1,618 matches
-
ar ajunge o viață, puteți să-mi spuneți? VI Hector a murit de bătrânețe la începutul anilor '50. Și după câteva luni, șeful de gară. Mutat, după război, în vestul țării, în Oltenia, trecuse prin luni dificile înainte de a se prăpădi. Fără să fie arestat, a trebuit să răspundă câtorva interogatorii pe subiectul plecării din Basarabia, în 1940. Se oprise trenul în plină câmpie? Da, se oprise. Știa de ce? Da, știa. De ce? Un tânăr soldat sovietic, care tocmai fusese parașutat, ridicase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
crescut mult, dar te-aș fi recunoscut, ai rămas aceeași, Nel... (Nel! De mult timp, nimeni, afară de mama ei și de Silvia, nu-i mai spunea Nel, ci Irina sau, cel mult, Irinel)... Ce fac părinții tăi?" " Tata s-a prăpădit..." "Ah, Constantin, fratele meu, a murit... Trebuie să-ți spun că bănuiam. Am niște viziuni care îmi dau de știre, corpul meu a căpătat un al șaselea simț: simțul nenorocirii." Aflând circumstanțele în care murise Constantin, învățătorul își șterse două
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
când." "Unde e?" "La Brăila. A ținut acolo o cârciumioară până la închiderea restaurantelor private. După aia, a găsit o slujbă ca administrator." "E tot cu Panaiota?" "Nu, ea a intrat în mănăstire, după ce i-a murit băiatul, care s-a prăpădit în Grecia, în timpul războiului civil..." Învățătorul își lăsă capul în jos, murmurând: "Curios, nenorocirea care a lovit-o pe Panaiota n-am simțit-o. Dar purtarea ei nu mă miră. O femeie ca ea trece direct de la sensualitate la ascetism
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fără frecvență. Mama ne-a crescut cu dragoste de carte, în cinste, corectitudine și cu respect față de oameni. În 1987, din vina unor medici de la Spitalul din Bălți, mama s-a stins din viață. A fost ucis tata, s-a prăpădit și mama. A murit și fratele ei mai mare Vasili, ofițer în armata română la Cotul Donului. Rudele mamei după tată au fost deportați în Siberia. Când m-am căsătorit cu Sergiu, mama și bunica l-au iubit mult ca
DORUL DE MAMĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vitalia Vangheli-Pavlicenco () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1706]
-
Cristos-Dumnezeu, Care se jertfește de bunăvoie la dezonoarea Crucii pentru mântuirea neamului omenesc, Care își confirmă dumnezeirea prin propria Sa înviere? Are precedente faptul istoric al lui Cristos care se înalță la cer, își încredințează opera de mântuire unui grup prăpădit de pescari, El care, studiat și astăzi, după 20 de veacuri, ne impune să concludem: tot ceea ce a voit, a făcut-o, o face și va continua să o facă? Oare nu este o dezonoare pentru știință să confunde istoria
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Brutari locuiau cu chirie patru studenți, toți din Râmnicu-Vâlcea, și anume, Ion Iancovescu, Grigore Golescu**, Costică Vlădescu, fratele fostului jude instructor și avocat Nicu Vlădescu și Ion Zografos. Zografos era liberal după tată. Grigore Golescu și Vlădescu nu se prea prăpădeau cu firea după politică, iar Ion Iancovescu era un conservator fanatic care, pe vremea aceea, începea să fie maiorescian. Eram bun prieten cu acest quator și, de multe ori, petreceam în strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi și piano
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în care să se delimiteze de cei care îi foloseau numele într-o campanie de presă împotriva regelui sau să adreseze o asemenea scrisoare patriarhului Miron Cristea, „care este unul dintre protectorii fiului tău, în cazul în care s-ar prăpădi taică-tău”. Carol a îndeplinit cererea Reginei. Principesa Elena voia să meargă în Italia, pentru a-l convinge pe Carol să revină asupra renunțării și pentru a-l readuce în țară, dar guvernul nu a fost de acord. Probabil, acum
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Tatăl meu, Coliban Vasile era un om respectat în comună, știa carte și a fost o perioadă ales ca ajutor de primar. Mama mea Natalia, era casnică. Familia mea era destul de numeroasă, eram nouă copii, din care doi s-au prăpădit de timpuriu. În vara anului 1940, în toiul recoltării grâului, ne-am trezit cu o coloană militară sovietică care a pătruns în comună, fără ca majoritatea locuitorilor să fie înștiințați despre acest eveniment. A doua zi era deja instalată noua putere
