1,503 matches
-
printre care a luat parte și Dumitru, care din toate spusele era un trăgător bun, a avut loc o discuție contradictorie și Dumitru a fost împușcat cu un glonț de război, intrându-i prin gură și ieșindu-i prin creștet, prăvălindu-se în groapa în care ardea de obicei focul în stână, când se fierbe zărul pentru a se obține urda. Vatra era plină cu sânge. Cei doi străini au plecat peste deal și duși au fost. Din toate comentariile celor
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
abrupt, altele trecându-ți pe la urechi, aproape atingându-te ușor, vâjâind cum nu-ți Închipui când trec, și atunci nu-ți rămâne decât să te Întorci și să le nimerești din zbor Înainte să-și strângă aripile și să se prăvălească În desiș. Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase tatăl său, Nick Începu să se gândească al el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fiica și soția lui, care-l așteptau de mult.” Încă o „fotografie” dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate și strâmbe, par că se prăvălesc de la o zi la alta. Copacii bătrâni ce mai străjuiesc ograda adumbrită, p ar că se usucă, iar freamătul frunzelor, ce cad în zilele de toam nă târzie, îngână un freamăt trist și monoton.” Suficient ca să înțelegem „mai bine... că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vie despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri aș a cu m au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu int erviu? - Viața ne a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a poruncit să i-l dea. 59. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pînză curată de in, 60. și l-a pus într-un mormînt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormîntului și a plecat. 61. Maria Magdalina și cealaltă Marie erau acolo, și ședeau în fața mormîntului. 62. A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul. 2. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s-a coborît din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormîntului, și a șezut pe ea. 3. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Străjerii au tremurat de frica lui, și au rămas ca niște morți. 5. Dar îngerul a luat cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie mama soacră, cu un cazier de-un secol de mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din carton, pietre uriașe din plastic verde, ce se prăvălesc pe neașteptate peste eroi și animale, monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți de furie mînuind fără prea multă abilitate arcuri medievale dar cu săgeți laser. Tradiționale povești japoneze se Îmbină-n chipul cel mai plăcut cu SF-ul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abandonase atât de decisiv trupului meu, încît avusei chiar o urmă de melancolie că mi se dăruise atât de repede. Nu știu cât a durat această primă îmbrățișare. Am ghicit că se sufocă, se zbate, și i-am dat drumul. S-a prăvălit deodată la picioarele mele. Am crezut că e leșinată și m-am plecat palid, s-o ajut, dar ea îmi îmbrățișă picioarele, plângea și se ruga să nu o mai ating, mă implora în numele Dumnezeului meu, în numele mamei mele, în numele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
face.) Nu știam ce să iac și o priveam numai, încercînd să pun toată căința și toată dragostea mea în priviri. Dar Maitreyi avea ochii în lacrimi și era prea rătăcită ca să vadă părerea mea de rău și atunci se prăvăli ea la picioarele mele, înlănțuindu-mi genunchii și întrebîndu-mă dacă dragostea ei măobosește, dacă mi-e teamă de păcatul nostru și alte asemenea întrebări, care acum, când scriu, mi se par stupide, dar atunci parcă ar fi fost purtate de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pot mânca nimic, spusei eu stins. ― Am să te rog eu și ai să mănânci, continuă d-na Sen pe același ton. Ceaiul e gata. ― La ce bun, acum? întrebai eu tot mai stins. (Simțeam că aș putea să mă prăvălesc din clipă în clipă, căci știam că plec și nu o văzusem încă pe Maitreyi, și nu știam ce face ea acolo sus.) Inginerul plecă, și izbucnii în plâns nebunește, smulgîndu-mi părul, mușcîndu-mi pumnii. Mă întinsei în fotoliu sfârșit, aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Balthasar rămăsese în picioare, cu capul întors spre biserică, și lângă el, Ilaria, ca și cum n-ar fi auzit nimic, ci și cum n-ar fi înțeles ce se întîmplă. - La pământ, le-am strigat. Apoi i-am văzut pe amândoi prăvălindu-se, foarte aproape de șanțuri. M-am târât ținîndu-mi răsuflarea. - Ilaria! am strigat apucîndu-i mâna. Ilaria! - Spunea că nu scapă, a șoptit. Spunea că ăsta e locul. Era caldă și mă privea cu ochii deschiși. Dar eu știam. [1977) Mircea Eliade
