriveau altor fragmente, și Alex le lipea între ele ca pe bucățile de puzzle, iar legătura fină dispărea pe măsură ce orele treceau. Fiecare în felul său dorea ca imaginea să fie completă, ca ultimul spațiu să fie acoperit cu o bucată de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mici, cuibărindu-se în scaunele de plastic ca în burta mamei și era plăcut. Nu și-au luat bon nici a doua zi, nici a treia sau a patra. Sala de așteptare era protectoare, spațiul acesta părea că li se potrivește cel mai bine. Își făcură un colț al lor din niște saltele vechi, cineva le dăruise o pătură și o noptieră cu două sertare. Ei deja iubeau faianța și gresia peste care lipiseră bucățile lor de viață. Nu plecau de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Legea, În general, este rațiunea omenească, În măsura În care ea guvernează toate popoarele de pe pământ; iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. Ele trebuie să i se potrivească Într-un asemenea grad poporului pentru care sunt făcute, Încât este o foarte rară Întâmplare dacă legile unui popor sunt nimerite pentru altul.” Iluministul francez Își continua, programatic, argumentarea scriind: „Legile trebuie să corespundă naturii și principiului guvernământului statornicit, fie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altul.” Iluministul francez Își continua, programatic, argumentarea scriind: „Legile trebuie să corespundă naturii și principiului guvernământului statornicit, fie că au drept scop organizarea lui, ca legile politice, fie că drept scop menținerea lui, ca legile civile. Ele trebuie să fie potrivite cu condițiile fizice ale țării; cu clima - rece, caldă sau temperată -, cu calitatea solului, cu așezarea, cu Întinderea sa; cu felul de viață al popoarelor - plugari, vânători sau păstori; ele trebuie să fie potrivite cu gradul de libertate pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legile civile. Ele trebuie să fie potrivite cu condițiile fizice ale țării; cu clima - rece, caldă sau temperată -, cu calitatea solului, cu așezarea, cu Întinderea sa; cu felul de viață al popoarelor - plugari, vânători sau păstori; ele trebuie să fie potrivite cu gradul de libertate pe care orânduirea statului o poate Îngădui, cu religia locuitorilor, cu Înclinările, cu bogățiile, cu numărul, cu negoțul, cu moravurile, cu deprinderile lor. În sfârșit, legile au legătură Între ele, au legătură cu originea lor, cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
elegant, expansiunea funcțiilor Statului. Conform acestui filosof, există „două mari superstiții politice”: una din trecut, adică dreptul divin al regilor, alta din prezent - adică dreptul divin al parlamentelor. Consecința acestora este opinia că există o „autoritate nelimitată” căreia i se potrivește o subordonare nelimitată. Progresul ar consta, după Spencer, În faptul ca Statul să renunțe la intervențiile sale abuzive și ca cetățenii să se opună, totdeauna, acestora. Creșterea funcțiilor statului nu depinde doar de „reapariția militarismului”, cum credea Spencer, ci ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mi a spus Săndel, nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că un leaț de gard cedă și se prăvăli ca un buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din Duma de Stat, de la Moscova. Cinste ție,femee atât de frumoasă! Atât de apreciată, încoronată cu merit, și recompensată cu imensa încredere, a întregii Rusii. Stareța - mamă dulce! Chiar așa o voi reboteza, și ca eroină: STAREȚA. Pentru că, se potrivește de minune, din punctele de vedere esențiale ale unei asemenea povestiri. Voi puncta, autobiografic, despre dânsa, doar, că, trăise o copilărie ca vai de ea. Niciodată n-a știut ce înseamnă fericirea; nici mulțumirea de sine, măcar; nici mila cuiva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe celelalte. Dar ochii? Acestor ochi acuzatori, care păreau să-mi reproșeze greșelile de neiertat, lor nu reușeam să le redau strălucirea. Întreaga lor viață, amintirea lor se șterseseră din memoria mea. Eforturile mele rămâneau zadarnice. Degeaba I-am tot potrivit fața, nu ajungeam să le regăsesc expresia. Apoi, am văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-i fi plăcut tu canaliei, târfă de nevastă-mea, la fel ca mie, asta mă irita mai mult decât orice. Sunt convins că-i lipsea ceva unuia dintre noi. O numesc „târfă“ pentru că nici un alt nume nu i se potrivește așa de bine. Nu vreau să spun „soția mea“, căci noi nu eram soț și soție; ar însemna să mă mint pe mine însumi. Dintotdeauna am numit-o „târfă“. Cuvântul acesta avea pentru mine o atracție deosebită. Dacă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numai mesaje care mă irită : ba că Florin Piersic revine pe scenă (era și cazul! dar parcă nu Într-o „șușanea” pe care a mai jucat-o În ’70 ; și -ncă Într un rol de tînăr seducător, care i se potrivea doar În ’70!) ; din alt afiș, aflu că doi mari actori ai Teatrelor Național și Evreesc, joacă În orașul nostru : cei doi sunt Maia Morgenstern & fiul. Alt caz asemănător : o montare bucureșteană a Nopții furtunoase ne invită să vedem - cum
