1,526 matches
-
aud „Lago Agrio, Lago Agrio” și mulți își fac drum să coboare. Mă trezesc de-a binelea și încep să studiez locul rău famat, odată cu plecarea din autogară. Arată ca un orășel normal, complet adormit la ora asta, cu căsuțe prăfuite și destul de scorojite, presărat cu câte un magazin universal din loc în loc. Fără doar și poate, partea asta din Ecuador este mai săracă decât părțile vestice, iar peisajul s-a schimbat radical. Trecem prin câmpuri prăfuite înconjurate de lacuri mlăștinoase
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ora asta, cu căsuțe prăfuite și destul de scorojite, presărat cu câte un magazin universal din loc în loc. Fără doar și poate, partea asta din Ecuador este mai săracă decât părțile vestice, iar peisajul s-a schimbat radical. Trecem prin câmpuri prăfuite înconjurate de lacuri mlăștinoase, cu câte o colibă pricăjită pe ici-colo, majoritatea neterminate sau sprijinite în vreun par mai lung. Apar păduri tropicale în care ne acompaniază un zgomot ciudat, un fel de mixtură între cântece de greieri, de păsări
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în restul Ecuadorului. S-ar părea că Shushufindi este un loc în care oamenii habitează pentru a obține un salariu și ies din casă pentru a merge la muncă sau la cumpărături esențiale. Camioneta pornește hurducăit pe drumuri neasfaltate și prăfuite și mă uit prietenos la restul pasagerilor. Majoritatea au trăsături puternice, femeile au părul lung și negru iar bărbații sunt ori foarte bătrâni, ori foarte tineri (restul, îmi imaginez, sunt la muncă). Pe măsură ce ne îndepărtăm de Shushufindi peisajul se mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Primul stop: orfelinatul de animale, situat cam la două ore la sud de Cordoba, într-un sătuc argentinian pitoresc și liniștit. Argentina, de fapt, seamănă cu Texas, din punct de vedere al fermelor întinse pe kilometri întregi, al drumurilor largi, prăfuite și al culturii cowboy (gaucho). Către seară, șoferul autobuzului oprește în fața unei porți mari, arcuite, pictate cu pume, lei și maimuțe care îmbie trecătorii să viziteze El Eden Flora y Fauna Nu am cu mine decât un rucsac mititel, majoritatea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lemn, o casă mare cam cât o vilă dar fără etaj, de asemenea din lemn, cu ferestre largi și o măsuță rotundă în fața intrării. Nu văd nicio mișcare, bat în ușa care se întredeschide și intru într-o sală largă, prăfuită, presărată cu mese de lemn. Îmi descarc bagajele pe una din mese și ies să-mi continui explorarea. După încă aproape douăzeci de metri de mers spre interiorul fermei dau de un gărduleț pe partea stângă, conducând către o casă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trăgând cu urechea la acțiunea din cabinet unde femeia povestea aprins iar Jorge aprobă din când în când. Anticamera arată impresionant: câteva sculpturi vechi din lemn, una pare maya iar celelalte din cultura Inka; o bibliotecă plină cu cărți vechi, prăfuite, ornată cu fotografii care îl arată pe Jorge înconjurat de familie sau prieteni; două fotolii confortabile și o măsuță din lemn, totul acoperit cu un film de praf. Pacienta lui Jorge continuă să povestească agitat are probleme cu soțul care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să termine. Suntem cufundați în întuneric și nu după multă vreme muzica lui Jorge umple camera cu valuri ireale. Mă las în voia simțurilor și intru, încet, în lumi deja cunoscute din prima ceremonie cu Jorge. Mă plimb pe drumuri prăfuite, fac parte dintr-o lume pe care o recunosc dar nu am idee unde ar putea exista. Ciudat, m-am întors în locuri deja cunoscute, ca și cum aș intra într-o casă în care am fost înainte dacă locul respectiv este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și în locul privirii deschise și directe a fratelui lui are ochii mici, injectați (poate de oboseala nopților pierdute în ceremonii) și privirea pare să îi fugă din colț în colț. După vreo zece minute de condus intrăm pe un drum prăfuit, nepavat, șerpuind într-o pădure și oprim în fața unei colibe mititele, construită din lemn. „Asta este casa mea” ne spune Cindy cu mândrie. Cindy și tatăl ei au început munca la construcție cu un an în urmă și muncesc oricând
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
multe persoane, mai ales atât de tinere. Ne așezăm în cerc în jurul încăperii, pe jos sau pe niște scăunașe din lemn. Eric are o măsuță mititică lângă el pe care depune o sticlă de plastic cu ayahuasca, câteva flacoane mici, prăfuite (agua florida, îmi trece prin minte), niște mapacho (țigări naturale peruane) și o lumânare aprinsă. Rămânem într-un întuneric dens, cu excepția colțului lui Eric, iluminat modest de flacăra firavă a lumânării. Toată lumea începe să fumeze și Eric ne oferă câte
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
indirectă măcar concluzia sper să fie suficient de clară. A doua zi în zori urcăm tustrei într-o camionetă și pornim către Laguna Albastră. După aproape o oră ajungem la un râu pe malul căruia șerpuiește o coadă de mașini prăfuite așteptându-și calm rândul la trecut râul. Sistemul de traversat este compus dintro plută-gigant conectată la un cablu care străbate lățimea râului, trece prin niște scripeți și este îngropat în fiecare mal. Sistemul de prindere al cablului de mal trebuie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
comercial), mai mult de jumătate sînt pastișe exerciții de măiestrie în diferite genuri hollywoodiene clasice. ̨ n primul lor film, Blood Simple (Sînge pentru sînge), ei vin cu o variațiune amuzantă la una dintre situațiile arhetipale din filmul noir (orășel prăfuit, soție plictisită, soț respingător, amant armăsar : cine o să și-o ia ?) și, pour la bonne bouche, încearcă să-l taie pe Hitchcock la unul dintre jocurile de societate pe care el le-a brevetat (ăla în care cineva trebuie să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
