2,388 matches
-
pereți, de mobile, se încolăcesc pe clanțe, pe lampadare, dau de o bătrână care stă într-un fotoliu și răsfoiește un album cu fotografii, e doamna Veturia Mavrodini, la care-a sat în gazdă profesorul acela, Tomnea, i-au pus poza pe toate drumurile, s-a întors acuma, îl primește mâine prefectul, după ce-a nenorocit-o și pe doamna Veturia cu securiștii care au dat-o afară de la telefoane unde lucra, aparatul de radio deschis pe România Muzical, se transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de un aparat cu infraroșii de poza cu el femeile și alea ieșeau goale pușcă. Chemat la o conferință județeană a organizației de femei fotografiase tot ce-i ieșise în cale. De la centru venise vicepreședinta sau chiar președinta și îi pozase și ea lui Vasilică. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei . O fotografiase chiar pe 6 mai 1971, ziua în care Ceaușescu a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Ordinul „Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cea mai înaltă cracă. Pomișorul nu avea nici trei metri înălțime, iar soldații îl înconjuraseră deja. Voiam să-i văd cum o împușcă pe nenorocită. Mi se părea că soldații care mă țin de mâini sunt niște prieteni cu care pozez pentru o fotografie. Nu mai mișca nimeni. Oamenii nu știau ce să facă, să se suie după ea, să tragă... Pisica a profitat de nehotărârea lor și, deodată, a făcut un salt chiar în gura tunului de pe tanc. Atunci parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de râcă subliminală între părinți, care doreau, fiecare, ca odrasla să-i calce pe urme: tata să mă facă arhitect, mama să mă vadă top model. Într-adevăr, am o mamă frumoasă, care și-a făcut o carieră destul de bună pozând pentru reviste precum ELLE, Turner și Voilà, și care înțelege această industrie a imaginii ca pe un domeniu fascinant, al creativității și nonconformismului. E de la sine înțeles disprețul unor oameni pragmatici cum sunt cei din familia lui taică-meu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un sentiment de măreție amestecată cu milă. Era o vreme când îl excita să lupte împotriva unei femei. Ea era cea care trimitea cei mai mulți emisari către el, Jo și Mallami, cerând armistiții pe care nici unul nu le acorda. Voia să pozeze într-o pacifistă, dar sub această mască se ascundea intenția ei veritabilă: consolidarea puterii și armatei. Prin armistiții câștiga timp pentru a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
proceda Beau Brummel 1 cu tabachera lui. — E zi de Gauloises 2? — A fost o alegere grea, recunoscu Hugo. Dar, în cele din urmă, m-am hotărât să dau câștig de cauză pantalonilor. Nici nu se compară cu țigările Sobraine. Poză. Pilea neagră, care părea la fel de moale ca și catifeaua, îmbrăca cu eleganță membrele lui subțiri. Observasem deja cam cum are fundul, iar acum speram că are și picioare bune. La statura lui, ar fi putut fi slabe, lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a descoperit că frumusețea nu poate dura mai mult de o secundă. Apoi, vântul încetează să mai fluture părul, femeia gâfâie și trupul ei transpiră, zâmbetul lasă loc unui gest de lehamite și vine realitatea unei fete obosite să mai pozeze, înfometate și doritoare să-și primească banii pentru munca ei, să se vâre în niște pantaloni murdari și să o șteargă cu logodnicul ei la un obscur și rău mirositor club de marijuana. Dar, Dumnezeule! Clipa aceea era perfectă... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a părut să-l creadă când a spus că nu-l recunoaște. — De unde știa că omul din fotografie era criminal? — Poftim? Brunetti se repetă: — De unde știa că fotografia omului care i-a fost arătată era fotografia unui criminal? Putea fi poza oricui, a fiului polițistului, a oricui. — Commissario, poza cui să i-o arate dacă nu aceea a unui criminal? Când Brunetti nu răspunse, Patta Își repetă suspinul de exasperare. — Ești ridicol, Brunetti. Brunetti dădu să vorbească, dar Patta Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o altă zi cu ploaie aproape biblică... Câteva zeci de secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger sfâșie cerul către nord-vest. Imediat fu urmat de un tunet care făcu alarmele unor mașini să răbufnească... - Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și trei mișcări. - Cred că ați greșit adresa, continuă după ce observă că buzele crăpate continuau să strângă chiștocul de țigară. Dar se întâmplă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ (Lucia se amuza strașnic, de fiecare dată când poza în gânditorul măcinat de probleme fundamentale ale existenței) și gândi că liniștea te amăgește, te cheamă, tu te duci, te apropii, știi că te apropii, pe urmă observi surprins că nu ai făcut altceva decât să te îndepărtezi suplimentar, ești
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a trezit, bineînțeles, s-ar fi uitat la ceas. Numai că el nu a făcut-o. Și-a adus aminte de ceai și s-a grăbit către bucătărie. A tras chiar și o înjurătură, tocmai el, căruia îi plăcea să pozeze în personaj al cercurilor selecte în care cuvintele obscene sunt interzise cu desăvârșire și poartă doar discuții elevate. A aprins lumina, gândinduse că are și o vreme ploioasă avantajele ei. Un ceai fierbinte, de pildă. Click. Bum! Și Vecinul acela
