3,357 matches
-
simte ceva anume pentru mine iar eu mă îndrăgostisem de ea iremediabil fără să fi avut un motiv concret. Voiam să-i găsesc o mie de scuze, îmi doream să cred că e cu fetele din clasa noastră la o prăjitură și că mintea mea rătăcea din cauza peisajului sinistru, dar inima îmi spunea clar că ea nu-mi va aparține niciodată. Priveam trist la apa care curgea peste gândurile mele. Creței îi plăcea să fie mereu în centrul atenției, îi plăceau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Era o coadă măricică la casa de bilete așa că am rugat-o să mă aștepte alături, la cofetăria “Libelula”. I-am strecurat zece lei în palmă și i-am zis să-și comande un Doboș. Tu dai filmul, eu dau prăjitura. A încercat să riposteze cumva, dar văzând că nu are cu cine discuta, a cedat și ne-am despărțit pe trotuar. În rând părea adunat tot tineretul de prin oraș. Eram mulți și mă întrebam de unde apăruseră atâtea persoane, fiindcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
câteva. Cei trei copii au fost drăguți de tot. Ca să nu mai spui că s-a dat semnalul la Festivalul stomacului, un festival care sper că s-a cam încheiat, măcar astăzi. Maria a făcut niște sarmale fabuloase, curcan și prăjituri, eu am făcut salată de boeuf și răcituri, plus palinca de la Mircea Miclea. Mi-am plimbat palinca pe cerul gurii și mi-am amintit de „Ș-așa-mi vine câteodată să dau cu cuțâtu-n piatră!”. Dar mi-am amintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
libertatea de exprimare este un semn sănătos că nici un „taliban” nu ne împilează. Senior’s common room este o poezie specific oxoniană. Locul la care au acces doar profesorii. Un templu de relaxare și conversație academică, dotat cu ceaiuri, cafele, prăjituri, cu ziare, cu reviste culturale, cu șemineu și armchairuri stil victorian, cu peisaje ploioase, cu reguli ferme: prima țigară poate să fie aprinsă doar la 1.45 p.m. Doar profesorul de statistică, un bătrânel cu vechime de 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
i se foia pe trup odată cu mișcările umerilor. După câțiva pași, în fața cofetăriei din centru cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
despic firu-n patru. Oamenii sunt oameni peste tot, așa ne-a făcut Dumnezeu; amestec de bine și rău. Ce să-i faci? - Sunteți fericită dacă vedeți viața atât de simplu. - Zic și eu așa, râse în timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu înghețată, precum și paharele cu apă cu câte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuând copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apela la el. Ajunși în centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la o cofetărie. Luând loc la o masă, ea îi spuse fiicei să se ducă să vadă la vitrina interioară ce fel de prăjituri sunt și să comande ce va crede. „Câte două!” precizai eu. Fiica se ridică de la masă, și în timp ce începu să-și facă loc printre consumatorii ce ocupau fără rost intervalul dintre mese, mă adresai Anei, pentru a umple golul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcând haz de îndemânarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câteva acasă, de proveniență germană, luate de la tata, le păstram cu nostalgia aberantă a unui timp în care nu existasem, pe la începutul secolului, tata însuși era copil. Dar Ana cea mică asculta atentă, uitând să mănânce cea de a doua prăjitură; nu cred că aveam într-o asemenea măsură darul povestirii: mai degrabă imaginația ei, trezită de vitalitățile vârstei, își găsise patria, căci și ea era a câmpiei acestea, dinspre marginea de est a Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de viața ei super-strălucitoare, fără a da vreodată impresia că se laudă, iar eu încercam să zâmbesc și înghițeam cu noduri dumicat după dumicat. Uneori - și puțin mai des decât aș fi vrut - uitam să iau prima porție de desert; prăjitura cu cremă de ciocolată, sau orice am fi comandat, zăcea în mijlocul mesei, parcă zvâcnind, și, în cele din urmă, Brooke spunea, „Ei bine, nu știu despre voi, fetelor, dar eu trebuie să gust din chestia asta apetisantă“, inițiind astfel războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
consilier specializat în suferință emoțională. —Eu merg de trei ori pe săptămână, s-a oprit Leon din plâns îndeajuns cât să-mi spună. Spune că mă descurc bine. Apoi a bocit tot restul mesei, oprindu-se doar cât să comande prăjitură cu ciocolată amară și înghețată de vanilie în loc de cea de caramel din meniu. Prea multe arome la un loc, i-a zis lui Diego cu un zâmbet palid. Capitolul 7tc " Capitolul 7" „...a chemat-o pe mama, care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înainte ca mânia Cerului să cadă peste ea și toți ai săi? Ascultând-o, copil fiind, așteptam de fiecare dată cu nerăbdare să ajungă la mujabbanât, turtele acelea calde cu brânză albă pudrate cu scorțișoară și muiate în miere, la prăjiturile din pastă de migdale sau de curmale, la plăcintele umplute cu semințe de pin și cu nuci și parfumate cu apă de trandafiri. La ospăț, musafirii n-au băut decât sirop de migdale, se jura maică-mea cu evlavie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cu