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
am lucrat o perioadă la Brăila, în anul 1951, m-am căsătorit, am devenit tată a doi băieți, care au crescut alături de mine și soția mea și de care am fost și sunt mândru. Cu excepția tatălui meu care s-a prăpădit printre străini, mama și restul fraților care în 1944 au rămas în comuna natală, au supraviețuit și foametei și tuturor persecuțiilor la care au fost supuși timp îndelungat. După 18 ani, în anul 1962, am reușit să revăd comuna natală
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
făcu repede și În taină. Meșterul și lucrătorii lui nu se Întrebară ce-i cu străinul. În acele vremuri nesigure, soarta unui om n-avea mare preț. Poate că-l ucisese careva Într-un colț Întunecat al orașului. Sau se prăpădise doborât de molimă. Sau poate că plecase. În câteva zile Hermann fu dat uitării și chiar și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o vizuină de fiară era prea bună. Oamenii Îl venerară și mai mult. Îi aduceau și de ale gurii, legume, lapte și fructe, câte-o găină pe care o scăpaseră din ghearele dijmuitorilor. Sihastrul le ceru să nu-și mai prăpădească avutul. Singurele lucruri pe care le lua și pentru care le era recunoscător erau boabele de grâu, oleacă de sare și câte un fagure de miere. Uneori primea și câteva nuci. În scurtă vreme, faima lui de ascet făcu ocolul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu Adrian Păunescu, Ion și numai Ion Alexandru. Ei au plecat. A mai îndrăznit-o Mircea Nedelciu, marele prozator al generației optzeciste. Ne întâlneam, mai ales, în librăria editurii Cartea Românească, sau prin subsoluri, unde patrona Florin Iaru. S-a prăpădit, în mod absurd, poetul Ștefan Drăghici, de la Călărași. Primele mele pierderi scriitoricești s-au numit Jacques Byck, care m-a îndemnat să rescriu "Țiganiada", proiect realizat la începutul anilor '80, ai aceluiași secol de pomină. În capitolul 6, tovarășii comisari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lucrare de tinerețe însă nu am ajuns să o public, fiindcă tot timpul am sperat, din perspectiva noilor cercetări în domeniu, s-o îmbogățesc. Nu s-a întâmplat. Am să deplâng însă toată viață faptul că Marin Sorescu s-a prăpădit atât de timpuriu. Dacă mai trăia măcar un deceniu, cu siguranță ar fi adus literaturii române atât de așteptatul Premiu Nobel. Chiar îmi permisesem să abordez cu Domnia Să această chestiune (dar s-a arătat foarte rezervat și încurcat!) când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
semnale serioase de alarmă în ceea ce privește precaritatea sănătății mele. Firma, ce inițial mersese bine, acum se găsea în stare de faliment, iar asociata mea - o... rubedenie moștenită prin alianță - făcuse un imens scandal pe la ușa noastră pe motiv că aș fi prăpădit banii prin tot felul de aventuri la mare. Eram slăbit fizic și căzut moral, dar noroc cu soția care, credincioasă și iubitoare ca întotdeauna, îmi iertase totul și mă îngrijea cu aceeași mare afecțiune, proprie doar unei femei complet dedicate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
știrile. Și pe vremea aia Televiziunea avea peste zece milioane de oameni care urmă reau principalul buletin de știri. Era o enormă sursă, nu ca astăzi, când a ajuns să nu aibă niciun fel de audiență ; șefii numiți politic au prăpĂdit, din păcate, totul. Dar departamentul a fost schimbat, și profund, niciodată nu au mai fost știri pro-Miloșevici, sau revizioniste față de comunism, ca înainte. Episodul cu Iliescu, a survenit câteva luni mai târziu. Era în opoziție. Și atunci, pentru prima oară
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ar avea în spate un staff, altul decât stafful care scrie „Bruscel“, cred că ar funcționa mai bine și mai eficient... V.A. : Cine a adus-o pe doamna Kövesi ? A.M.P. : A venit prin concurs și nu s-a prăpĂdit nimeni după ea. A fost considerată o alegere nu prea bună, nu alegerea ideală. Prelungirile ei de mandat, de fiecare dată, au fost acordate pe muchie, în ultimul moment ; în lipsă de altcineva. Era cât pe ce să nu capete