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atâta plâns. Petre nu putu să doarmă și veni peste ea. Dădu plapuma la o parte cu intenția de a face dragoste cu ea. Frusina se feri și îi căzu poza lui George pe pat. Înnebunit de gelozie, când văzu poza, o luă, o rupse în bucățele. -Tu vorbești de înșelat? Tu, care nu ai fost fată mare când te-am luat și nu m-ai iubit niciodată? Tu, care nu ești în stare să-mi faci un copil? Dormi cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
În urmă. Apăruse nu se știe de unde la noi la cenaclu și se oferise să mă ajute la lansarea cărții mele de debut. Terminase regia de teatru la Cluj și Își petrecea vacanța de vară acasă, la Galați. la lansare pozase plină de entuziasm În expoziția de poezie, cu cerneală pe buze, cocoțată pe o scară de doi metri ale cărei picioare, Îmbrăcate În carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a Șaman
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din visul pe care Îl avusesem cu câteva ore În urmă ! iar angalok-ul nu era altul decât eschi- mosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care Îl fotografiase manu În excursia sa În marele Nord ! Nu știu cum, Îi rătĂcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas Înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și miste- rios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri În fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în urmă. Apăruse nu se știe de unde la noi la cenaclu și se oferise să mă ajute la lansarea cărții mele de debut. Terminase regia de teatru la Cluj și își petrecea vacanța de vară acasă, la Galați. La lansare pozase plină de entuziasm în expoziția de poezie, cu cerneală pe buze, cocoțată pe o scară de doi metri ale cărei picioare, îmbrăcate în carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a felicitat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
angalok-ului din visul pe care îl avusesem cu câteva ore în urmă ! iar angalok-ul nu era altul decât eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și misterios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri în fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a aflat. - Tiii! E vreun medium, sau ce? Era tocmai în Caraibe! - Lume mică. Ajunge un românache pe vas și se laudă cu ultima lui vacanță. În Cipru. Unde și-a pus-o cu o țipă - „stați să vă arăt poză ei. Nu-i așa că-i valabilă?” - Si Daniel a crezut? - Păi, tocmai îi povestise Miruna ce frumos fusese în Cipru și ce bine s-a distrat ea acolo... - Nici măcar nu e funny, zic eu trist. Doamne, să dai cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și scrisoare. Cunosc multă lume pe mirc, primesc multe scrisori, dar a ta a fost de departe cea mai frumoasă. M-ai luat de mâna și m-ai plimbat alături de tine prin Seattle, chiar dacă numai pentru o oră. Ai vreo poză cu părculețul tău? O să-ți povestesc și eu despre mine - deși nu am talentul tău. Deci, nu te aștepta la prea multe. Sunt avocat stagiar. Până să termin, am fost laboranta la Univ din Cluj. Am fost măritata, am o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
te-ai mai trecut? <maya32>: m-am mai împlinit puțin. Încerc să nu iau boală contabilelor <victor37>: ? <maya32>: fundul mare <victor37>: aha <maya32>: Am mers la mare cu 3 prietene, cele din poză <maya32>: una avea prieten, el ne-a pozat <maya32>: celelalte și-au găsit imediat prieteni <victor37>: iubiți? <maya32>: dacă vrei. Mergeau cu ei la plajă, la disco <victor37>: OK, așa era și pe vermea mea <maya32>: unii din iubiți au plecat, au venit alții <victor37>: fete ‘liber-schimbiste’ <maya32
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
casa noastră s-a umplut treptat de fotografiile mele, am înțeles foarte repede și acest lucru : că orice făceam avea un caracter monumental. acesta a fost de altfel un alt cuvînt pronunțat extrem de des de mama cînd mă punea să pozez așezat pe oliță sau spălîndu-mă pe dinți : „vai, e monumental !”. sunt copii care se tem de întuneric, de bau-bau sau de cîini răi... eu m-am temut de la bun început de un singur lucru : să nu cumva să o dezamăgesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prinși într-o fotografie. Ai acasă vreo poză cu mă-ta, pe când o tundeau de lâna de pe cap gardiencele, înainte de a o vîrî din nou la pîrnaie?! Ei, bine, Regalistul de care-ți spun e în stare să-ți dea poza aia înapoi, ca pe-un film. Până o scoate pe mă-ta de-a îndăratele, cu spatele, din frizeria penitenciarului. O urcă la loc, cu dosul, în duba care-a înhățat-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Oblonită. Un singur etaj. Stucaturi exterioare, caracteristice începutului de secol. La această adresă, căzând taman în albia vechii Bucureștioara (în legătură cu care, nu peste multe zile, aveau să-și manifeste interesul Ho diábilos și Genel), fu livrat, către miezul nopții, Sinistratul, pozând în petrecăreț abțiguit și sprijinit discret între umerii Ierbii Fiarelor și-ai Monarhului Bolilor Nervoase. - Ce mai faci, puțoiule și neisprăvitule de frate-meu? îl luă în primire bezmetica, parte să-l pupe, cum pupa ea toți bărbații, pe gât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la declanșarea grevei din Valea Jiului, în august 1977, le-au demonstrat minerilor discrepanța dintre discurs și realitatea de facto a comunismului. Așa încât reacția lor a fost agresivă. După stingerea grevei și aplanarea repercusiunilor, Ceaușescu a ținut în mod special să pozeze în „miner de onoare al țării” sau în lider național, înconjurat de securiști travestiți în mineri. Șocul său fusese real, Ceaușescu fiind luat prin surprindere de faptul că reprezentanții prin excelență ai omului nou se revoltau împotriva sistemului care îi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]