toate astea, în primele zile, detenția a fost mai puțin aspră decât mă temeam. În februarie, am putut chiar primi un dar de la Abbad, care, date fiind condițiile, mi s-a părut somptuos: o manta din lână și o prăjitură cu curmale, însoțite de o scrisoare prin care îmi vestea în cuvinte abia deghizate cucerirea Rhodosului de către Soliman: Marea i-a dus pe ai noștri în vârful stâncii, iar pământul a fremătat la strigătele noastre de triumf. Văzut din celula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își trecu bucata de pânză peste față. — Dă-mi să mănânc ceva. Ce-ai luat cu tine? — Nimic. — Nimic? — Când mergi la Velunda trebuie să ai stomacul gol. — Dar în traistă ce ai? — Ofrande - Listarius îi arătă lui Vitellius două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai? — Ofrande - Listarius îi arătă lui Vitellius două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De asta ești așa de arogant, pufni Vitellius, șchiopătând în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lup, însă acesta nu-l atacă. Se îndepărtase deja și dispăru repede printre copaci. Gâfâind, fără să se uite la femeia însângerată ce zăcea la rădăcina frasinului, Vitellius se aplecă și, continuând să strângă într-o mână pumnalul, luă o prăjitură cu miere și susan, pe care o văzu pe malul pârâului, în zăpadă. Vârî prăjitura în gură, trecu apa dintr-un salt și o porni șchiopătând prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fără să se uite la femeia însângerată ce zăcea la rădăcina frasinului, Vitellius se aplecă și, continuând să strângă într-o mână pumnalul, luă o prăjitură cu miere și susan, pe care o văzu pe malul pârâului, în zăpadă. Vârî prăjitura în gură, trecu apa dintr-un salt și o porni șchiopătând prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea să-i spargă pieptul. Aproape că nu putea înainta din cauza vântului. Pădurea era înspăimântătoare - zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai întors să mă cauți? Listarius privi pumnalul din mâna lui Vitellius, apoi își ridică privirea: — Ai înfăptuit un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul. Ai mâncat prăjiturile mele cu miere și susan... Ai mâncat ofranda pentru Zeiță. Ți-am spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura cu dosul mâinii. Îi făcu semn băiatului să pornească înaintea lui pe cărare și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura cu dosul mâinii. Îi făcu semn băiatului să pornească înaintea lui pe cărare și începu să meargă aplecat, înfruntând furtuna. Se întreba ce se întâmplase cu cealaltă prăjitură cu miere și susan - fuseseră două, iar el mâncase doar una. 16 Valerius mergea la trap pe cărarea care când intra în pădure, când ieșea din ea. Cerul era limpede. Puține mile îl despărțeau de satul lui Julius Civilis, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius îl văzu pe Ausper. Prezicătorul clipea des din ochii săi orbi și-i oferea lui Vitellius o farfurioară. Era atât de aproape, încât, dacă ar fi întins mâna, Vitellius ar fi putut s-o ia; pe ea era o prăjitură. Tresări, recunoscând una din cele două prăjituri cu miere și susan pe care, nu demult, Listarius le oferise Velundei, înainte ca aceasta să fie ucisă. Vitellius mâncase una dintre prăjituri. Cealaltă se afla acolo, în fața lui. Întinse o mână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
des din ochii săi orbi și-i oferea lui Vitellius o farfurioară. Era atât de aproape, încât, dacă ar fi întins mâna, Vitellius ar fi putut s-o ia; pe ea era o prăjitură. Tresări, recunoscând una din cele două prăjituri cu miere și susan pe care, nu demult, Listarius le oferise Velundei, înainte ca aceasta să fie ucisă. Vitellius mâncase una dintre prăjituri. Cealaltă se afla acolo, în fața lui. Întinse o mână cu degetele tremurânde, încercând s-o apuce. Aluatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi putut s-o ia; pe ea era o prăjitură. Tresări, recunoscând una din cele două prăjituri cu miere și susan pe care, nu demult, Listarius le oferise Velundei, înainte ca aceasta să fie ucisă. Vitellius mâncase una dintre prăjituri. Cealaltă se afla acolo, în fața lui. Întinse o mână cu degetele tremurânde, încercând s-o apuce. Aluatul se fărâmiță la atingerea lui. Când ridică privirea, îl văzu pe Ausper dipărând în mulțime. Pe toți zeii, ce voia să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața lui. Întinse o mână cu degetele tremurânde, încercând s-o apuce. Aluatul se fărâmiță la atingerea lui. Când ridică privirea, îl văzu pe Ausper dipărând în mulțime. Pe toți zeii, ce voia să-i spună vrăjitorul când îi oferise prăjitura? — Așadar... Cu un deget, Antonius întoarse lama pumnalului spre Vitellius. — Ai luat o hotărâre, guvernatorule? Vitellius tăcea. Nu era în stare să gândească. Neliniștea îl copleșea. Se uită spre medic, pe care soldații săi îl țineau strâns, și-i întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la un ucigaș plătit - Antonius ar fi ghicit repede cine l-a trimis. Poate că era mai bine să-l țină deocamdată departe și abia mai târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]