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
momentul desființării, P.N.Ț. avea două milioane de aderenți, circa trei sute de mii reprezentau suprastructura partidului, de la Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Aurel Leucuția, la Corneliu Coposu, Ioan Barbu, Șerban Ghica, Cicerone Ionițoiu. Trei sferturi dintre acești lideri s-au prăpădit în închisori. Ancheta P.N.Ț a fost condusă de generalul NKVD Pantiușa Bodnarenko, secondat de Nicolschi, Dulbergher, Avram Bunaciu, Emil Bodnăraș. O mare parte dintre fruntașii țărăniști au fost întemnițați în închisoarea de la Galați. După venirea lotului aici, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inutilă, când stau să mă gândesc la moartea prematură a amfitrionului încoronat, dar și la nevoile (și mai ales la condiția) rușilor de azi. Personalul muzeului să fie același de pe timpul lui Pavel. Au trecut secole, stăpânul lor s-a prăpădit, familia împăratului și toți nobilii ei s-au făcut una cu pământul, dar ei, servitorii, au supraviețuit, ca o ironie a istoriei - spiritul gregar e mai vivace decât distincția aristocratică! -, și șterg în continuare praful, impasibili, de pe aceste obiecte strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o horă. Flăcăii și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la țară ca să facă o împăcare, căci bătrânul Matei urmărește casele fetii și cucoana Safta face lui Vasilică Popazu zile fripte. Acolo se umilește, se înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la urmă înfricoșat că va pierde și pe această fată, că i-o va râpi târgul blăstămat, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crâșmar, toți sunt grași de înălțimi și lățimi deosebite, unii cilindrici, alții sferici. Țăranii și mai ales țiganii, uscați și slabi. Ivanciuc cojocarul, bătrân, nalt uscat și mistic. Popa Ionescu ciubotă, cu fete și băieți buni. Moș-Pilescu "Omul care-a prăpădit procesul cu boii" o vorbă al cărei înțeles în general lumea nu-l cunoștea. hirurg = ciuruc Cucoșul bătu din aripi între mine și lună cu mare vuiet și spaimă. am furat o țâră de somn. Tăcerea pune dușmănie între oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
năcazari ale muncitorilor și nacafale boierești. Spăriată că o dorește un boiernaș de acolo, Lisaveta determină pe Florea să fugă mai departe, tocmai în singurătățile dela Prut, în ținutul Dorohoiului: de-acolo putea-or trece dincolo și li s-a prăpădi urma. Crasnaleuca și adunătura de robi pribegi. Un hoț vatav, după ce și-a făcut osânda. [ÎNTRE BUCUREȘTI ȘI IAȘI: 1939-1940]* Comunicare la Academie: Cincizeci de ani dela moartea lui Ion Creangă. Foarte multă lume. Au fost câțiva dintre ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fermecat sufletul și a fost pentru mine primul model după care am îngânat și eu recitative, intrate apoi în literatura orală a acelor locuri. Unele din aceste producții naive le-am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și nici eu nu-mi mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel care dă dreptate orfanului și văduvei și care iubește pe străin; el e mângâierea nenorociților întru durerea lor, loc de umbră către arșița care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbit, i-am arătat toate câte știm, n-a vrut să știe de nimica. Acuma să vedeți Dv. Dacă ară drumul acesta și ni-l oprește, noi așa suntem așezați, că trebuie să facem un înconjur mare. Trebuie să mai prăpădim o zi, ca să ajungem la târgul Botoșanilor. Și trebuie să mai trecem și pe pod boeresc, ca să plătim vamă. Rămâne satul nostru ca vai de lume. Am vrut noi să ne dobândim iar drumul ș-am dat odată de-adreptul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
biruit atunci blestemații turci și cu muntenii cei hicleni. Și au căzut acolo vitejii cei mai buni și nu puțini boieri mari, și oștenii cei buni și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în 1496, se arată că au fost înfrânți creștinii de păgâni „și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei”. Grigore Ureche, inspirându-se din vechile letopisețe, scria și el că a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]