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche , cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să ți ofere certitudini : „Angajata : Iubita - las-o! Uit-o! Îți trebuie o iubită de la noi, nu face nazuri. Ca să ajungi sus, să-ncepi de jos. Ca să devii moral, să fii mai Întîi imoral.[...] Avem exact iubita care ți se potrivește. Pentru că tu ești tăcut, ea tre buie să fie locvace.” Uneori, replicile sunt cam lungi și didacticiste („ Orice atitudine a celor din afară a mai fost tranșată și altă dată, dinăuntru. Iar fiecare acțiune tranșată conduce către tranșarea alteia, prin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Care nu e dependentă de noutate sau tradiționalism ; noima e noimă, oriunde & oricînd... CÎnd amicul Mircea M. Ionescu mi-a spuscă vrea să i se monteze piesa despre Hagi, mi-am exprimat o singură Îndoială : cine poate fi actorul acela potrivit pentru rol? N-am știut să răspund. Acum aflu că Dumitru Crudu a scris o piesă despre Leonard Doroftei : a și fost jucată! În rolul lui Doroftei, actorul Cătălin Herlo. „Moșu’” a participat la premieră. N-a plecat nemulțumit. Eu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Un exemplar costă doar 4.000 de dolari. Pe cînd ...politicianul pentru alergici? Poa’ să coste și 100.000 de dolari : punem toți mînă de la mînă, și-l instalăm În fruntea țării. Un cuvînt adresat de amicul U., mi se potrivea, uneori, al naibii de bine : pretutindenar. Mai ales În primami tinerețe.... Acum nu mai am decît un vis : să devin ...antipretutindenar O fi posibil? Om muri & om vedea. După (prea)mediatizatul spectacol cu Evangheliștii tot aud, văd și simt, pregătirea debarcării lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și plusează sec: "Bine că ești tu deșteaptă! Te dai mare intelectuală, ce să-ți zic!" "Normal
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niscaiva alifii. Ori eram eu prea bănuitor? În sfârșit, o să văd eu mai încolo ce fel de... tipă e. Nu-mi era tocmai simpatică, așa că am început să mă gândesc la un nume mai haios și care să i se potrivească. Ia să vedem ce nume să-ți găsesc eu?", am făcut sobru. Am fixat-o majestuos cu privirea am fixat-o, vorba vine și am spus: "Te vei numi Țonți!" "Țonți?" "Da, Țonți. Nu-mi spune că nu-ți place
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și țipă: "Numa' din cauza ta, numa' din cauza ta, Vergile! Că m-am potrivit io la vorbele tăle, melc bengalez, ce ești!" Privi la sticlele din mâini de parcă le-ar fi văzut pentru prima dată. Oftă plin de parapon: "Că-mi trebuia mie i'secticid! Să mă duc în piață cu el, să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bine schimbul, când Petrică, cu mâini tremurânde, deșurubă dopul primei sticle și trase un gât zdravăn. După un minut, bâțâiala mâinilor se diminuă remarcabil și, după ce aruncase în jur câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al dulapului lui nea Vasile. Deschise relaxat ușa și luă zâmbind cele două sticle borțoșele pe care le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi zis, nea Petrică era băiat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
petreceau lucrurile cu Iozefina care, cu toate că era deja căsătorită, trăda o alură de domnișoară. Felul ei de a se comporta în gașcă era chiar cel al fetelor care încercau din răsputeri să și consolideze rapid o personalitate și nu se potrivea deloc cu felul ei fin de a fi; se străduia (în gașcă) să fie mai lipsită de finețe și de delicatețe, să pară mai dură, mai bolovănoasă. Cu alte cuvinte, Iozefina avea un fel de a fi derutant, al femeii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă apuc, mai flămând decât oricând, de o a nu știu câta lectură a nuvelei, extrăgând citate și numerotându-le meticulos pe fișe. Reiau apoi incipitul piesei mele, mai cu seamă scenele în care Mihai e singur și caut replicile potrivite în care putea fi adăugat câte ceva referitor la cele două momente cheie din viața lui: unul care focaliza în jurul primei întâlniri a lui Mihai cu seniorii, când contesa de atunci întorcându se cu calul, îi aruncase mănușa și un inel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
peste comentariul meu, ca și cum l-ar mai fi auzit de la altcineva sau ca și cum comentariul n-ar fi fost la acea oră, așa de important. Evident, cum că, oricât ai vrea, replicile de atunci, din Evul Mediu, nu s-ar prea potrivi azi. Ba da. Nu dumneata ai spus că ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum? Da, o spune naratorul. O spune Alexandru Ivasiuc. Eu doar am citat cuvintele lui. Mă rog... ai citat. Mi-am dat seama. Dar ceea ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un caz... Într-un cuvânt, domnule Gerard, Maica Domnului n-are ce căuta între astfel de divinități perverse, importate de Atena, Sparta și mai târziu Roma, din Asia mai ales. Sper să rămână între noi toate acestea. Nu se potrivesc deloc valului cu care merge societatea noastră înainte. Fiți liniștit. Știi bine că, dacă intelectualitatea noastră nu este atee, se duce dracului județul... Discuția noastră, evident, devenise periculoasă. Cu atât mai mult cu cât interlocutorul meu putea să bată șaua
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]