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum va reacționa. Poate că totuși n-a rămas mut... Fără să vrea, fără să știe ce face, își descleștă încet gura. În acea clipă auzi trosnituri neobișnuit de puternice în urechi, ca și cum în dreapta și în stânga lui s-ar fi prăvălit, peste stânci, nenumărate vagoane încărcate cu fierărie veche. Dar, deși îl asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfârșit, continuă să-și deschidă gura. Și deodată se auzi rostind: Nu! și repetă cuvântul de mai multe ori. Apoi, după o scurtă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
furtuna, se aflau, foarte probabil, pe șoseaua de sub peretele muntelui, la Vallino, acolo unde au căzut cele mai multe trăsnete. Eram la fereastră, și le-am văzut, adăugă, dîndu-și seama că celalt îl privește curios, aproape neîncrezător. Îmi închipui că s-au prăvălit multe stânci. Mi-e teamă că au fost lovite, sau îngropate sub pietre... Știa că nu-i va fi ușor să-l convingă. - Aș pleca singur, într-un taxi, să le caut, reluă târziu. Dar dacă s-a întîmplat așa cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În regulă, domnule Sing. Acum să vedem restul banilor. Și-a băgat mîna-n buzunar și mi-a Întins banii. M-am Întins și eu și l-am apucat de Încheietura mîinii În care ținea banii și, cum el s-a prăvĂlit spre pupă, l-am apucat de gît cu cealaltă mînĂ. Am simțit cum pornește vasul icnind și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ușa. Eu mă așezasem pe un scaun din fața ușii. M-am uitat la tata, care era pe culoar. Îi auzeam vorbind Înăuntru, dar nu Înțelegeam ce zic. Cineva apăsĂ clanța ca să deschidă ușa, și atunci am auzit cum ceva se prăvĂlește pe ușă și o lovește de două ori. Apoi căzu pe podea. După care se auzi un zgomot ca atunci cînd apuci un iepure de picioarele din spate și-l lovești cu capul de o buturugă ca să-l omori. MĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva peste voi - i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt înțânate al dracului de bine. Doar oala ceea goală de pe colțul mesei să nu se prăvălească. Incolo, nu-i nici o primejdie - l-a asigurat Alecu Slobodă. Tare mă tem că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
morgii, cumpănind cheia în mână. „Eu zic să-l chemăm pe domnul director, că...” In acest timp, din morgă au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata să se prăvălească. „Aud... Da’ mai bine fugi la domnul director acasă și spunei să vină repede, că în spital îi prăpăd!” Parcă atâta o așteptat paznicul, că o și ieșit din curte ca vântul. Ce, o făcut doctorul de gardă până o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care, după cum vă spuneam, țineau pământul și muntele în rădăcini. Ana a aflat că Verde Împărat e grav bolnav. Ea e ferm convinsă că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în Colorado. Tu un' te duci? Ei, am și eu o Franță interioară, o Italie interioară, o Elveție interioară. Am castelul meu în Spania și insula mea în Canare. Vorbești prea repede, nu te înțeleg. Nu mă mai aude. Se prăvălește la loc, să-și ducă somnul mai departe, încă zăpăcit de pocnetele barbare, din miez de noapte. N-are chef de querelle d'amour cu mine. Vacanța '79 începuse prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
labele de pe ARLUS!" I-a amenințat că le dărîmă burlanul: "Vi-l distrug, inamici înrăiți ce sînteți! Am să comunic la Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-a recunoscut, mi a spus Săndel, nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că un leaț de gard cedă și se prăvăli ca un buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului. O asistentă neglijentă a lăsat liber căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el s-a prăvălit de la o înălțime considerabilă, până jos. Dacă nu se lovea la cap, poate nu murea pe loc. Ea face acum închisoare, dar ce mă încălzește pe mine acest lucru, când mi-am pierdut o comoară de băiat. Asta s-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și-l supune pe Sisif, precum caralii din închisorile comuniste, la o pedeapsă absurdă, la prima vedere, absurdă și perpetuă, dar definitorie, de exterminare: să urce pe coasta unui deal un cogeamite bolovan și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful gorganului. Acum, de ce am adus eu vorba despre acest personaj din legendele grecești, într-o prefață a unei cărți omagiale? Închinată unui pământean din zilele noastre! Pentru că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]