moment de răgaz. Este ora 16,30. Vasul s-a oprit la Edfu pentru a vizita Templul lui Horus. Este îngrozitor ce mizerie este peste tot. Pe Liviu l-a scos puțin din starea de transă contactul cu străzile, fie prăfuite - cu locuințe (?) mizere și dărăpănate, fie înnoroiate, traversate de copii desculți, murdari și cerșetori, străbătute de calești, trăsuri în care turiștii albi, curați și frumos mirositori, contrastează cu realitatea continuă a acestor meleaguri. Bazarurile cu tarabe încărcate de vestigii (fabricate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la mijlocul drumului), apoi a devenit camping, pentru ca, în final, să se transforme într-un litoral populat de stațiuni cu case și vile, hoteluri albe, curate și îmbietoare. Totul este particular (ca de altfel în întreg Egiptul) și rupt de imaginea prăfuită a capitalei și a deșertului parcurs până aici. Plecând pe la 17,00 de la Hurghada spre Luxor, am trăit clipe, momente chiar, palpitante, deoarece Mitică, încurcând drumul, era să ne-nfunde în nisipurile Saharei. În octombrie, niște ploi cum n-au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în convenționalismul care caracterizează scena ieșeană. A ripostat Monica Bordeianu, care, deși asistentă la Academie, nu vrea să fie înconjurată de tineri. Nu este pentru prima oară când o aud exprimându-se în defavoarea tinerilor care-ar putea împrospăta trupa, destul de prăfuită, în care ne aflăm. „Nu sunt de acord, cu atât mai mult cu cât asta ar avea o bătaie mai lungă”. Care ar fi „bătaia mai lungă”?: venirea în teatru a lui Pompiliu la terminarea facultății. I-am spus că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
De Luxe", cu doar 12000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite 3 autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie" . În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime, un dafin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în diferite tonuri și nuanțe! După depunerea bagajelor în apartament, am ieșit puțin prin cartier pentru a lua "pulsul". Eram în luna octombrie și presupuneam că "Ziua recoltei" a umplut piețele. Aș, de unde! În alimentare aceleași rafturi goale, aceleași borcane prăfuite cu tocană de legume și morcovi în saramură și aceleași așteptări și cozi poate "se bagă ceva"! Veneam de la Santiago unde găseai de toate, veneam de la Madrid și Geneva... Am perceput văzând tot acel gri generalizat ca pe un pumn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
timbre pentru a putea aranja o expoziție filatelică și de la pictorul Ion Tițoiu, cu care călătorisem împreună până la New York, primisem cadou 25 de lucrări de gravură în culori. Scotocind prin Consulat, am găsit o comoară într-o cutie de lemn prăfuită, depozitată într-o magazie "sub scări" o expoziție de grafică cu nume unul și unul, începand cu maestrul Marcel Chirnoagă, rătăcită pe la Rio de cine știe când. Aveam să primesc indirect un ajutor nesperat de la Președintele Ion Iliescu: la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un banc de-al lui Ivan Helmer, bunul meu prieten din Institut, de la clasa lui Penciulescu. Uneori plecam Împreună după cursuri la Opera Română din București să vedem câte un spectacol. Ca snobi aroganți ce eram, luam În bășcălie jocul prăfuit și naiv de pe scenă, dar În scurt timp ne trezeam admonestați și rugați să părăsim sala. O dată ne-am distrat foarte zgomotos pe seama Traviatei. Cum Helmer se mutase la Londra, unde avea să aibă o excelentă carieră la BBC, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
viziune proaspătă?! La Met, atât timp cât Pavarotti aducea cu el pe lângă batista sa proverbială o pepinieră de staruri scumpe și cu voci strălucitoare, era liniște și pace și toată lumea era fericită, deși ce se vedea pe scenă era adesea vechi și prăfuit. Au existat și excepții prestigioase, căci au fost chemați, printre alții, artiști precum Zeffirelli sau Ponnelle, care la timpul lor și-au impus viziunea și au creat spectacole de referință. Cu toate acestea, am fost uimit când, Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aranjarea simetrică a aripilor groase cu vene puternice sub fâșii de hârtie semitransparentă aplicate cu grijă. 2 Trebuie să fi avut vreo opt ani când, Într-un pod al casei noastre de la țară, am descoperit, printre tot felul de obiecte prăfuite, câteva cărți minunate achiziționate În zilele când mama mamei era preocupată de științele naturii și chemase un celebru profesor universitar de zoologie (Simkevici) să-i dea lecții particulare fiicei ei. Unele din ele erau doar niște curiozități, ca de pildă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În ziua următoare, la amiază, În sud-expresul care, În drum spre Madrid, ne lăsa În jurul orei zece seara la gara La Négresse din Biarritz, la câțiva kilometri de granița spaniolă. 2 Biarritz-ul Își mai păstra specificul În perioada aceea. Tufe prăfuite de muri și terràis in vendre Înecate În bălării mărgineau drumul ce ducea la vila noastră. Carltonul era În curs de construcție. Vor trebui să mai treacă vreo treizeci și șase de ani până ce generalul de brigadă Samuel McCroskey va
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tânără decât dânsul, dragoste în care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei discrete, fine, cu timidități de începător și cu lucidități sceptice de om matur - totul solubilizat în perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
elevi și cei doi învățători. Toți, au făcut haz când am apărut în fața lor, iar „domnul” Paraschiv Baștiurea, directorul școlii, m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]